ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1164/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. lichidator judiciar al S.C. B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Compartimentul de Inspecție Economico-Financiară Suceava și Ministerul Finanțelor - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 4/P/15.04.2021 privind soluționarea plângerii prealabile și a contestației promovate, precum și a actelor premergătoare reprezentate de Dispoziția obligatorie nr. ISR AIF 3104/16.09.2020 și Raportul de Inspecție economico - financiară nr. ISR AIF 3103/16.09.2020.

Prin sentința nr. 25 pronunțată la 7 martie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Compartimentul de Inspecție Economico-Financiară Suceava, cu sediul procesual ales la A.J.F.P. Suceava și Ministerul Finanțelor - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și a anulat Decizia nr. 4/P/15.04.2021 privind soluționarea plângerii prealabile și a contestației promovate, Dispoziția obligatorie nr. x/16.09.2020 și Raportul de Inspecție economico - financiară nr. x/16.09.2020.

Împotriva sentinței civile nr. 25 pronunțate la 7 martie 2022 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - în nume propriu precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii care face obiectul prezentului dosar și menținerea ca legale și temeinice a actelor administrativ financiare contestate de reclamanta intimată.

În cuprinsul motivelor de recurs, după prezentarea istoricului speței, pârâta a menționat următoarele:

- Motivând soluția pronunțată, prima instanță a apreciat eronat că plângerea prealabilă formulată de lichidator a fost formulată în termen, iar Decizia nr. 4/P/2021 nu este corectă sub aspectul soluției de tardivitate, considerând că actele emise în sarcina S.C. B. S.A., trebuiau comunicate lichidatorului, deși din înscrisurile depuse la dosar reiese că acestea au fost remise sub semnătură la data de 21.09.2020, către reprezentantul societății C., împuternicit în acest sens de lichidator, prin adresa nr. x/20.08.2019 (anexată în copie),

- În condițiile în care actele administrativ fiscale contestate au fost întocmite în urma inspecției economico financiare la S.C. B. S.A., cu sediul în jud. Suceava, reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar și reprezentant legal, trebuia să formuleze acțiunea în numele S.C. B. S.A., iar nu în nume propriu.

- Referitor la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, deși a constatat că S.C. B. S.A. a încheiat cu S.C. D. S.A. contractele nr. x/29.08.2012, nr. y/07.12.2012, nr. z/01.04.2014 și nr. 8/06.05.2015, semnate de directorul general al societății, în condițiile în care începând cu data de 24.06.2008, dreptul de administrare îi fusese ridicat prin sentința nr. 395/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008.

În dosarul susmenționat, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva S.C. B. S.A. Vatra Dornei, fiind desemnat lichidator judiciar A..

Ca urmare, coroborând disp. art. 3, pct. 25 din Legea nr. 85/2006 și dispozițiile . art. . 46, alin. (1) din același act normativ, se poate observa că operatorul economic aflat în procedura insolvenței, de la data intrării în faliment nu mai poate desfășura decât activitățile care sunt necesare derulării operațiunilor lichidării acestuia, orice alt act încheiat ulterior deschiderii procedurii fiind nul.

Din analiza sentinței nr. 395/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, rezultă faptul că la data depunerii cererii pentru deschiderea procedurii simplificate, reclamanta era dizolvată, conform încheierii de dizolvare nr. 1414 din data de 07.03.2008, pronunțată de judecătorul delegat la ORC Suceava, astfel încât de la acea dată societatea nu mai putea desfășura activitățile prevăzute în obiectul de activitate al acesteia.

În contextul dispozițiilor legale susmenționate, raportat la situația de fapt constatată de organul de inspecție economico-financiară rezultă fără putință de tăgadă legalitatea Dispoziției Obligatorii nr. x/16.09.2020, contestată în cauză.

Astfel, în cauza de față nu sunt date motive de admitere a acțiunii reclamantei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, dându-se o interpretare greșită textelor de lege, raportat la înscrisurile doveditoare existente la dosarul cauzei.

În acest sens, critică hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel Suceava și solicită ca la soluționarea recursului să se țină cont de faptul că, contractele la care a făcut referire mai sus, încheiate între S.C. D. S.A. București și S.C. B. S.A. Vatra Dornei, după intrarea acesteia în faliment, sunt semnate de executant, nu poartă semnătura lichidatorului și nu au aplicată ștampila acestuia, în calitate de reprezentant legal și nici nu au înscrisă mențiunea " în faliment".

Apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 46, alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care prevăd că:

"În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".

Din interpretarea dispozițiilor normative susmenționate rezultă fără echivoc faptul că operatorul economic, aflat în procedura insolvenței, de la data intrării în faliment nu mai poate desfășura decât activitățile care sunt necesare derulării operațiunilor lichidării acestuia, orice alt act încheiat ulterior deschiderii procedurii fiind nul.

La un interval de 4 ani de la data deschiderii procedurii simplificate de insolventă, a fost încheiat, în baza O.U.G. nr. 34/2006, contractul nr. x/29.8.2012, modificat prin 12 acte adiționale, și ulterior celelalte contracte susmenționate, între S.C. B. S.A., în calitate de executant (antreprenor) și D. S.A., în calitate de beneficiar, având ca obiect execuția, întreținerea lucrărilor prevăzute în proiectul tehnic privind " Lucrări de închidere și ecologizare a obiectivului minier E., inclusiv F., jud. Suceava - închiderea lucrărilor miniere de legătură cu suprafața, jud. Suceava". Înscrisurile au fost semnate de directorul general al societății, în calitate de reprezentant legal, în condițiile în care începând cu data de 24.06.2008, dreptul de administrare al S.C. B. S.A. fusese ridicat.

- În ceea ce privește dispoziția primei instanțe de anulare a Raportului de Inspecție economico-financiară nr. x/16.09.2020, trebuie avute în vedere prevederile art. 34, alin. (3) din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 101/2012 potrivit cărora "Obiectul plângerii prealabile îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul de inspecție economico financiară în dispoziția obligatorie atacată".

În concluzie, S.C. B. S.A. Vatra Dornei, în faliment prin A. prin Deconturile justificative privind cheltuielile realizate pentru închiderea minelor, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1008/2006 respectiv Hotărârea de Guvern nr. 1846/2004 pentru deschiderea finanțării, pe perioada 01.01.2014 - 31.03.2016, a solicitat si încasat în mod nejustificat, de la S.C. D. S.A. Bucuresti, sume alocate de la bugetul de stat prin programele anuale destinate finanțării cheltuielilor pentru conservarea, închiderea definitivă a minelor și carierelor, în baza contractelor încheiate cu aceasta, suma totala de 4.311.892 RON, conform anexei nr. 18 la RIEF.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

a) În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de către intimatul Institutul Național de Statistică, Înalta Curte apreciază că este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, recurenta a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

b) Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Demersul judiciar al reclamantei A. lichidator judiciar al S.C. B. S.A., astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează anularea Deciziei nr. 4/P/15.04.2021 privind soluționarea plângerii prealabile și a contestației promovate, precum și a actelor premergătoare reprezentate de Dispoziția obligatorie nr. ISR AIF 3104/16.09.2020 și Raportul de Inspecție economico - financiară nr. ISR AIF 3103/16.09.2020.

Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea și a anulat actele fiscale.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că plângerea a fost depusă în termen, întrucât la dosar nu există dovezi ale unei cererii exprese prin care să se indice un alt loc de corespondență sau o persoană anume împuternicită de lichidator, data la care dispoziția obligatorie nr. x/16.09.2020 și raportul de inspecție economico - financiară nr. 3103/08.09.2020 au fost remise sub semnătură către C., angajat al societății în lichidare, nu echivalează cu momentul de la care începe calcularea termenului pentru efectuarea procedurii prealabile obligatorii. Pe fondul cauzei a constatat că, prin contractele încheiate cu S.C. D. S.A. nu s-au contractat lucrări privind desfășurarea unor activități noi, cu încălcarea procedurii de insolvență, ci reclamanta a executat lucrări de închidere, conservare și ecologizare a minelor și carierelor aflate în administrarea sa, ca o consecință a sistării activității economice desfășurate ca operator autorizat, servicii eecutate în favoarea statului și achitate în baza unor deconturi justificative, la alin. (6) și (7) ale art. 4 din H.G. nr. 1846/2004 (ca de altfel și la alin. (6) și (7) ale art. 4 din H.G. nr. 1008/2006)

Recurentul-pârât a criticat soluția instanței de fond, susținând prin cererea de recurs formulată: - încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 7, alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 33 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 101/2012, respectiv la art. 47, alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, plângerea fiind tardiv depusă și - pe fondul cauzei cererea a fost formulată de către lichidator în nume propriu și contractele încheiate între S.C. D. S.A. București și S.C. B. S.A. Vatra Dornei, după intrarea reclamantei în faliment, sunt semnate de executant, nu poartă semnătura și ștampila lichidatorului, în calitate de reprezentant legal și nici nu au înscrisă mențiunea " în faliment" încălcând dispozițiile clare ale art. 46, alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Instanța de recurs constată că, în mod legal și temeinic a reținut judecătorul fondului faptul că plângerea depusă de către lichidatorul A. la data de 2 noiembrie 2020 împotriva Dispoziției obligatorie nr. x/16.09.2020 și Raportului de inspecție economico - financiară nr. 3103/08.09.2020 a fost depusă în termen, întrucât actele au fost comunicate la data de 21.09.2020 către C., șef serviciu al Serviciului Financiar - Contabilitate din cadrul S.C. B. S.R.L. și nu lichidatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1), art. 85 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 coroborate cu art. 47 alin. (18) din Legea 207/2015 (...) instituția pârâtă trebuia, în cazul societății B. S.A. aflată în procedura insolvenței să comunice actele administrativ fiscale lichidatorului judiciar S.C A. S.R.L. la locul indicat de acesta, dat fiind că, Tribunalul Suceava l-a numit lichidator judiciar pentru S.C B. S.A., prin sentința nr. 395 din 24.06.2008, pronunțată în dosarul nr. x/2008.

În schimb, pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat 2 aspecte esențiale invocate prin întâmpinare, respectiv dacă cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu de către reclamantă și nelegalitatea desfășurării altor operațiuni decât cele necesare derulării operațiunilor lichidării.

În raport cu principiul "jura novit curia" Curtea de Apel trebuia să analizeze incidența în cauză a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 - normă juridică imperativă.

Cât privește celelalte susțineri ale recurentei, ICCJ apreciază că acestea nu conțin critici explicite și concrete ale argumentelor curții de apel, ci reiterarea punctului de vedere al instituției pârâte în care sunt prezentate aspecte inapte de a combate considerentele decizorii ale instanței de fond. Înalta Curte subliniază că recursul nu este o cale de atac devolutivă, obiectul și scopul acesteia fiind stabilit în mod limitativ de prevederile art. 483 C. proc. civ.

În temeiul art. 501 alin. (1) C. proc. civ., se impune ca instanța de fond să analizeze criticile aduse prin întâmpinare de către instituția pârâtă, în sensul de a răspunde dacă cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu de către reclamantă și dacă sunt incidente dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în sensul constatării sau nu a nelegalității desfășurării altor operațiuni decât cele necesare derulării operațiunilor lichidării.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1), art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - în nume propriu precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței civile nr. 25 pronunțate la 7 martie 2022 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024.