ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1154/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul-creditor Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a solicitat eliberarea unui certificat de titlu executoriu european în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 217 din 22 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 805/2004.

Prin încheierea din 28 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de eliberare a certificatului, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 28 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs recurentul-reclamant Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de eliberare a certificatului de titlu european.

În motivare, arată că încheierea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu greșita interpretare a prevederilor legale incidente în cauză, respectiv a art. 1

1

din O.U.G. nr. 119/2006, fără a ține cont de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate.

Consideră că prima instanță a reținut în mod eronat că pretențiile ce fac obiectul hotărârii judecăorești ce reprezintă titlu executoriu decurg dintr-un contract administrativ, astfel că nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 805/2004.

Precizează că este o instituție publică ce are ca principal scop sprijinirea activităților românilor de pretutindeni prin acordarea de finanțări nerambursabile și alte mijloace de sprijin financiar, în limita bugetului alocat, asociațiilor, fundațiilor instituțiilor și altor persoane fizice și juridice reprezentative aparținând comunităților românești din afara granițelor țării, în condițiile Legii nr. 321/2006; că în fapt, contractele administrative au ca obiect realizarea unui interes general, al unui interes public, fie prin prestarea unui serviciu public, fie prin exercitarea unei funcții publice și că acestea urmează regulile dreptului administrativ și civil în egală măsură, contractul administrativ și cel civil având trăsături asemănătoare, dar și diferențe.

Cu toate acestea, contractul administrativ este o formă a actului administrativ, făcând parte dintr-o categorie distinctă de contracte cu trăsături specifice. Prin natura lor, contractele administrative sunt identice cu contractele de drept civil, deosebirea constă însă în regimul juridic care li se aplică.

Susține că, spre deosebire de contractele de drept civil, contractele administrative sunt supuse și regulilor de drept public, care fac parte din regimul juridic administrativ, astfel că acestea urmează regulile dreptului administrativ și civil în egală măsură, motiv pentru care pretențiile care fac obiectul cauzei pendinte intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 805/2004.

În cauză, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 decembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 28 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., eliberarea unui certificat de titlu executoriu european în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 217 din 22 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, în condițiile prevederilor Regulamentului (CE) nr. 805/2004.

Înalta Curte constată că Regulamentul (CE) nr. 805/2004, care stă la baza cererii formulate de către recurentul-reclamant, prevede la art. 2 că "(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială și oricare ar fi natura instanței de judecată. Acesta nu reglementează, în special, chestiunile de domeniul fiscal, vamal sau administrativ, nici răspunderea statului pentru acte sau omisiuni comise în exercitarea autorității publice (acta jure imperii)."

În speță, titlul executoriu ce se urmărește a fi executat prin prezentul demers judiciar, constă în sentința civilă nr. 217 din 22 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în materia contenciosului administrativ.

Cum Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004, privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate, exclude de la aplicare materia contenciosului administrativ, este evident că instanța de fond a procedat în mod corect la respingerea cererii ca inadmisibilă.

Recurentul-reclamant a invocat și dispozițiile art. 1

1

din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, prin care s-a stabilit la art. 1, în vederea aplicării Regulamentului (CE) nr. 805/2004 că:

"Titlurile executorii privind drepturi de creanță având ca obiect obligația de plată a unei sume de bani necontestată, constituite potrivit legii române, pot fi certificate, la cererea părții interesate, ca titluri executorii europene în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 805/2004."

Însă, prevederea anterior redată nu poate căpăta semnificația avută în vedere de către recurentul-reclamant, câtă vreme certificarea titlurilor executorii europene se face în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 805/2004 și cu respectarea normelor acestui regulament, inclusiv cu privire la domeniile în care regulamentul se aplică.

Înalta Curte constată că nu este fondată nici susținerea recurentului-reclamant referitoare la natura juridică duală a contractelor administrative, ce ar avea în opinia acestuia atât o natură civilă, cât și una administrativă, și care ar determina din această perspectivă aplicarea Regulamentului (CE) nr. 805/2004, câtă vreme regulamentul în discuție exclude de la aplicare chestiunile ce țin de domeniul administrativ, fără a face o diferențiere anume, respectiv fără a introduce o normă care să prevadă vreo excepție de la domeniul de aplicare al regulamentului, în sensul urmărit de către recurentul-reclamant.

Sub acest aspect, se impune a fi subliniat faptul că executarea titlurilor executorii obținute într-o anumită materie juridică se supune normelor din respectiva materie.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că aplicarea Regulamentului (CE) nr. 805/2004 este împiedicată și din cauza faptului că debitorul este o persoană juridică cu sediul în Regatul Unit, or Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile Regulamentul (CE) nr. 805/2004, regulament care face parte din ordinea juridică a Uniunii Europene, din care Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu mai face parte.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Departamentul pentru Românii de Pretutindeni împotriva încheierii din 28 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Departamentul pentru Românii de Pretutindeni împotriva încheierii din 28 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.