ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 714/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 151/F din data de 11 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 4 iulie 2023, de Parchetul Jirs Nancy (Franța), pe numele persoanei solicitate A..

În consecință, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11 octombrie 2023 și până la data de 9 noiembrie 2023, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută de la data de 10 octombrie 2023 la data de 11 octombrie 2023.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În fine, s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.098 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 11 octombrie 2023, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat lucrarea nr. 3000/II-5/2023 din aceeași dată, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 4 iulie 2023, de Parchetul Jirs Nancy (Franța), pe numele persoanei solicitate A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă organizată, prevăzută de art. 311-1, 311- 9 alin. (1) rap. la art. 132 - 71 din C. pen. francez și participare la o asociere de infractori pentru pregătirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 450 - 1 alin. (1) și (2) din C. pen. francez.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 11 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2023, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare franceze deoarece nu a comis faptele pentru care este cercetat în Franța, precizând că, în situația în care se va pune în executare mandatul european de arestare, este de acord să beneficieze de regula specialității.

La dosarul cauzei a fost atașată lucrarea nr. 3000/II-5/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în care se regăsește mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, tradus în limba română.

În contextul prezentat, procedând la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, prima instanță a notat că din cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A. rezultă că actul pe care se întemeiază este mandatul de arestare emis la data de 29 iunie 2023, de Tribunalul din Nancy, ref. x, nr. instrucție x, pe numele persoanei solicitate, cercetată în Franța pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă organizată, prevăzută de art. 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 1, 132 - 71, 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 14, 311 - 15, 131 - 26 - 2 din C. pen. francez și participarea la o asociație de infractori pentru pregătirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2), (45)0 -1 alin. (2), (45)0 - 3, 450 - 5 din C. pen. francez.

În fapt, s-a arătat că, în perioada 10 decembrie 2021 - 20 mai 2022, 4 bancomate (ATM) au fost atacate cu explozibil solid (ATM - ul băncii BNP PARIBAS, cauzându-se un prejudiciu de 80.000 euro în numerar și daune materiale; ATM - ul de la B., cauzându-se un prejudiciu de 52000 euro în numerar; ATM - ul de la C., bancnotele fiind găsite la fața locului, dar oficiul poștal fiind complet distrus; ATM - ul de la D., cauzându-se un prejudiciu de 21.370 euro și daune semnificative produse clădirii).

Cercetările efectuate (modul de operare, ADN - ul depistat la fața locului) au făcut posibilă identificarea lui A. drept unul dintre autorii faptelor.

Prima instanță a apreciat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legislația română în dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a reținut că din examinarea actelor dosarului rezultă că nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare. Deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare franceze, nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate și nu a invocat, în fapt, niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului european de arestare emis pe numele său.

În fine, reținând și că aspectele invocate de persoana solicitată, în sensul că nu a comis faptele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, excedează obiectului prezentei cauze, prima instanță, constatând că nu există niciun impediment la executarea mandatului european de arestare, a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 24 octombrie 2023, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 26 octombrie 2023, după ce a luat legătura cu persoana solicitată, apărătorul desemnat să-i asigure asistența juridică din oficiu a precizat că prezenta cale de atac vizează în mod exclusiv măsura preventivă dispusă prin hotărârea atacată, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, înlocuirea arestării provizorii cu arestul la domiciliu până la momentul predării efective a contestatorului către autoritățile judiciare franceze.

Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, precum și cele ale reprezentantului Ministerului Public au fost detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce constituie motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 4 iulie 2023, de Parchetul Jirs Nancy (Franța), pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt în bandă organizată, prevăzută de art. 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 1, 132 - 71, 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 14, 311 - 15, 131 - 26 - 2 din C. pen. francez și participarea la o asociație de infractori pentru pregătirea unei infracțiuni, prevăzută de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2), (45)0 -1 alin. (2), (45)0 - 3, 450 - 5 din C. pen. francez, constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, care au corespondent în legislația română în infracțiunile prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte penale pe teritoriul Franței, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, notând, pe de o parte, că, deși nu s-a arătat de acord cu predarea, persoana solicitată nu a invocat niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului european de arestare emis pe numele său și că susținerile acesteia vizând lipsa de vinovăție excedează obiectului cauzei, iar pe de altă parte, că, în urma propriului examen, se constată că în cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004, prima instanța a constatat în mod just că în cauză nu există vreun impediment la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze față de A..

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată nu a contestat argumentele avute în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției de predare, limitându-se la a menționa faptul că nu se face vinovată de săvârșirea niciuneia dintre infracțiunile în considerarea cărora a fost emis mandatul european de arestare, chestiune asupra căreia instanța națională nu are însă îndrituirea de a se pronunța.

În actuala procedură, rolul instanței naționale (de fond/contestație) este limitat la verificarea condițiilor de formă ale mandatului și la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate și motivele de refuz al executării pe care aceasta le invocă.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin. În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A. urmează a fi, însă, evaluată de autoritățile judiciare din Franța, singurele competente să stabilească dacă aceasta a participat sau nu la săvârșirea infracțiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

Practic, în actuala cale de atac, persoana solicitată A. a contestat exclusiv soluția primei instanțe de dispunere a arestării sale în vederea predării, susținând că măsura arestului la domiciliu era suficientă pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, motiv pentru care a solicitat reformarea hotărârii atacate în aceste limite.

Critica contestatorului persoană solicitată este neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, care reglementează posibilitatea înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecării cererii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu și după pronunțarea hotărârii prin care instanța a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare, sentință prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a acesteia.

În consecință, constatând neîntemeiate criticile formulate de persoana solicitată A. în actuala cale de atac, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 151/F din data de 11 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în cuantum de 1098 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 151/F din data de 11 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2023.