ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 123 din 11 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 177 din 06 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 600 RON.

Curtea de apel a reținut că revizuentul a invocat doar formal cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acesta criticând aspectul că instanțele, care au soluționat cauza, nu au analizat corect situația sa juridică cu ocazia contopirilor pedepselor ce au fost apreciate ca fiind concurente, însă nu a arătat care sunt faptele sau împrejurările noi, ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care să facă dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară. S-a reținut pe de o parte că, atât sentința penală nr. 26/F din 03 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, definitivă prin 423 din 01 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și sentința penală nr. 54 din 28 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 745 din 06 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, au rămas definitive anterior sentinței atacate și, pe de altă parte, că acestea au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării definitive, neavând aptitudinea de a dovedi "netemeinicia hotărârii de condamnare". Adițional, instanța a reținut că nu orice aspect sau fapt nou atrage revizuirea cauzei, ci doar acelea care sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, cele învederate de revizuent neavând influentă asupra soluției de condamnare.

Împotriva sentinței penale nr. 123 din 11 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind acordat termen aleatoriu Completului C7 apel.

În dezbateri, apărătorul ales al revizuentului condamnat A. a susținut că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât există aspecte cu privire la persoana condamnată care nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării apelului.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate de apelantul revizuent A., Înalta Curte constată că următoarele:

Înalta Curte reține că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința apelată - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.."

Ca și instanța care a analizat în prim grad de jurisdicție revizuirea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile art. 459 alin. (3) lit. a) și b) C. proc. pen. și urmează să analizeze condițiile care au determinat respingerea căii de atac a revizuirii ca inadmisibilă.

Referitor la cerințele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) - au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, lit. d) - faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv și lit. e) - faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, acestea urmează a fi analizate prin raportare la fiecare caz de revizuire.

Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că situația sa juridică nu a fost analizată de instanța apel, pedeapsa de 9 ani și 4 luni aplicată prin sentința penala nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești, fiind sporită cu 1 an și 4 luni, în mod nelegal, existând aspecte care nu au fost cunoscute instanței la soluționarea apelului. A mai arătat că sporul de 4 luni, adică 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare a fost adăugat în mod nelegal în pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni aplicată prin această hotărâre judecătorească.

Examinând cauza, se constată că prin sentința penală nr. 72 din data 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 177 din data de 06 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În acord cu prima instanță, se apreciază că susținerile apelantului revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., criticile acestuia referitoare la modalitatea în care au fost contopite pedepsele și s-a dispus liberarea condiționată reprezentând aspecte care nu pot fi rezolvate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac întemeiate pe cazul mai sus menționat, prin invocarea căruia se tinde spre o soluție de achitare, exoneratoare de orice răspundere penală. Mai mult, expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situație sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost pronunțată prin hotărârea a cărei revizuire se cere. În acest sens, în doctrină și jurisprudență există consens că "probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute" (N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială; vol. II, 1998, p. 343). De asemenea, în jurisprudență, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 96/2014, a statuat că numai faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca prin calea extraordinară de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de către instanța care a soluționat cauza.

Pe cale de consecință, se apreciază că nu este îndeplinită condiția prevăzută art. 459 alin. (3) lit. e) a C. proc. pen., întrucât susținerile revizuentului A. nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de acesta și nici în celelalte cazuri prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 453 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 123 din 11 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 123 din 11 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă revizuentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2024.