ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra apelului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința penală nr. 15 din ședința din camera de consiliu din data de 08 februarie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 108/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de ÎCCJ, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a constatat că revizuentul condamnat a fost asistat de apărător ales.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță deliberând asupra cauzei penale de față, având ca obiect cerere de revizuire a sentinței penale nr. 108/21.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de ÎCCJ, în dosarul nr. x/2016, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la data de 25.07.2023, revizuentul condamnat A. a solicitat instanței revizuirea sentinței penale nr. 108/21.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2016, respectiv în temeiul art. 459 alin. (4) din C. proc. pen. admiterea în principiu, în baza art. 462 alin. (1) din C. proc. pen. admiterea cererii de revizuire, anularea în parte a sentinței atacate și rejudecând pe fond, să se dispună achitarea inculpatului A. în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, iar în temeiul art. 462 alin. (3) din C. proc. pen. restabilirea situației anterioare, în sensul reprimirii în profesia de magistrat și restituirii sumelor plătite cu titlu de cheltuieli judiciare și sume confiscate.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 452 și art. 453 alin. (1) lit. a) alin. (3), alin. (4) din C. proc. pen., art. 455 alin. (1), lit. a), art. 456, art. 457 alin. (1), art. 458, art. 459 alin. (1)-(4), alin. (7), art. 461 alin. (1)-(3), art. 462 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1), lit. a), art. 463 din C. proc. pen., art. 100-103 din C. proc. pen., art. 2, art. 4, art. 5, art. 10 din C. proc. pen. și a fost motivată în fapt prin invocarea unor suspiciuni cu privire la declarațiile persoanelor audiate în fața instanțelor de judecată, formulând o plângere penală în ceea ce privește organele de urmărire penală, cu prilejul efectuării anchetei, iar cercetările efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat în lucru la secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în care a relevat procedee și practici nelegale și neloiale, folosite de organele de urmărire penală în vederea deturnării anchetei către susținerea unor acuzații nefondate la adresa sa, constituie grave încălcări ale normelor în vigoare și sunt incriminate ca infracțiuni.

A apreciat revizuentul condamnat că, deși Înalta Curte de Casație și Justiție în limita competentei pe care a avut-o ca instanță de control judiciar în dosarul nr. x/2016, a efectuat minime verificări cu privire la loialitatea probelor administrate în faza de urmărire penală a ajuns la o concluzie normală, însă nereală, și anume că organele de urmărire penală au acționat în limita dispozițiilor legale.

A mai susținut revizuentul că un alt organ judiciar competent să efectueze cercetări cu privire la aceleași aspecte, contrar aprecierii instanței de control judiciar, sesizate prin intermediul unei plângeri penale, în concret un magistrat-procuror din cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a constatat că există probe cu privire la împrejurarea că făptuitorul B., având funcția de procuror a comis mai multe infracțiuni de serviciu, contra înfăptuirii justiției ori contra persoanei, în legătură cu dosarul nr. x/2016 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, inclusiv apreciază că S.R.I. a interferat în activitatea de urmărire penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 108/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, revizuentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de. art. 291 din C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 91 din C. pen.

Conform dispozițiilor art. 452-459 din C. proc. pen., revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) din C. proc. pen. a rezultat că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Potrivit art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1), lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Așadar, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în jurisprudența instanței supreme s-a reținut că expresia fapte sau împrejurări se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare (decizia nr. 983 din 10 martie 2011).

Deopotrivă, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută și avută în vedere de către instanță la soluționarea cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. invocat ca și temei de drept al prezentei cereri de revizuire de către revizuentul A., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

Potrivit art. 459 alin. (1) din C. proc. pen. la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei.

În procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire instanța examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Instanța a reținut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În procedura admisibilității în principiu, instanța a făcut o judecată de ordin procesual privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se stabili dacă cele sesizate pot fi supuse unui control judecătoresc în fața instanței competente să le analizeze pe fond.

În cauză revizuentul condamnat A. prin cererea formulată a apreciat că declarațiile persoanelor audiate în fața instanțelor de judecată, fond și apel, în dosarul nr. x/2016, i-au creat suspiciuni cu privire la comiterea de către organele de urmărire penală, cu prilejul efectuării anchetei, a unor infracțiuni, sens în care a formulat o plângere penală, iar cercetările efectuate în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 aflat în lucru la secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în care a relevat procedee și practici nelegale și neloiale, folosite de organele de urmărire penală în vederea deturnării anchetei către susținerea unor acuzații nefondate la adresa sa, care constituie grave încălcări ale normelor în vigoare și sunt incriminate ca infracțiuni.

Ca urmare a plângerii formulate în dosarul înregistrat la fosta SIIJ sub nr. x/2018 prin ordonanța din data de 06.11.2019 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de, suspectul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, influențarea declarațiilor (6 fapte), cercetare abuzivă (o faptă), represiune nedreaptă (3 acte materiale în formă continuată), participație improprie la inducerea în eroare a organelor judiciare (4 acte materiale în formă continuată), lipsire de libertate în mod ilegal (2 fapte).

Prin ordonanța din data de 03.06.2020 s-a dispus punerea în mișcare al acțiunii penale împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de: influențarea declarațiilor (6 fapte), prev. și ped. de art. 272, alin. (1) din C. pen..|, cercetare abuzivă (o faptă), prev. și ped. de art. 280, alin. (2) din C. pen., represiune nedreaptă (3 acte materiale in formă continuată), prev, și ped. de art. 283, alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 din C. pen., participație improprie la inducerea eroare a organelor judiciare (4 acte materiale în formă continuată) prev. de art. 52, alin. (3) din C. pen. rap. la art. 268, alin. (2), cu aplic. art. 35 din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal (2 fapte), prev. și ped. de art. 205. alin. (1) din C. pen.

A apreciat revizuentul condamnat că, deși Înalta Curte de Casație și Justiție în limita competentei pe care a avut-o ca instanță de control judiciar (apel) în dosarul nr. x/2016, a efectuat minime verificări cu privire la loialitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, a ajuns la o concluzie normală, însă nereală, și anume că organele de urmărire penală au acționat în limita dispozițiilor legala.

Contrar aprecierii instanței de control judiciar, un alt organ judiciar competent să efectueze cercetări cu privire la aceleași aspecte, sesizate prin intermediul unei plângeri penale, în concret un magistrat-procuror din cadrul secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a constatat că există probe cu privire la împrejurarea că făptuitorul B., având funcția de procuror, a comis mai multe infracțiuni de serviciu, contra înfăptuirii justiției ori contra persoanei, în legătură cu dosarul nr. x/2016 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, inclusiv a apreciat că S.R.I. a interferat în activitatea de urmărire penală.

Instanța analizând admisibilitatea în principiu a prezentei căii de atac a revizuirii a constatat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Analizând condițiile stabilite de prevederile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de lit. e), în sensul că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Astfel, declarațiile date de martorii C., D., E. și F. care a avut calitatea de martor protejat sub pseudonimul G., atât în cursul urmăririi penale, cât și la judecarea dosarului nr. x/2016 în fond și în apel au fost în permanență în sensul că revizuentul condamnat A. a indus martorilor C. și D. convingerea că în urma demersurilor sale la instanța de judecată aceștia vor fi condamnați la o pedeapsă a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere, drept pentru care urmează a efectua lucrarea de placare a magaziei proprietatea revizuentului cu polistiren, fără a fi remunerați, fapt ce s-a și întâmplat ulterior.

Curtea nu a putut reține ca s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, astfel încât prezenta cerere să fie admisibilă.

A reținut Curtea că în dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția martorului C., care și-a retractat în parte declarațiile date în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2016 al P.Î.C.C.J.- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și în cursul judecării dosarului penal nr. x/2016 al Curții de Apel Ploiești, ceilalți martori audiați nu au relatat aspecte noi care să conducă la netemeinicia soluției de condamnare a revizuentului A., prin sentința penală nr. 108/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de ÎCCJ.

Astfel, martorii audiați nemijlocit de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel în dosarul nr. x/2016, au susținut teza acuzării în privința infracțiunii de trafic de influență pentru care a fost condamnat definitiv revizuentul A..

A avut în vedere Curtea că instanța de apel - Înalta Curte de Casație și Justiție în urma readministrării probatoriului și interpretării acestuia a constatat că în privința infracțiunii de trafic de influență pentru care a fost condamnat, martorii denunțători C. și D. și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond.

Curtea a avut în vedere că fiind audiat în fața instanței de fond (Curtea de Apel Ploiești) în dosarul nr. x/2016, martorul C. a declarat că în data de 11 martie 2015 când a avut loc procesul său a fost chemat de inculpatul A., prin apel telefonic, în biroul acestuia, ocazie cu care i-a transmis să meargă în instanță, adică, la parterul clădirii, deoarece este totul aranjat după care l-a întrebat dacă știe să facă fațade, iar la răspunsul său afirmativ, i-a spus că are o magazie de circa 50 mp. ce ar trebui placată cu polistiren, după care ar trebui trasă o mână de șpaclu, adică adeziv și drișcuit.

În aceeași zi a fost cu inculpatul la S.C. H. să cumpere materiale, respectiv polistiren de culoare albă de 20 mm, circa 50 mp, dibluri pentru polistiren și ciupercile aferente, plasă, șuruburi și adeziv. A mai spus că pentru a ajunge la magazie treceau prin casă.

Împreună cu D. a lucrat de luni până vineri, nu a discutat nimic cu inculpatul despre prețul manoperei însă după terminarea lucrării inculpatul i-a cerut să-i stabilească un preț pentru tencuirea parterului, l-a chemat pe E. cu care lucrează, împreună au făcut măsurătorile, erau circa 500 mp și la 9 RON mp ar fi însemnat circa 45 milioane RON vechi. Lucrarea nu a mai fost executată, deoarece inculpatul i-a spus că se mai gândește, dar nu l-a mai sunat.

Referitor la discuția cu D., E. și F., dacă au avut discuții, când și unde, martorul a răspuns afirmativ, la un magazin din Ghioșești, după terminarea lucrării, înainte dar și după denunț, iar dacă a cunoscut că este înregistrată, a negat.

Martorul D., audiat în faza cercetării judecătorești în aceeași cauză, și-a menținut declarațiile anterioare, declarând că după terminarea procesului, C. i-a spus să meargă la domnul A. să îi facă o lucrare, mai exact, să aplice polistiren pe magazie, a început lucrarea la circa o săptămână de la proces, a lucrat cu C. timp de 5 zile, nu au fost plătiți, nici nu aveau pretenții, pentru că de la C. a aflat că a vorbit cu domnul procuror și a aflat că nu o să primească sentință cu executare.

Lucrează în construcții de când a terminat liceul, a mai făcut astfel de lucrări și era plătit ori la metru, ori la zi, respectiv circa un milion pe zi.

La întrebarea procurorului, dacă atunci când s-a prezentat la Judecătoria Sinaia pentru soluționarea propriei cauze are cunoștință dacă C. a fost chemat de procurorul A. și față de răspunsul afirmativ al acestuia, a fost întrebat cum, răspunsul a fost că telefonic, era de față când C. a primit telefon de la inculpat.

De asemenea, la întrebarea procurorului, ce i-a spus C. la întoarcere, a declarat că nu primim cu executare, dacă a crezut că va primi cu executare, a răspuns "Nu, îmi era frică."

De asemenea, la întrebarea "când s-a întors din biroul procurorului, C. i-a povestit ceva în legătură cu vreo lucrare, a răspuns afirmativ.

La întrebarea procurorului, dacă s-a menționat despre acele lucrări cu referire la pedeapsa de suspendare promisă, a răspuns " C. mi-a transmis că a aflat de la procuror că nu o să primim pedeapsă cu executare și o să facem acea lucrare fără bani".

La întrebarea avocatului inculpatului "dacă l-a văzut personal pe C. când a intrat în biroul procurorului A. a răspuns:

"l-am văzut când a urcat scările."

A declarat, de asemenea, că a placat cu polistiren 40-50 mp, manopera costând în jur de 20 RON/mp., materialele au fost cumpărate de proprietar, mai multe știe C..

A susținut că nu a fost amenințat în vreun fel.

A asistat la o discuție la care au participat C., E. și F., și-a amintit că E. a fost la ei la lucrare o singură dată, iar cu F. a discutat despre lucrare.

Cu ocazia audierii în fața instanței de fond, martorul ocular E. și-a menținut declarațiile anterioare susținând că în urmă cu circa 2 ani, nu știe exact luna, dar era spre primăvară și era frig afară, a fost solicitat de C. și D. să facă niște măsurători la o casă situată în Comarnic, lângă DN1, mai exact lângă sala de sport și să facă prețul la lucrare. Nu l-a cunoscut personal pe proprietar, în instanță l-a văzut pentru prima oară.

În acele condiții, a făcut măsurători, a stabilit un preț, un deviz, și a rămas ca proprietarul să îi sune pe C. și D., iar ei, pe martor, lucru care nu s-a mai întâmplat.

De la cei doi știe că erau de 2-3 zile la respectiva casă și puneau polistiren pe magazie.

Cunoaște că prețul pentru placare cu polistiren era în funcție de proprietar, de 50-60 RON/zi.

Nu are cunoștință de o înțelegere între C., D. și procurorul A., dar cunoaște că cei doi au pus polistiren pe o magazie a acestuia și știa că ei au o problemă cu poliția pentru o faptă în care i-ar fi luat unui coleg 6 milioane, după ce au băut împreună.

Și-a menținut declarațiile de la procuror, în sensul, că știe de la cei doi că procurorul le-a promis că îi va ajuta cu dosarul penal, astfel încât să nu facă pușcărie și să obțină o pedeapsă mai blândă, cu suspendare.

Cu ocazia soluționării apelului instanța de control judiciar a încuviințat sau, după caz, a dispus din oficiu administrarea de probe cu înscrisuri, probe testimoniale, constând în reascultarea martorilor I., D., C., J., K., L. și M. (la solicitarea inculpatului A.), a martorului N. (la solicitarea procurorului) și a martorului E. (din oficiu), precum și efectuarea unor adrese către D.N.A - Serviciul Teritorial Ploiești pentru a se comunica relații cu privire la situația martorilor denunțători, în raport, cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și O.U.G nr. 43/2000.

Totodată, au fost solicitate aceleiași unități de parchet informații cu privire la existența mijloacelor tehnice de înregistrare a declarațiilor și date privind eventuala implicare a Serviciului Român de Informații în activitatea de urmărire penală desfășurată în cauză (răspunsul aflându-se la fila x/vol. 2 apel). Măsurile corespunzătoare au fost dispuse prin încheierile din datele de 27.01.2017, 30.10.2017, 18.05.2018, considerentele avute în vedere fiind redate detaliat în cuprinsul acestor încheieri.

A reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că în privința presupuselor indicii că denunțătorii C. și D. ar fi fost "instruiți" de către procurori anterior ascultării lor nemijlocite în cursul judecății, că susținerile inculpatului A. au caracterul unor simple alegații, nesusținute de un minimum de date obiective.

Completul de apel de la Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la ascultarea nemijlocită, în prezența apelantului inculpat asistat de apărător ales, a celor doi martori nominalizați și a avut, astfel, oportunitatea de a observa, în mod direct, toate particularitățile de conduită utile pentru evaluarea credibilității persoanelor audiate.

Susținerile inculpatului A. referitoare la pretinsa influențare a denunțătorilor se grefează, aparent, pe date obținute în cursul anchetei ce face obiectului dosarului penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, având ca obiect plângerea penală formulată de apelant împotriva unuia din procurorii care au instrumentat cauza de față.

Limitându-se, însă, la a contesta veridicitatea afirmațiilor martorilor în fața instanței de apel, inculpatul A. nu a prezentat vreun element probator concret în susținerea alegațiilor sale privind conduita ilicită a reprezentanților acuzării, deși, reprezentat fiind pe durata anchetei penale paralele în cauza nr. 276/P/2017, în care denunțătorii au fost audiați în legătură cu acuzațiile penale aduse de inculpat procurorului de caz, apelantul ar fi avut o atare posibilitate.

A reținut, Curtea că instanța de apel a analizat și respins motivat cererea revizuentului condamnat A. de constatare a nulității declarațiilor date, în faza de urmărire penală, de martorii denunțători C., D. și I., apreciind că denunțul nu are natura juridică a unui mijloc de probă din categoria celor limitativ prevăzute de art. 97 alin. (2) din C. proc. pen., ci reprezintă un mod de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, distinct și explicit reglementat în cuprinsul dispozițiilor art. 290 din C. proc. pen.

Denunțul nu servește la constatarea infracțiunii sau la identificarea autorului ei, ci mijlocește doar, prin încunoștințarea organelor judiciare, stabilirea cadrului procesual în care ulterior, exclusiv prin mijloacele de probă prevăzute de lege, să se asigure aflarea adevărului, drept pentru care actul procedural cu valoare de mijloc de probă este, potrivit art. 97 din C. proc. pen., declarația autorului denunțului, ascultat ulterior în proces în oricare din calitățile procesuale prevăzute de art. 32-34 din C. proc. pen.

A reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că interpelați, atât în fața primei instanței, cât și în apel, în condițiile de publicitate și contradictorialitate specifice judecății, toți cei trei martori au afirmat explicit că organele de urmărire penală nu au exercitat asupra lor, la data audierii, acte de constrângere prin violențe, amenințări sau alte asemenea mijloace, cu consecințele prevăzute de art. 102 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.

A reținut Curtea ca și instanțele care au soluționat dosarul nr. x/2016 că procurorul anchetator, deși s-a exprimat într-o manieră mai dură, le-a cerut martorilor doar să declare tot ce știu, altfel vor răspunde penal, situație ce nu poate fi considerată o amenințare nelegitimă, în cauză fiind vorba de o aducere la cunoștința martorilor a consecințelor legale decurgând din nedeclararea adevărului sau a tot ce știu.

S-a constatat că instanța de apel a reținut că privința caracterului provocator al întrebărilor și remarcilor martorului amenințat G. în discuția cu denunțătorii, este neîntemeiată, din întreaga transcriere a convorbirii rezultând că intervențiile celui dintâi, deși sugestive pentru relația denunțătorilor cu inculpatul, nu au constituit cauza principală a afirmațiilor ulterioare făcute de interlocutori.

Amploarea detaliilor furnizate spontan de C. și D. pune în lumină relațiile apropiate dintre participanții la discuție, pe fondul acestor raporturi, martorii optând să relateze liber și detaliat un episod apreciat inedit în istoricul lor personal, de care, în mod evident, luaseră cu toții cunoștință anterior.

Totodată, s-a reținut că instanța de apel a înlăturat motivat declarațiile martorilor L. și K..

Astfel, raportat la probele administrate în cauză, a constatat nemijlocit instanța de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție, că probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cele două grade de jurisdicție

a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, implicarea inculpatului A. în activitatea ilicită ce a făcut obiectul judecății, activitate ce se circumscrie, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutului infracțiunii de trafic de influență, drept pentru care a dispus condamnarea acestuia.

Declarațiile date de martorul C. în dosarul instrumentat la acea vreme de S.I.I.J., în sensul că domnul procuror B. a zis că dacă nu spunem tot ce știm ne bagă la pușcărie pe toți trei. A spus că ori ne ducem noi la pușcărie, ori A.. Era vorba să spunem tot ce știm despre faptul că am făcut fațada aceea și pentru că nu ne-a băgat la pușcărie. Menționez că ultima dată când am fost în birou la domnul procuror, D. a rămas jos, iar eu am urcat în biroul procurorului. Țin minte că atunci l-am întrebat dacă e grav și dacă ne arestează. Procurorul nu a spus nimic. M-a întrebat dacă știu să fac construcții, i-am răspuns că știu. I-am dat numărul de telefon să mă sune. Mi-a spus că după amiază ne auzim la telefon. Apoi a urmat deplasarea în ședința de judecată și știu că atunci eu și D. am fost condamnați la pedepse de câte 3 ani și 6 luni cu suspendare cu verificare, iar O., care fusese complicele nostru a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni sau 1 an și 3 luni, tot cu suspendare. O. nu a vorbit cu procurorul A.. Nici nu a fost în sală, el a fost judecat cât timp a fost în Germania. Nici D. nu a vorbit cu procurorul A.. Atunci când am mers în sala de judecată, eu i-am spus lui D. că am vorbit cu procurorul A. și i-am mai spus că cred că o să ne ajute, și o să fie bine și să intrăm în sală.

Declar că nu am mai vorbit cu domnul procuror A. despre condamnarea mea nici în ziua în care am cumpărat materialele și nici pe durata executării lucrării... Revin și precizez că eu i-am găsit pe D. și pe F. la o masă în biroul procurorului B. de la DNA. în acel birou se mai afla încă un bărbat și o femeie. Tot acolo se găsea și o femeie, cea la care mergeam la 4 luni și semnam.

Era cu niște dosare, probabil dosarele noastre. Domnul procuror B. a zis că dacă nu spunem tot ce știm ne bagă la pușcărie pe toți trei. A spus că ori ne ducem noi la pușcărie, ori A.. Era vorba să spunem tot ce știm despre faptul că am făcut fațada aceea și pentru că nu ne-a băgat la pușcărie, nu sunt de natură să conducă la admiterea prezentei cereri de revizuire.

Faptul că martorul declară că revizuentul condamnat A. nu a aranjat să primească 3 ani cu suspendare și în schimb să îi facă o magazie, și că nu își explică cum de s-a consemnat acest aspect în denunțurile formulate cât și în declarațiile date, nu este de natură a constitui fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, în condițiile în care în mod definitiv s-a stabilit de către instanțele de judecată raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, existența faptei de trafic de influență și comiterea acesteia de către revizuentul condamnat, în condițiile în care martorii antemenționați au fost audiați nemijlocit, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, nerelatând aspecte care să conducă la inexistența faptei de trafic de influență.

A reținut Curtea că D., nu și-a retractat în concret declarațiile date în cursul urmăririi penale și la judecarea dosarului nr. x/2016, astfel încât să se aprecieze întemeiată prezenta cerere de revizuire.

Curtea constată că în mod definitiv s-a stabilit de către instanțele de judecată inexistența vreunei ingerințe din partea SRI în dosarul nr. x/2016 și dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Ploiești.

Totodată, a avut în vedere Curtea că Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 42 din data de 31.01.2023, în dosarul nr. x/2022 prin care s-a soluționat plângerea petentului împotriva soluției de clasare dispusă față de P. și B., în motivarea respingerii plângerii reținând că se constată că în raport cu cele reținute în cauză și reevaluând ansamblului actelor de urmărire penală, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că în mod corect s-a constatat că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetați intimații nu există, nefiind reținută nicio încălcare a dispozițiilor legale și nicio conduită în sarcina persoanelor vizate de plângerea petentului apte să conducă la concluzia că se impune tragerea lor la răspundere penală, de vreme ce, așa cum s-a arătat și în considerentele ordonanței de clasare, ancheta penală întreprinsă de procurorii de caz reclamați a fost supusă cenzurii instanțelor de judecată în cauzele penale expuse în cuprinsul ordonanței. În concret așa cum s-a arătat, acuzațiile expuse în plângerea petentului dau expresie în realitate nemulțumirii acestuia față de modul de derulare a urmăririi penale în dosarul penal vizându-l pe petent constituit urmare a unor denunțuri pe care le contestă, precum și față de modalitatea în care procurorii de caz au administrat probatoriul pe baza căruia au dispus emiterea rechizitoriului și trimiterea sa în judecată. În aceste condiții, indiferent de încadrarea lor în drept, acuzațiile aduse intimaților se circumscriu exclusiv contestării modalității de exercitare de către aceștia a atribuțiilor de serviciu, în situațiile punctuale invocate de petent.

În consecință, raportat la considerentele mai sus expuse, Curtea în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 108/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de ÎCCJ, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A constatat că revizuentul condamnat a fost asistat de apărător ales.

II. Judecata în apel.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat, în termenul legal, apel revizuentul A. prin apărător ales.

În dezvoltarea motivelor de apel aflate la dosarul Înalte Curți, apelantul revizuent A. prin apărător ales a făcut un scurt istoric al cauzei, respectiv faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpata, la sentința pronunțată de prima instanță, la decizia instanței de apel, la considerentele acesteia din urmă cu privire la condamnarea revizuentului la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a menționat că cuprinsul declarației de martor din data de 27.11.2019 administrată în dosarul nr. x/2018 aflat în instrumentarea secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. arată răspunzând la întrebarea adresată de avocatul condamnatului:"Să precizeze martorul dacă i-a spus domnul procuror A. că a aranjat să primească 3 ani cu suspendare și în schimb să îi facă o magazie?" ca "Nu mi-a spus așa ceva." La următoarea întrebare adresată de avocatul condamnatului:

"Să precizeze martorul cum își explică că apare această frază atât în denunț, cât și în declarație?", a arătat:Nu îmi explic cum de apare această afirmație în denunțul și declarația consemnate la DNA. Noi nu am spus așa ceva, nici nu ne-a întrebat domnul procuror B., noi i-am spus că ne-am gândit să îi facem lucrarea, în ideea că ne-ar fi ajutat să fin condamnați cu suspendare."

Apelantul revizuent condamnat prin apărătorul ales consideră că este evident că între declarațiile date în cursul urmăririi penale în fața Curții de Apel Ploiești și în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de-o parte, și declarația dată ulterior condamnării revizuentului, pe de altă parte, există o diferență majoră, aptă să conducă la o altă reținere a împrejurărilor de fapt constând în dialogul purtat între cei doi în data de 19.02.2015, cu impact direct în reținerea existenței faptei ori a îndeplinirii condițiilor de tipicitate a infracțiunii de trafic de influență. Astfel, în condițiile în care, în cuprinsul dialogului dintre cei doi nu a existat nicio referire la un presupus aranjament cu judecătorul fondului în sensul pronunțării unei soluții cu privire la persoanele trimise în judecată de revizuent și nicio legătură între presupusa traficare a influenței asupra magistratului investit cu judecarea denunțătorilor în schimbul efectuării unor lucrări la imobilul revizuentului, este evident să soluția de condamnare a avut ca fundament stabilirea unei situații de fapt greșite și care nu corespunde adevărului.

În acest sens, se solicită a se avea în vedere împrejurarea că potrivit actelor și lucrărilor dosarului precum și situației de fapt reținută, atât de către Curtea de Apel Ploiești, cât și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în momentul în care condamnatul i-ar fi transmis martorului C. că soluția în ceea ce îl privește este aranjată, respectiv pronunțarea unei condamnări cu suspendarea executării, iar în schimbul ajutorului dat prin intervenția la judecătorul fondului, urma ca acesta împreună cu martorul D. să execute lucrări în mod gratuit la locuința revizuentului. În condițiile în care, așa cum s-a reținut cu caracter definitiv acest dialog ar fi avut loc în data de 19.02.2015, fără a fi purtat în prezența vreunui martor și fără posibilitatea de a fi reconstituit în afară de relatările părților, împrejurarea că ulterior condamnării revizuentului martorul C. revelează un alt conținut al dialogului purtat decât cel care a condus la condamnarea revizuentului, reprezintă din punctul de vedere al acestuia o împrejurare nouă, aptă să conducă la adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate față de revizuent.

În acest sens, a promovat cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. în care a învederat, printre altele, caracterul nevoluntar al declarațiilor date de către martorul C., atât în cursul urmăririi penale, cât și fața secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi ignorată, întrucât a fost dată în fața unui organ judiciar, într-o procedură judiciară, sub jurământ și în mod voluntar. În legătură cu această ultimă constatare, să se solicită a se observa condițiile în care au fost administrate, atât denunțul și declarația ca urmare a formulării denunțului din data de 22.02.2016 în fața DNA - ST Ploiești, cât și ulterior în fața instanțelor de judecată. A arătat pe larg împrejurările în care a fost formulat denunțul și administrată declarația de martor, și chiar în condițiile în care nu s-a reținut în modalitatea concretă în care s-a efectuat urmărirea penală în cauza care l-a privit pe revizuent, totuși, atât declarațiile martorului C., cât și declarațiile martorului D., la care se adaugă declarațiile date de martorii

Q., R., S., T., U., V., W., administrate în dosarul instrumentat de secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la presupuse fapte de natură penală săvârșite de procurorul B. au aptitudinea de a releva modalitatea în care acest procuror efectua anchetele, uzând de mijloace și "tehnici de anchetă" care aveau aptitudinea de a influența caracterul voluntar al unor declarații. Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție reține în cuprinsul deciziei penale nr. 237/A/01.10.2018 "[…] în privința presupuselor indicii că denunțătorii C. și D. ar fi fost "instruiți" de către procurori, anterior ascultării lor nemijlocite în cursul judecății, constată că susținerile inculpatului A. au caracterul unor simple alegații, nesusținute de un minim de date obiective. Înalta Curte a procedat la ascultarea nemijlocită în prezența apelantului-inculpat asistat de apărător ales a celor doi martori nominalizați și a avut astfel oportunitatea de a observa în mod direct toate particularitățile de conduită utile pentru evaluarea credibilității persoanelor audiate. Susținerile inculpatului A. referitoare la pretins influențare a denunțătorilor se grefează aparent pe date obținute în cursul anchetei ce face obiectul dosarului penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică având ca obiect plângerea penală formulată de apelant împotriva unuia din procurorii care au instrumentat cauza de față. Limitându-se, însă, la a contesta veridicitatea afirmațiilor martorilor în fața instanței de apel, inculpatul A. nu a prezentat vreun element probator concret în susținerea alegațiilor sale privind conduita ilicit a reprezentanților acuzării, deși reprezentat fiind pe durata anchetei penale paralele în cauza nr. 276/P/2017, în care denunțătorii au fost audiați în legătură cu acuzațiile penale aduse de inculpat procurorului de caz, apelantul ar fi avut o atare posibilitate. În condițiile în care, așa cum a arătat pe larg în cuprinsul cererii de revizuire, declarațiile pe care și-a întemeiat calea extraordinară de atac au fost administrate ulterior soluționării definitive a cauzei care a condus la condamnarea revizuentului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, este evident că a fost într-o imposibilitate obiectivă de a prezenta Înaltei Curți pe parcursul soluționării apelului elemente care ar fi putut influența soluția dispusă în cauză, însă, pe de altă parte, Înalta Curte a constatat implicit că în condițiile în care ele ar fi existat la momentul respectiv (declarațiile), ar fi avut aptitudinea de utilitate și pertinență în adoptarea soluției.

De altfel, pe parcursul judecării cauzei în apel a învederat permanent împrejurarea că procurorul de caz, deși avea la dispoziție mijloace tehnice de înregistrare, nu a uzat de acestea, unitatea de parchet arătând în mod neadevărat în cuprinsul declarațiilor că nu au avut la dispoziție asemenea mijloace, aspect contrazis prin răspunsul primit de revizuent urmare pronunțării sentinței civile nr. 7299/08.11.2018 a Tribunalului București prin care D.N.A. a fost obligată să-l informeze pe acesta cu privire la existența mijloacelor tehnice. Referitor la acest aspect, Înalta Curte a reținut că și în condițiile în care rezultă în mod evident că Structura Teritorială Ploiești a DNA avea în dotare asemenea mijloace, totuși "raportat la volumul de activitate al unui organ de urmărire penală din categoria Serviciilor Teritoriale ale DNA se relevă ca insuficient pentru înregistrarea tuturor persoanelor ascultate în această unitate." În realitate, însă, spre exemplu revizuentul a fost audiat în data de 03.03.2016 între orele 21-21:50, interval orar în care nu mai erau audiate în unitatea de parchet alte persoane și, așa cum rezultă dintr-o înregistrare apărută în mass-media, procurorul B. declară:"Terminați cu prostiile cu înregistratul că nu mai pot să paradesc cetățenii", iar colega sa, procuror X. arată:

"Tocmai de asta: este un procedent…"; și în continuare procurorul B. arată:

"…periculos. Nu mai faceți chestii d-astea! Nu avem mijloace. Da, putem, dar nu vrem! Dacă înregistrez, eu ce să zic? Bă te paradesc?!" (FĂRĂ FILMARE, CĂ NU POT SĂ PARADESC - Înregistrare zdrobitoare. Procurorul DNA B. refuza să înregistreze audierile, ca să poată face presiuni pe martori:

"Terminați cu prostiile cu înregistrările, că nu pot să paradesc…E un precedent periculos…Putem, dar nu vrem. Dacă înregistrez, ce să zic? Ba, te paradersc?!...Singura mea bucurie: paraditul la cetățeni."Ani în șir, la declarațiile luate sub presiune, DNA Ploiești mințea că n-avea tehnică de înregistrare audio-video FĂRĂ FILMARE, CĂ NU POT SĂ PARADESC - Înregistrare zdrobitoare. Procurorul DNA B. refuza să înregistreze audierile, ca să poate face presiuni pe martori: Terminați cu prostiile cu înregistrările, că nu pot să paradesc…E un precedent periculos (luju.ro).

În legătură cu aprecierea asupra credibilității martorilor, Înalta Curte a arătat în cuprinsul motivării deciziei penale pronunțate că percepția martorilor cu privire la evenimente depinde în mare măsură de abilitățile psiho - intelectuale ale acestora (pagina 43 din decizie). În acest context urmează să observați că în condițiile în care ulterior condamnării martorii au revelat, într-o altă procedură judiciară, împrejurări noi care nu au fost cunoscute de către instanță, este legitimă solicitarea condamnatului de a supune prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii, atenției judecătorilor, conținutul declarațiilor pe care le-a apreciat ca fiind de această dată voluntare, cu impact asupra reținerii infracțiunii de trafic de influență.

În acest sens a supus atenției instanței de apel, declarația dată la S.I.I.J. de către martora V., consilierul de probațiune (la care erau repartizați C. și D.), având asupra sa dosarele de supraveghere, care menționează că "Am calitatea de consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Prahova și, din câte îmi amintesc, cu ceva timp în urmă, mai îndelungat, am fost desemnată să supraveghez două persoane care fuseseră condamnate la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare sub supraveghere. Țin minte că a fost vorba despre C. și D., dar fără să pot să asociez numele cu persoana în acest moment…Îmi amintesc ă, la un moment dat, pe durata supravegherii celor doi, șeful Serviciului de probațiune, respectiv domnul Y. mi-a comunicat că sunt invitată la DNA - ST Ploiești și, ca urmare acestei invitații, trebuia să prezint și dosarele de probațiune ale numiților C. și D.. Știu că am ajuns la DNA ST Ploiești mai după prânz sau în jurul prânzului și am fost invitată într-un birou unde se aflau mai mulți bărbați…În birou se afla, cred, D., care era însoțit de un bărbat pe care, personal, nu îl cunosc. Precizez că am afirmat că este posibil să fie vorba de D., fără să am certitudini, dar știu că unul este mai blonduț și mai slab, iar celălalt este brunet și mai solid…Până la momentul la care a sosit C. a trecut ceva timp, poate o jumătate de oră sau mai mult…Nu-mi mai amintesc ca în prezența mea să se fi consemnat ceva, fie referitoare la C. și/sau D.. Personal, nu am semnat nimic. În prezența mea, niciunul dintre cei doi nu a semnat nimic…Aveam asupra mea dosarele sau dosarul de probațiune în original…"

În același sens, martorul D. menționează în declarația dată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Urmărire Penală și Criminalistică în ziua de 09.08.2018:

"Precizez faptul că, întrucât primisem o pedeapsă cu suspendare pentru o infracțiune de tâlhărie, faptă comisă împreună cu C., mi-a fost teamă ca eventuala suspendare a acestei pedepse să nu fie revocată și să nu fiu cercetat și să fiu condamnat pentru vreo altă infracțiune care ar fi avut drept consecință executarea pedepsei anterioare.

Mai mult decât atât, a opinat că în cazul magistraților acuzați de infracțiuni de corupție, proba săvârșirii faptei trebuie să fie indubitabilă, manifestarea trebuie să fie expresă și percepută ca atare de către cealaltă parte. Cu alte cuvinte, standardul probei trebuie să fie deosebit de ridicat, astfel încât mesajul să fie neechivoc, orice interpretare/reinterpretare a acestuia fiind nerezonabilă. Or, împrejurările cu caracter de noutate care vin să infirme cele statuate anterior, în acest context, trebuie cercetate pe fond astfel încât să nu planeze nicio suspiciune cu privire la acuratețea și realitatea celor reținute cu caracter definitiv în hotărârea de condamnare, mai ales prin prisma consecințelor pe care hotărârea de condamnare le-a produs. În cazul de față, s-a pus capăt unei cariere de magistrat de aproximativ 18 ani, fără pată până la momentul condamnării, supunerea oprobiului public, afectarea familiei și a reputației.

În raport cu particularitățile cauzei de față, considerăm relevantă și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală - Decizia nr. 6883/24.11.2006, prin care s-a statuat că "în cazul învinuirii unor magistrați, judecători sau procurori, care judecă alte persoane, infractori, ori numai justițiabili, de comiterea unor infracțiuni grave, probele trebuie să fie serioase, credibile, de natură a da certitudine asupra situațiilor de fapt relatate, judecătorilor și procurorilor, persoane cărora oricând li se pot înscena procese, diverse învinuiri, de către cei judecați ori de alte persoane interesate, de rea-credință - trebuie să li se acorde o mare atenție."

În recenta sa jurisprudență, Curtea Constituțională a României a statuat două aspecte fundamentate cu valoare de postulat, în ceea ce privește standardul de probă, care permite instanței să considere că într-un anumit caz prezumția de nevinovăție, care operează în favoarea acuzatului, a fost înlăturată de probele administrate în cursul procesului respectiv, cu salvgardarea principiilor legalității (loialității) și procesului echitabil.

Astfel, cât privește convingerea judecătorului că o persoană este vinovată de comiterea unei infracțiuni, instanța de contencios constituțional a subliniat că ea "are drept fundament o conștiință juridică ce se formează numai după epuizarea duelului judiciar", iar în măsura în care "judecătorul nu poate ajunge la o concluzie fermă, legiuitorul a consacrat instituția reluării cercetării judecătorești sau a dezbaterilor prevăzută de art. 395 din C. proc. pen.."

În continuare, Curtea precizează că "pentru a ajunge la o anumită convingere judecătorul va face o analiză logică, științifică și riguroasă a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor și a aprecierii lor ca un tot unitar."

Finalmente, se conchide cu privire la chestiunea în discuție că "chiar dacă judecătorul, asemenea multor profesii, poate dezvolta în cadrul activității sale anumite deprinderi care alcătuiesc ceea ce se numește deformație profesională și care îl poate face să alunece într-o zonă de empirism profesional bazat pe o încredere disproporționată și neștiințifică în propria intuiție, acest fapt nu echivalează cu libertatea sa de a da dezlegare unei pricini bazându-se numai pe ceea ce ar putea crede, deoarece cunoașterea evenimentului supus judecății presupune existența unui echilibru între acuzare și apărare, astfel încât acuzația să fie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă." (Decizia nr. 778/17.11.2015, paragrafele 32 și 33).

Apelantul revizuent condamnat A. prin apărător ales a menționat în continuare criticile privind hotărârea apelată.

Hotărârea este nemotivată. Astfel, magistratul fondului nu a analizat incidența cazului de revizuire prevăzut de disp. art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. limitându-se în a constatat autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 237/A/01.10.2018 pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub aspectul aptitudinii declarațiilor martorilor C. și D. de a fundamenta soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Or, față de obiectul investirii, magistratul fondului avea obligația nu numai să constate dar să și demonstreze în ce măsură argumentele aduse în favoarea admiterii cererii de revizuire nu au aptitudinea de a trece filtrul reprezentat de admiterea în principiu.

"Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționare în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să își formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de control judiciar, elemente necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. A motiva înseamnă a demonstra, a pune în evidență datele concrete care folosite ca premise duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii, fără indicarea unei date concre