ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A., împotriva Deciziei penale nr. 67/A din 23 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014.

Onorariul avocatului din oficiu desemnat intimatului B., în sumă de 627 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul condamnat A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de către stat.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la data de 18 septembrie 2020, revizuentul condamnat A. a solicitat instanței revizuirea Deciziei penale nr. 67/A din 23 februarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2014, respectiv admiterea în principiu și rejudecând pe fond, să se dispună achitarea inculpatului A. în temeiul art. 462 alin. (1) raportat la art. 395 alin. (5) și art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 452 și art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în vigoare la data de 23 februarie 2016, fiind motivată în fapt prin invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 55/2020, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză și s-a constatat că dispozițiile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. sunt constituționale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

Revizuentul condamnat a apreciat că, raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016 paragraful 25, deși în cauză nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor legislative ce privesc înregistrări rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, hotărârile judecătorești pronunțate anterior datei de 11 martie 2016 sunt supuse căii de atac a revizuirii, pentru motivul prevăzut de norma legală declarată neconstituțională.

De asemenea, revizuentul condamnat a invocat, din considerentele opiniei concurente exprimate în Decizia Curții Constituționale nr. 126/2016, faptul că legiuitorul a asimilat efectul deciziei de admitere a Curții Constituționale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, prin Sentința penală nr. 17 din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 67/A din 23 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuentul condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de la 2 ani și 6 luni închisoare și, în baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani.

De asemenea, s-a stabilit în baza art. 93 alin. (1) C. pen., ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de acestea; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca acesta, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile. Munca neremunerată în folosul comunității se va presta de către condamnatul A., în una din următoarele entități comunicate instanței: la Direcția de Asistență Educațională sau la Societatea Medicală "Sfânta Cuvioasă Paraschiva", ambele situate în orașul Voluntari, județul Ilfov.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 96 alin. (1) C. pen., condamnatului i s-au pus în vedere consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere dispuse pe parcursul termenelor de supraveghere.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., reținerea de 24 de ore din data de 29 ianuarie 2014, arestarea preventivă de la 30 ianuarie 2014 la 9 mai 2014 inclusiv, precum și arestul la domiciliu de la 10 mai 2014 la 16 iunie 2015.

Curtea de Apel Ploiești a reținut că, în procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3)

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Analizând admisibilitatea în principiu a căii de atac a revizuirii exercitată de condamnatul A., Curtea de Apel Ploiești a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, s-a reținut că potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în vigoare la data soluționării prezentei cereri, invocat ca temei al cererii de revizuire de către revizuentul A., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când, hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Conform principiului tempus regit actum - principiul activității, legea procesual penală este de strictă aplicare și se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până la momentul ieșirii ei din vigoare, cu excepția situațiilor tranzitorii, conform art. 13 alin. (1) C. proc. pen.

În procesul penal, cu privire la aplicarea legii procesuale penale în timp, nu își găsesc aplicarea regulile de drept material privind aplicarea legii penale mai favorabile. Legea penală este de imediată aplicare, aceasta neretroactivând sau ultraactivând.

Cum excepția privind prevederile declarate neconstituționale prin Decizia nr. 55/2020 a Curții Constituționale, nu a fost invocată în prezentul dosar, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în vigoare la data soluționării prezentei cererii de revizuire.

Totodată, s-a reținut că, prin Decizia nr. 55/2020 a Curții Constituționale s-au constatat neconstituționale prevederile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., în sensul că acestea sunt constituționale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, și nu prevederile art. 913 și ale art. 916 ale C. proc. pen. 1968, avute în vedere de revizuent și în baza cărora au fost efectuate acte de urmărire penală în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției.

Curtea de Apel Ploiești a apreciat că nu poate extinde efectele Deciziei nr. 55/2020 a Curții Constituționale și cu privire la dispozițiile art. 913 și ale art. 916 ale C. proc. pen. 1968, astfel încât să poate servi ca temei al admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate în cauză de revizuentul A.

Împotriva Sentinței penale nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, revizuentul A. a formulat apel, solicitând desființarea sentinței și în rejudecare admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Examinând apelul formulat de revizuentul condamnat A., în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f)persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Cererea de revizuire formulată de revizuentul A. a fost întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuentul invocând faptul că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 55 din 2020 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză și s-a constatat că dispozițiile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. sunt constituționale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală poate fi cerută " când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Înalta Curte apreciază că motivul invocat de revizuent în susținerea cererii formulate nu se circumscrie cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. fiind invocate în mod formal.

Decizia nr. 55 din 2020 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 17 iunie 2020, nu poate constitui temei al revizuirii în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului A., în raport de efectele acestei decizii nefiind incidentă situația prevăzută de cazul de revizuire menționat - respectiv hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Astfel, în cauză nu este îndeplinită condiția imperativă prevăzută de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în vigoare la data soluționări cererii de revizuire, având în vedere că, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. nu a fost constatată ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate invocată în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 139 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., a căror neconstituționalitate a fost constatată prin Decizia nr. 55 din 2020 a Curții Constituționale, nu sunt aplicabile în cauza penală în care s-a dispus condamnarea revizuentului A., întrucât în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice au fost autorizate în temeiul dispozițiilor art. 913 și art. 916 ale C. proc. pen. 1968.

Argumentele invocate de revizuent în sensul incidenței în cauză a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în forma în vigoare anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016 și O.U.G. nr. 18/2016, nu pot fi reținute, întrucât contravin principiului activității legii procesual penale.

În consecință, prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 114 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM