ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 283/A/2017

Deliberând asupra apelului declarat de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/F/CC din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-au respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de către revizuienții A. și B. împotriva sentinței penale nr. 26/F din data de 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 01 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în temeiul art. 460 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 26/F din data de 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 01 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de către revizuientul A.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a reținut că la data de 03 aprilie 2017 a fost înregistrată cererea formulată de către revizuientul A., privind revizuirea sentinței penale nr. 26 din data de 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 423 din data de 01 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fapt, în motivarea cererii, au fost invocate următoarele: după rămânerea definitivă a sentinței mai sus arătate (01 noiembrie 2016), petentul a luat cunoștință la data de 17 martie 2017, despre plângerea penală depusă de către numitul C. împotriva procurorului D. și a unor ofițeri de poliție judiciară, care au desfășurat activități, în dosarul în care numitul C. a fost cercetat.

Plângerea a fost depusă de numitul C. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Încheierea nr. 18 din data de 11 ianuarie 2017 dată în Dosarul nr. x/1/2016.

În cuprinsul acestei încheieri s-a stabilit că procurorul D. și ofițerii de poliție judiciară, în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, au solicitat sprijin din partea Serviciului Român de Informații pentru transcrierea înregistrărilor telefonice.

Revizuientul a susținut faptul că, din motivarea Încheierii nr. 18 din data de 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că, inclusiv convorbirile sale cu C. au fost viciate, nerealizându-se o transcriere corectă a acestora.

S-a mai arătat că, procurorul D., cel care a întocmit și rechizitoriul, în cauza mai sus arătată și unde a fost condamnat definitiv, a declarat în dosarul penal în care a fost cercetat și în care s-a pronunțat Încheierea nr. 18/2017 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, că a certificat procesele verbale de transcriere fără a compara conținutul acestora cu înregistrarea.

A mai arătat că instanța de fond a refuzat atașarea originalului convorbirii audio video, pentru a nu se descoperii colaborarea dintre Direcția Națională Anticorupție și Serviciul Român de Informații.

În susținerea cererii de revizuire, s-au făcut trimiteri la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016, în care s-a arătat că organele Serviciului Român de Informații, nu sunt organe de cercetare penală, motiv pentru care mijlocul de probă este nul.

În drept, au fost invocate prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 460 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei.

În susținerea cererii de revizuire, petentul a depus următoarele înscrisuri: Decizia nr. 423 din data de 01 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, articole de presă, Încheierea nr. 18 din data de 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. x/1/2016), Ordonanța nr. 303/P/2015 a Parchetului de pe lângă Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea formulată de către petentul Sturza împotriva acestei ordonanțe.

La primul termen de judecată din data de 25 aprilie 2017, în fața instanței s-a prezentat și B., condamnat prin aceeași sentință penală ca și revizuientul A., arătând că, își însușește cererea de revizuire formulată în cauză, împrejurare în care, instanța a constatat că, are calitatea de revizuent, motivele fiind identice cu cele ale condamnatului A.

Revizuienții au formulat numeroase cereri în probațiune, așa cum rezultă din încheierile de ședință, instanța încuviințând două dintre acestea.

În primul rând, prin raportare la cazul de revizuire invocat, s-a emis o adresă către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, pentru a comunica cine a făcut transcriptul inițial din dispozitivul informatic ridicat de la martorul C., dar în Dosarul penal nr. x/P/2015, deoarece acesta este dosarul în care au fost condamnați revizuienții.

Prin adresa de răspuns s-a comunicat faptul că, redarea fișierelor indicate a fost realizată de către procurorul de caz, așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat în acest sens la data de 09 februarie 2015 (fila 171).

La solicitarea revizuenților, instanța a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a ne comunica o copie a procesului verbal de redare a listingurilor convorbirilor dintre revizuientul A. și martorul Sturza, listing despre care s-a susținut că, ar fi fost trimis de către procurorul de caz către Serviciul Român de Informații.

În adresa de răspuns de la fila 180, s-a comunicat, printre altele că în dosarul indicat nu se află astfel de înscrisuri, precum cele indicate de către petent în probațiune.

Revizuienții au mai depus între termene următoarele înscrisuri: declarația dată de către procurorul D. în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a formulat plângere penală împotriva sa, o plângere penală formulată de către revizuent împotriva procurorului de caz, declarațiile ofițerilor de poliție judiciară care sunt cercetați alături de procurorul Nica Iulia (fila 191 și următoarele).

În conformitate cu prevederile art. 459 alin. (1) C. proc. pen., instanța învestită cu cererea de revizuire a dispus atașarea Dosarului nr. x/64/2015 al Curții de Apel Brașov, în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se solicită.

Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor de revizuire formulate și a cazului de revizuire invocat, în conformitate cu prevederile art. 459 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea a constatat că, cererile de revizuire formulate de către revizuienții A. și B. sunt inadmisibile pentru considerentele pe care le vom expune mai jos.

Prin sentința penală nr. 26 din data de 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, definitivă, prin Decizia penală nr. 423 din data de 01 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuienții A. și B. au fost condamnați la pedepse de câte trei ani închisoare fiecare.

Rechizitoriul a fost întocmit, de către procuror în Dosarul penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.

Din cuprinsul rechizitoriului, prin care au fost trimiși în judecată revizuienții (fila 4), rezultă că, acest dosar este disjuns dintr-un alt Dosar de cercetare penală (nr. x/P/2015), acesta din urmă fiind disjuns din Dosarul de cercetare penală nr. x/P/2015. În acest din urmă dosar de urmărire penală, s-au efectuat cercetări, s-a emis rechizitoriu de către procurorul D.

Așa cum rezultă din cererea de revizuire a petenților, aceștia au invocat nereguli în ceea ce privește organul care a transcris interceptările (arătând că au fost făcute de către Serviciul Român de Informație, că au fost autentificate fără a fi verificate de către procurorul de caz), conținutul transcrierilor, care nu ar fi fost unul corespunzător înregistrărilor, însă în toate motivele fac trimiteri la Dosarul de cercetare penală nr. x/P/2015. Despre toate aceste aspecte, revizuienții au arătat că, au luat la cunoștință după pronunțarea Încheierii nr. 18 din data de 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa cum s-a arătat, cei doi revizuenți au fost trimiși în judecată în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.

Cu privire la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, care au stat la baza pronunțării sentinței penale a cărei revizuire se solicită, Curtea a constatat că acestea au fost redate și certificate de către procurorul de caz, potrivit adresei depuse de către Direcția Națională Anticorupție în fața instanței învestite cu prezenta cerere. Prin urmare, nu se poate constata vreo neregulă procedurală referitoare la organul care ar fi efectuat transcrierea acestor convorbiri.

Nici din punctul de vedere al conținutului acestor procese verbale nu se poate susține existența unor nereguli, deoarece, toate convorbirile telefonice și în mediul ambiental, care au constituit mijloace de probă și au stat la baza soluției de condamnare au fost ascultate în ședință publică, constatându-se că, există identitate între conținutul înregistrărilor și cel al proceselor verbale de redare al acestor convorbiri, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 02 noiembrie 2015 din Dosarul nr. x/64/2015 al Curții de Apel Brașov și din procesul verbal din aceeași dată de la fila 100, vol. III, dosar instanță.

Mai mult în cauză, s-a efectuat și o expertiză criminalistică cu privire la aceste înregistrări, iar potrivit concluziilor acestei expertize, nu au fost identificate urme ale unor intervenții de natură a aduce modificări conținutului înregistrării (fila 62 verso, vol. 4).

Raportat la aceste motive, Curtea a constatat că, înregistrările din dosarul de urmărire penală, în care s-a emis rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată cei doi revizuenți (Dosar nr. x/P/2015) au fost transcrise corespunzător în procesele verbale atașate la dosar, iar aceste înregistrări nu conțin alterări sau modificări ale conținutului.

Potrivit adresei depuse, în fața instanței învestită cu cererea de revizuire, transcrierea acestor înregistrări a fost făcută de către procurorul de caz. De altfel, trimiterile revizuenților, în legătură cu faptul că transcrierile înregistrărilor ar fi fost făcute de către Serviciul Român de Informații vizează de asemenea, un alt Dosar de urmărire penală, respectiv, nr. x/P/2012.

Prin urmare, condamnarea celor doi revizuenți, în Dosarul penal nr. x/64/2015 al Curții de Apel Brașov, în care s-a emis rechizitoriul din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015, s-a realizat în baza unor înregistrări care au fost transcrise de către un organ competent și corespunzător conținutului.

Aspect de drept privitoare la cazul de revizuire invocat de către revizuienții A. și B., respectiv prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cazul de revizuire invocat are în vedere ipoteza în care s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și acestea dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Acest caz de revizuire determină admisibilitatea în principiu a unei cereri, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a. faptele și împrejurările invocate să facă parte din obiectul probațiunii, deoarece acest caz de revizuire nu are în vedere descoperirea de probe noi, pentru că, în acest caz revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție, în care s-ar putea continua probațiunea. Curtea a constatat că, aspectele invocate de către revizuenți referitoare la organul care ar fi efectuat transcrierea înregistrărilor (respectiv, Serviciul Român de Informații), nu are în vedere fapte probatorii, ci noi probe. Așa cum s-a arătat mai sus, din verificările efectuate s-a stabilit că transcrierea înregistrărilor, în cauză a fost efectuată de către organul competent, respectiv procurorul de caz.

În privința conținutului proceselor verbale de transcriere a înregistrărilor, s-a constatat că ele vizează un alt dosar de urmărire penală, cele din cauză fiind transcrise în mod corect. Eventualele nereguli ale conținutului convorbirilor din Dosarul de cercetare penală nr. x/P/2012, pe care revizuienții au înțeles să le susțină cu încheierea nr. 18 din data de 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și ordonanța procurorului dată în Dosarul penal nr. x/P/2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se referă la modalitatea de transcriere a înregistrărilor din Dosarul penal nr. x/P/2015, în care cei doi revizuenți au fost trimiși în judecată și condamnați, iar analiza conținutului unor convorbiri dintr-un alt dosar de urmărire penală exced limitele unei cereri de revizuire.

Raportat la aceste motive, s-a constatat neîndeplinirea acestei condiții a cazului de revizuire invocat.

b. Faptele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi, pentru instanța de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă. Curtea a constatat că această cerință este îndeplinită, aspectele invocate nefiind cunoscute de către instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare a revizuenților, cu atât mai mult cu cât, Încheierea nr. 18 din data de 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu care petenții își susțin cererile, este ulterioară pronunțării hotărârii de condamnare a revizuenților.

c. A treia condiție prevăzută de lege pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune ca faptele și împrejurările noi să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, în sensul că acestea ar putea conduce la pronunțarea unei soluții diametral opuse, respectiv de achitare.

Prin urmare, Curtea a constatat că, nu este îndeplinită această cerință, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, revizuienții nu au adus elemente de noutate care să privească cauza în care au fost condamnați definitiv, ci au făcut trimiteri la un alt dosar de urmărire penală, în care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Încheierea nr. 18/2017 ar fi sesizat nereguli referitoare la modalitatea de transcriere a înregistrărilor sau cu privire la conținutul acestora.

Revizuienții au făcut trimiteri la faptul că înregistrările din Dosarul nr. x/P/2012 al Direcția Națională Anticorupție, nu ar fi fost transcrise corect, că le-ar fi fost alterat conținutul, iar procurorul s-ar fi folosit de sprijinul Serviciului Român de Informații, pentru a realiza transcrierile, datorită volumului mare de activitate. Criticile vizează o altă cauză penală, aflată pe rolul instanțelor de judecată, acestea din urmă (cele în fața cărora se află cauza nr. x/P/2012) având competența de a analiza legalitatea și temeinicia acestor probe.

Atâta vreme cât, din actele și lucrările prezentului dosar a rezultat faptul că, instanța care a pronunțat sentința de condamnare a revizuenților a avut în vedere înregistrări transcrise corespunzător din punctul de vedere al conținutului și verificate de către expert din punctul de vedere al autenticității, aspectele invocate de către revizuenți, nu îndeplinesc această din urmă condiție prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că neregulile invocate nu se referă la probe administrate în dosarul în care s-a formulat cerere de revizuire, ci într-o altă cauză penală aflată pe rolul instanțelor.

S-a arătat că cercetările penale care s-au efectuat în Dosarul penal nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (declinat ulterior la secțiile militare), au vizat exclusiv activitatea procurorului și a organelor de poliție judiciară care au efectuat activități de cercetare penală, în Dosarul nr. x/P/2012, așa cum rezultă din ordonanța dată în acest dosar și încheierea prin care s-a soluționat plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată (Încheierea nr. 18/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuientul A. a formulat concluzii scrise depuse la dosar (fila 3 și următoarele dosar revizuire, vol. II), în cuprinsul cărora a invocat aceleași motive, precum cele din cererea de revizuire sau cele invocate cu ocazia dezbaterilor.

A reiterat care sunt faptele și împrejurările noi pe care se sprijină cererea de revizuire: respectiv, împrejurarea că Serviciul Român de Informații a colaborat în mod ilegal cu procurorul de caz, la transcrierea înregistrărilor făcute de către martorul C., făcând referiri la Dosarul nr. x/P/2012, dar și faptul că ar fi fost alterat conținutul convorbirilor dintre acest revizuent și martorul C.

Cu privire la primul motiv (al colaborării dintre procurorul de caz și Serviciul Român de Informații), Curtea a constatat că transcrierea înregistrărilor se referă la un alt dosar de urmărire penală, iar nu la dosarul în care revizuienții din cauză au fost trimiși în judecată, instanța învestită cu o cerere de revizuire nefiind competentă să analizeze legalitatea unor mijloace de probă, dintr-un alt dosar, aflat pe rolul instanțelor. Mai mult, legat de acest motiv, s-a arătat că este nefondat, deoarece din adresa depusă la dosar a rezultat că redarea fișierelor, s-a realizat de către procurorul de caz.

Afirmațiile revizuentului A., din concluziile scrise, în legătură cu caracterul nereal al adresei emisă de Direcția Națională Anticorupție în procedura revizuirii, nu au nici un temei sau fundament probator.

S-a arătat că, susținerile privitoare la modificarea conținutului, vizează înregistrări din altă cauză penală, cele din dosarul penal, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 26 din data de 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, au fost transcrise în mod corespunzător și verificate din punctul de vedere al autenticității, printr-o expertiză criminalistică, potrivit considerentelor de mai sus.

Trimiterile făcute de revizuent la discuțiile din spațiul public cu privire la modul de realizare al unor înregistrări, nu pot reprezenta fundament al unei cereri de revizuire, fiind cunoscut faptul că, o astfel de procedură se desfășoară după reguli procedurale stricte, reglementate de legiuitor, în dispozițiile art. 453 și următoarele C. proc. pen.

S-a menționat faptul că este, de asemenea, nefondată apărarea din concluziile scrise, în sensul că, singura condiție pentru admiterea cererii de revizuire ar fi acela că faptele și împrejurările nou apărute să nu fi fost cunoscute de către instanța de judecată. S-a arătat că acest caz de revizuire invocat de către petenți nu trebuie privit într-o manieră simplistă (respectiv doar în ceea ce privește caracterul de noutate), ci așa cum s-a arătat mai sus (la lit. a) și c), când s-a analizat cazul de revizuire invocat) cazul de revizuire se referă la fapte probatorii, iar nu la mijloace de probă noi, iar în al doilea rând, aspectele invocate trebuie să aibă legătură cu cauza, în sensul că vor contribui la pronunțarea unei soluții diametral opuse, respectiv, aceea de achitare. Cum revizuienții nu s-au referit la înregistrările din cauza în care au fost condamnați, Curtea a apreciat că, nu sunt îndeplinite aceste din urmă cerințe, referitoare la aptitudinea ca faptele și împrejurările invocate să conducă la stabilirea caracterului netemeinic al hotărârii de condamnare.

Împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a formulat apel revizuentul A.

În susținerea apelului, a invocat în esență, că după rămânerea definitiva a sentinței din 01 noiembrie 2016, a luat la cunoștința la data de 17 martie 2017 despre plângerea penala depusa de către numitul C. împotriva procurorului C. și a unor Ofițeri de Politie Judiciara care au desfășurat activități în dosarul în care numitul C. a fost cercetat. În cuprinsul Încheierii nr. 18 din 11 ianuarie 2017 data în Dosarul nr. x/1/2016 s-a stabilit ca procurorul C. și Ofițerii de Politie Judiciara din Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, au solicitat sprijin din partea Serviciului Român de Informații pentru transcrierea înregistrărilor telefonice dar si a convorbirilor ambientale. În cuprinsul Încheierii nr. 18 din 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat ca inclusiv convorbirile lui A. cu C. au fost viciate, nerealizându-se o transcriere corecta a acestora.

S-a arătat că apărut o împrejurare noua, necunoscuta de către revizuent, respectiv implicarea Serviciului Român de Informații Brașov în redarea în forma scrisă a înregistrărilor stocate ridicate de acasă de la C. în Dosarul nr. x/P/2012 la cererea procurorului de caz C. Ofițerii de Poliție Judiciară anchetați au recunoscut implicarea Serviciului Român de Informații în redarea tuturor convorbirilor purtate de C., sens în care chiar la pct. 4, pag. 3, din motivarea Instanței Supreme prin Încheierea nr. 18 din 11 ianuarie 2017, se recunoaște modificarea convorbirilor dintre C. și A., respectiv vicierea lor. S-a arătat că folosirea organelor Serviciului Român de Informații în realizarea acestor operațiuni de transcriere al originalului convorbirii dintre C. și A. încalcă dispozițiile Deciziei nr. 51 a CC/R7/2016 care in considerentele sale, astfel cum au fost ele publicate ia 11 ianuarie 2017, au arătat ca organele Serviciului Român de Informații nu sunt organe de cercetare penala în sensul dispozițiilor art. 55 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, s-a arătat că inadmisibilitatea invocata de instanța Curții de Apel Brașov pleacă de la abordarea greșita potrivit căreia se susține ca transcrierea înregistrărilor se refera la un alt dosar de urmărire penala iar nu la dosarul în care revizuenții au fost trimiși in judecata. S-a menționat faptul că A. a fost trimis in judecata prin Rechizitoriul din Dosarul penal nr. x/P/2015, dosar disjuns din Dosarul de urmărirea penala nr. x/P/2012 aflat tot in instrumentarea Direcția Națională Anticorupție Brașov a aceluiași procuror, Dosarul penal nr. x/P/2015 din urmarea penală a primit la Curtea de Apel nr. x/64/2015. Instanța Curții de Apel Brașov ce a analizat revizuirea, în mod greșit a susținut ca aceste mijloace de proba parvin dintr-un alt dosar, întrucât toate mandatele de interceptare, înregistrările care au fost făcute de Serviciul Român de Informații au fost făcute la cererea procurorului C. în Dosarul nr. x/P/2012 iar aceste înregistrări au fost ulterior scoase, trecute în Dosarul nr. x/P/2015, disjuns de către procurorul C. astfel încât nicidecum nu poate fi vorba de ideea existenta unui dosar străin de cauza, așa cum încearcă magistratul Curții de Apel Brașov sa sugereze.

S-a precizat că revizuirea este admisibila pentru ca, in cazul in care, conform probelor s-au efectuat astfel de activități de către Serviciul Român de Informații, transcrierile verificate si depuse la dosar de către aceasta instituție a statului este lovita de nulitate absoluta întrucât sunt contrare Curții Constituționale ce a consacrat inexistenta rolului Serviciului Român de Informații ca organ de cercetare penală.

Examinând apelul formulat de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul A., Înalta Curte va nota limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452-459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile N.C.P.P., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 din N.C.P.P. reluând în esență cazurile de revizuire din legea veche.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru a reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. („s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”), este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate sa fi fost necunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

Prin sentința penală nr. 26 din data de 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, definitivă, prin Decizia penală nr. 423 din data de 01 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul A. a fost condamnat la pedeapsa de câte trei ani închisoare.

Revizuentul a susținut că împrejurările noi ce ar determina admiterea căii de atac formulată sunt implicarea Serviciului Român de Informații Brașov în redarea în forma scrisa a înregistrărilor și Încheierea nr. 18 din 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 prin care se recunoaște modificarea convorbirilor dintre C. și A., respectiv vicierea lor.

Analizând hotărârea de condamnare, Înalta Curte constată că în cuprinsul acesteia se menționează expressis verbis faptul că „Nici apărarea inculpatului A., în sensul că instanța de fond a pronunțat condamnarea exclusiv pe înregistrarea convorbirii dintre cei doi inculpați și martorul C., nu poate fi primită.

Așa cum în mod judicios a arătat și instanța de fond, despre întâlnirea din 26 iulie 2012 fac vorbire martorii audiați, astfel: Martorul C. își aduce aminte că a fost contactat de A. după ce a obținut decizia de la Tribunalul Covasna „și-a oferit serviciile ca să obțin pădurea, punerea în posesie și să i-o vând lui. Mi-a spus că a avut și el o hotărâre judecătorească similară cu o suprafață de aproximativ de 5.000 hectare de pădure și a reușit punerea în posesie, însă acest lucru l-a costat foarte mulți bani (…). A. se refera la șpăgile pe care a fost nevoit să le dea pentru punerea în posesie, susținând că și în cazul meu trebuie procedat la fel (…). Mi-a cerut pentru a se ocupa el de punerea în posesie o suprafață de pădure și a menționat ceva și despre bani. B. s-a prezentat ca fiind avocatul lui, prin atitudine confirma ce spunea domnul A., era un factor de sprijin pentru A.”

Despre întâlnirea din 26 iulie 2012 are cunoștință și martorul E., care însă nu a participat efectiv la discuție „mi-am dat seama că vor discuta păduri, însă A. nu mi-a oferit detalii. Nici el, nici B.” (filele 301-305 dosar urmărire penală, filele 44-45 vol. IV dosar curte).

Așa fiind, contrar celor susținute de către inculpatul A., instanța a reținut starea de fapt nu doar pe transcrierea convorbirilor purtate între inculpații A. și B., pe de o parte și C., pe de altă parte, ci prin coroborarea acestora cu declarațiile martorilor E. și C., dar și cu concluziile expertizei criminalistice efectuate în faza de judecată și, nu în ultimul rând, chiar cu declarațiile celor doi inculpați”. (filele 29 din Decizia penală nr. 423/A pronunțată la 1 noiembrie 2016 în Dosar nr. x/64/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție).

Înalta Curte constată că aspectele invocate de revizuent nu sunt împrejurări noi, acestea fiind cunoscute la momentul pronunțării soluției de condamnare. În acest sens, se are în vedere faptul că înregistrările efectuate în prezenta cauză a căror alterare a fost constată prin încheierea din Încheierea nr. 18 din 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 au fost audiate în ședință publică, iar instanța nu și-a bazat condamnarea exclusiv pe aceste înregistrări, astfel cum s-a arătat mai sus.

În acest punct de analiză, instanța de control judiciar notează și faptul că prin Încheierea nr. 18 din 11 ianuarie 2017 a Înaltei Curți pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 invocată de revizuent în susținerea admiterii căii de atac, s-a reținut că mijlocul de probă falsificat, alterat, contrafăcut nu exclude caracterul real al probei. Astfel înregistrarea există, poate fi valorificată în cadrul cercetării judecătorești, proba este reală însă mijlocul de probă, respectiv procesul verbal de transcriere este falsificat.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că aspectele invocate de către revizuent nu constituie fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care pot dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

În egală măsură, Înalta Curte apreciază că revizuentul solicită de fapt repunerea în discuție a incidenței Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale, aspect ce nu se poate realiza în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale putând fi cenzurată numai de judecătorul de cameră preliminară, faza procesuală evaluată și decelată în mod definitiv.

Mai mult, chiar dacă ar fi acceptată teza apărării precum că anumite transcrierile ar fi fost făcute de ofițeri din cadrul Serviciului Român de Informații, ceea ce nu este cazul în speța de față, acestea nu pot fi calificate ca fiind acte de urmărire penală, ci, cel mult un sprijin realizat anterior Deciziei nr. 51/2016, într-un cadru legal existent, sprijin pe care organul judiciar nu l-a cenzurat cu atenție, fiind transformat în procese-verbale neconforme, deși proba (înregistrarea) valorificată există și este reală.

Oricum această împrejurare invocată de către revizuentul A. este străină cauzei analizate, deoarece în cazul său concordanța dintre procesul-verbal de transcriere și înregistrare valorificată a fost verificată de către instanțele judecătorești prin ascultarea înregistrării în ședință publică.

De aceea, Înalta Curte reamintește că pentru a reține incidența cazului de revizuire invocat este necesar ca împrejurările noi, preexistente hotărârii în discuție și rămase necunoscute instanței care a pronunțat-o, să aibă aptitudinea de a stabili o situație de fapt care să dovedească eroarea de judecată, iar nu să creeze o astfel de aparență, în scopul de a obține administrarea de probe noi.

Or, în cauză, împrejurărilor noi invocate au fost evaluate de instanță după audierea în ședință publică a înregistrărilor solicitate astfel încât nu se poate conchide că aceste aspecte au fost necunoscute și ar fi condus la pronunțarea unei soluții diametral opuse.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 septembrie 2017.