ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului declarat de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, constată următoarele:

La data de 18.12.2017, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 26/F din data de 3.05.2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 01.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și d) din C. proc. pen.

În motivarea cererii revizuentul a arătat, în esență, că faptele noi conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sunt fapte necunoscute la momentul soluționării cauzei și dovedesc netemeinicia hotărârii având în vedere aceste împrejurări nou apărute, respectiv cercetarea penală în ceea ce îl privește pe procurorul B. și pe ofițerii de poliție care au realizat transcrierea înregistrărilor audio. De asemenea, a apreciat că sunt îndeplinite și prevederile cuprinse la art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în ceea ce privește situația în care procurorul este persoana care a săvârșit o infracțiune în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere.

Revizuentul a mai arătat că a existat o cerere de revizuire anterioară, care a fost respinsă, însă elementul de noutate, element care nu a fost avut în vedere în soluționarea cererii anterioare, vizează începerea urmării penale în ceea ce-l privește pe procurorul B., faptul că la data de 4.05.2017 persoana vătămată A. a formulat plângerea penală și, de asemenea, la acel moment nu s-a avut în vedere faptul că, astfel cum se reliefează prin ordonanța din 22.11.2017 în ceea ce privește declinarea competenței de efectuare a urmării penale, reiese evident prin pct. 2 al acestei ordonanțe faptul că s-a dispus începerea urmării penale în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, fals intelectual și constituirea unui grup infracțional organizat, în urmărirea penală începută în personam în ceea ce privește persoanele indicate anterior. De asemenea, revizuientul a apreciat că un alt element de noutate sunt și declarațiile angajaților SRI, persoane implicate.

Revizuientul, în susținerea cererii, a depus la dosar în copie, adresa din 19.06.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov; o adresă emisă de Serviciul Român de Informații - UM x București; ordonanța din data de 22.11.2017 emisă în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

A fost atașat Dosarul nr. x/64/2015 al Curții de Apel Brașov în care s-a pronunțat revizuirea a cărei revizuire se solicită.

De asemenea, a fost atașat Dosarul nr. x/64/2017 al Curții de Apel Brașov având ca obiect o cerere de revizuire formulată anterior de către A. și C. împotriva aceleiași sentințe.

Prin sentința penală nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 26/F din data de 3.05.2016 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 01.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A respins cererea revizuentului de suspendare a executării sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe revizuientul A. la plata sumei de 300 de RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 26/F din data de 3.05.2016 a Curții de Apel Brașov în baza art. 257 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (în Noul C. pen. infracțiune prevăzută la art. 291 alin. (1).

În baza art. 86

1

, art. 86

2

vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86

3

vechiul C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Ialomița,

- b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

- c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

- d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 86

4

vechiul C. pen.

În baza art. 71 vechiul C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 11.02.2015-8.04.2015.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetarea de drept a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat prin Încheierea penală nr. 475 din 8.04.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosar nr. x/64/2015.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 423/A din data de 1.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 26/F din 03 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

A fost desființată în parte sentința apelată și rejudecând, a fost majorată de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., astfel cum s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu, pedeapsă ce urmează a fi executată în regim de detenție. S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

și art. 71 din C. pen. anterior cu privire la inculpatul A. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la același inculpat, care nu sunt contrare prezentei decizii. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, au rămas în sarcina statului. A fost obligat apelantul intimat inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a mai dispus ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 90 RON să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele sentinței penale atacate, prima instanță a reținut, în esență, că erorile de transcriere din procesele-verbale de redare a convorbirilor nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu influențează modul de soluționare a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov.

De asemenea s-a mai apreciat că nici cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. nu este incident în speță față de împrejurarea că revizuentul nu a indicat vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existența faptelor pretins comise de către procuror sau de către persoanele care au efectuat acte de urmărire penală.

Împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a formulat apel revizuentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 02.04.2018 sub nr. x/2017.

Revizuentul, prin apărător a reiterat, în esență, motivele invocate în fața curții de apel. Acesta a pus concluzii de admitere a apelului și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. d) C. proc. pen. a solicitat admiterea cererii de revizuire, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În susținerea apelului a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât este evident că există fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanțe la momentul condamnării inculpatului A. și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. În acest sens s-a arătat că încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11.01.2017 prin care s-a constatat, în mod definitiv, faptul că procurorul de caz a instrumentat și coordonat urmărirea penală în cauză într-o manieră care să conducă la modificarea sensului convorbirilor purtate de revizuent cu numitul D., reprezintă un element de noutate în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea revizuentul a apreciat că un alt element de noutate în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate îl reprezintă ordonanța de clasare din data de 22.11.2017 în care procurorul de caz, în Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut participarea nelegală a lucrătorilor SRI în copierea/clonarea suporților optici.

Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a învederat că este evident că nu există o hotărâre definitivă de condamnare a procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție Brașov raportat la atitudinea acestuia de recunoaștere a faptelor, situație în care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 454 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din 23 februarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, motivele de revizuire se limitează doar la cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. - a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Totodată, este de menționat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 96/2014 a statuat că numai faptele probatorii trebuie să fie noi iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca prin calea extraordinară de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de către instanța care a soluționat cauza.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în acord cu instanța de fond, constată că pentru a se putea reține incidența primului caz de revizuire invocat în cauză - art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză", este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de către instanță la momentul soluționării cauzei, iar acestea să fie apte să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate.

În speța de față, se constată că într-adevăr prin Încheierea nr. 18 din 11.01.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație a constatat numeroase erori de transcriere a proceselor-verbale de redare a convorbirilor, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, însă acest fapt, contrar susținerilor revizuentului A., nu a influențat modul de soluționare a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov, judecătorul fondului audiind în ședință publică, în mod nemijlocit, toate înregistrările convorbirilor care au constituit mijloace de probă în cauză.

Mai mult, a fost dispusă și o expertiză criminalistică cu privire la aceste înregistrări, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, nu au fost identificate urme ale unor intervenții de natură a aduce modificări conținutului înregistrării.

Instanța de apel, în acord cu prima instanță, în raport cu cele mai sus arătate, apreciază că susținerile apelantului revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Nici cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., potrivit căruia procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză, nu este incident în cauză.

Revizuientul A., în susținerea acestui caz de revizuire, nu a indicat vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existența unor fapte pretins săvârșite de către procurorul B. sau de către persoanele care au efectuat acte de urmărire penală în cauză.

De asemenea, nu s-a invocat vreo cauză care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale pentru ca proba cazului de revizuire să se facă în procedura de revizuire (conform art. 454 din C. proc. pen.).

Dacă, la vreun moment ulterior, condițiile prevăzute de acest text legal vor fi îndeplinite - de exemplu dacă se va pronunța vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate că procurorul de caz sau persoanele care au efectuat acte de urmărire penală ar fi comis vreo infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere - numai în această situație revizuentul A. poate formula o nouă cerere de revizuire.

Formularea unor plângeri penale împotriva procurorului de caz sau a polițiștilor ori împotriva lucrătorilor Serviciului Român de Informații sau începerea urmăririi penale pentru anumite infracțiuni în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive prin care să se constate că persoanele mai sus menționate ar fi comis vreo infracțiune, nu sunt relevante în raport cu cazul de revizuire invocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Astfel cum în mod corect a reținut curtea de apel, condiția prevăzută la lit. e) a art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. nu este îndeplinită în cauză, întrucât susținerile revizuentului A. nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și d) invocate de acesta și nici în celelalte cazuri prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 453 C. proc. pen., aspectele invocate de revizuent în susținerea cererii de revizuire nefiind apte să conducă în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea sentinței penale nr. 26/F din data de 03.05.2016 a Curții de Apel Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423/A din data de 1.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința penală atacată, prin care Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire, este o hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge apelul declarat de revizuent.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 2/F/ C. civ. din 23 februarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.