ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 120/S/23.06.2021 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Brașov a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală raportat la neîndeplinirea dispozițiilor prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., în raport de cazurile invocate de către condamnatul A. în fața Tribunalului Brașov.

Astfel, a constatat că potrivit articolului 453 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în vigoare începând cu 1 februarie 2014, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată, d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

De asemenea, a constatat că nu este îndeplinit niciunul din cazurile reglementate de art. 453 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care dovedesc netemeinicia hotărârii, nu există dovezi că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația martorului B. care să fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, influențând astfel soluția pronunțată, sau că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

A apreciat că toate motivele de apel formulate de apelantul A. privind analiza declarațiilor martorilor B. și C. sau lipsa unei înregistrări sunt simple apărări ale apelantului care nu mai pot conduce în prezent la rejudecarea cauzei în condițiile în care nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Curtea a mai remarcat că nu există o hotărâre care să constate săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere cu privire chiar la declarațiile martorului B. avută în vedere la pronunțarea soluției de condamnare, instanța de apel analizând pe larg declarațiile acestuia în considerentele hotărârii de apel.

Rezoluția procurorului din 26 februarie 2013 în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de B. sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) din C. pen. privește incidența cauzei prevăzută de art. 10 lit. e) din C. proc. pen. raportat la art. 46 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, constrângerea morală. Dar, se remarcă din cuprinsul rezoluției că respectiva constrângere morală privește declarațiile martorului date în fața instanței prin care acesta și-a modificat declarațiile date în cursul urmăririi penale nr. .../P/2012. De altfel, prin decizia penală nr. 69/2013 a Curții de Apel Brașov, se reține de către instanța de apel în mod expres că ulterior, martorul B. și-a schimbat declarația în sensul că nu ar fi vorbit cu inculpatul A. în acea zi, dar a reținut instanța de apel că aceste schimbări au fost cauzate de presiunile la care a fost supus pentru a-și schimba declarația, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor sub acoperire audiați de prima instanță. Deci considerentele hotărârii instanța de apel sunt în concordanță cu mențiunile din rezoluția procurorului din 26 februarie 2013.

În mod corect, s-a reținut de asemenea prin hotărârea atacată în prezentul dosar că prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov nr. 34/cameră preliminară/15.04.2016 pronunțată în dosarul x/2016, a fost respinsă plângerea petentului A. împotriva rezoluției din 26.02.213 în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, de neîncepere a urmăririi penale față de B. sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cuprinsul încheierii, judecătorul de cameră preliminară menționând că nemulțumirea petentului relativ la faptul că martorul nu a fost trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă era fără finalitatea dorită și că, dacă martorul ar fi fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, s-ar fi înlăturat declarația mincinoasă, adică tocmai aceea pe care martorul a dat-o în fața instanței și care îi era favorabilă petentului A.

A mai precizat că nu există nicio hotărâre care să constate săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere de către un membru al completului de judecată, procuror ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală, apelantul revizuent nu a invocat vreo astfel de hotărâre menționând doar că procurorul ar fi săvârșit abuzuri și nelegalități.

Astfel, a apreciat că argumentul adus de către revizuent cu privire la faptul că declarațiile martorului B. ar fi fost influențate de către procurorul de caz care ar fi săvârșit abuzuri și nelegalități nu este întemeiat în lipsa unei hotărâri care să constate săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere de procuror.

A constatat deci că în mod justificat s-a reținut de către Tribunalul Brașov că motivele revizuentului nu pot fi considerate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză întrucât au fost analizate și de către instanța de apel în dosarul nr. x/2012, tribunalul întemeindu-și hotărârea de condamnare pe analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă.

În concluzie, a considerat că motivele de apel invocate de către apelantul revizuent nu îndeplinesc condițiile vreunui caz de revizuire reglementat de dispozițiile articolului 453 din C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, revizuent A. a formulat apel.

În esență, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea deciziei penale atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei Curții de Apel Brașov, în vederea rejudecării cererii de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 120/S/23.06.2021 a Tribunalului Brașov.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu.

Aplicând aceste considerații teoretice cauzei de față, Înalta Curte constată că apelantul revizuent A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent împotriva sentinței penale nr. 120/S/23.06.2021 a Tribunalului Brașov, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A. cu privire la sentința penală 96/S/01.04.2013 pronunțată în dosarul x/2012 al Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală 84/13.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că prezentul apel a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

Va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 571/Ap din data de 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2022.

Procesat de GGC - LM