ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 august 2024

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 420 din 07 martie 2024, Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală, în baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., în referire la art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței personale a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a hotărî astfel, analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară a constatat că excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Astfel, s-a reținut că, prin rechizitoriul din data de 06.11.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, inculpata A. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) și (2) din C. pen., raportat la art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen., faptă constând în aceea că, la data de 15.06.2020, inculpata, în exercitarea atribuțiilor de director al Curții de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea, a agresat-o fizic pe persoana vătămată B., angajată în funcția de secretar la aceeași instituție, agresiune în urma căreia persoana vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora s-a stabilit un număr de 1 zi de îngrijiri medicale.

Prin urmare, potrivit rechizitoriului din cauza pendinte, fapta de purtare abuzivă a fost săvârșită de către inculpată în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia.

Din înscrisurile aflate în dosarul cauzei judecătorul de cameră preliminară a reținut că într-adevăr, din anul 2010 și până la data de 17.08.2020, inculpata a deținut funcția de director al Curții de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea.

Potrivit art. 1 alin. (2), coroborat cu art. 6 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Statutul auditorului public extern din cadrul Curții de Conturi, în accepțiunea acestuia, prin sintagma "auditor public extern" se înțelege și persoana care deține funcție de conducere de director în structurile Curții de Conturi.

Așadar, din anul 2010 și până la data de 17.08.2020, atunci când contractul individual de muncă al inculpatei a încetat, aceasta a deținut funcția de director al Curții de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea și, ca o consecință a acestei funcții de conducere, pe aceea de auditor public extern în cadrul aceleași instituții.

Dată fiind strânsa legătură dintre cele două funcții, judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că presupusa faptă de purtare abuzivă, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, a fost săvârșită și în exercitarea atribuțiilor de auditor public extern al Curții de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de auditori publici externi, iar potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazul în care fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului.

Întrucât fapta de purtare abuzivă se presupune că ar fi fost săvârșită de către inculpată în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia, pierderea calității speciale la scurt timp după săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea inculpatei în judecată, nu determină schimbarea competenței personale a instanței prevăzute de dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 25.03.2024, sub nr. x/2023/a1.

Prin încheierea penală nr. 95/F/CP din data de 06 august 2024, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 47 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a Curții de Apel Constanța și, în baza art. 346 alin. (6) raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea competența de soluționarea a cauzei privind pe inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 6.11.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) și (2) din C. pen. raportat la 193 alin. (1) și (2) din C. pen.

În baza art. 346 alin. (6) raportat la art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Tulcea și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, la termenul din data de 26 iunie 2024, stabilit pentru soluționarea cererilor și excepțiilor, inculpata, prin avocatul ales, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, arătând că aceasta nu este competentă să judece în procedura de cameră preliminară cererile și excepțiile invocate, motivat de faptul că actul de sesizare cu care instanța a fost învestită, respectiv rechizitoriul din 06.11.2023, a fost întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea. Or, prin coroborarea dispozițiilor art. 56 cu prevederile art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, fiecare parchet funcționează pe lângă instanța competentă să soluționeze în primă instanță, având aceeași circumscripție. În consecință, având în vedere că actul de sesizare a fost emis de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, competentă să soluționeze cererile și excepțiile invocate nu ar putea fi o altă instanță decât Judecătoria Tulcea.

La același termen, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții a invocat, din oficiu, excepția necompetenței după calitatea persoanei a Curții de Apel Constanța, având în vedere dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d) raportat la art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Notând dispozițiile prevăzute de art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. și analizând cu prioritate excepția necompetenței după calitatea persoanei a Curții de Apel Constanța, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții a reținut art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cu precizarea că dispozițiile sunt corespondente celor de la art. 281 pct. 1 lit. b) din vechiul C. proc. pen. (de la 1968), care prevedeau competența Curții de apel de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de "controlorii financiari ai Curții de Conturi".

A mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. II din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi (publicată în M. Of. nr. 724 din 24 octombrie 2008), "În scopul aplicării prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma « controlor financiar » se va înlocui cu sintagma «auditor public extern»".

Prin urmare, la stabilirea, prin C. proc. pen. în vigoare, a competenței curții de apel de a judeca infracțiunile săvârșite de "auditori publici externi" s-a avut în vedere înlocuirea sintagmei "controlor financiar" cu cea de "auditor public extern" din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

De altfel, la art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în vigoare - forma inițială - s-a prevăzut competența Curții de Apel de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de "auditori publici externi", fără a mai fi menționată categoria controlorilor financiari ai Curții de Conturi, adăugată ulterior, prin Legea nr. 255/2013 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013), probabil în scopul evitării confuziilor în cazul în care infracțiunile ar fi fost săvârșite de persoane care ar fi avut calitatea de "controlori financiari" (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008).

Având în vedere și dispozițiile prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituția României, curtea de apel a reținut că pentru stabilirea competenței de soluționare a unei cauze după calitatea persoanei în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) - g) din C. proc. pen., inculpatei trebuie să aibă atribuită această calitate potrivit legii.

Astfel, în înțelesul Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, expresia "auditor public extern" are următoarea semnificație:

"persoana angajată în cadrul Curții de Conturi, care desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public" [art. 2 lit. e) din Legea nr. 94/1992].

La data la care s-a reținut comiterea infracțiunii pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată aceasta avea, într-adevăr, calitatea de "auditor public extern" prevăzută de Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, care atrage competența după calitatea persoanei a Curții de apel, în condițiile art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Astfel, după cum rezultă din informațiile comunicate de Curtea de Conturi a României, la data la care se reține comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, inculpata A. era angajată în cadrul Curții de Conturi, ocupând - prin promovare ca auditor public extern - funcția de director al Camerei de Conturi Tulcea, și desfășura activități specifice de audit extern în sectorul public, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale pct. 33, 34 și 180 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014 și publicat în M. Of. nr. 547 din 24.07.2014.

Numai că, începând cu data de 17.08.2020, când contractul de muncă încheiat cu angajatorul Curtea de Conturi a României a încetat de drept, ca urmare a comunicării deciziei privind acordarea pensiei anticipate, inculpata A. nu mai are calitatea de "auditor public extern" ce atrage competența de soluționare a cauzei de către curtea de apel.

În această situație, devin incidente prevederile art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit cărora "Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului".

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de apel a considerat însă că, în cauză, nu este îndeplinită această condiție, pentru păstrarea competenței după calitatea persoanei, întrucât fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia.

A mai reținut că, deși este adevărat că subiectul activ al infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 296 din C. pen. nu poate fi decât o persoană "aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu", nu orice faptă comisă de o asemenea persoană are legătură cu atribuțiile sale de serviciu.

Pentru reținerea infracțiunii de purtare abuzivă este suficient ca fapta să fie comisă de o persoană aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, indiferent dacă această faptă are sau nu legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului, după cum, pentru reținerea infracțiunii de ultraj judiciar, prevăzută de art. 279 alin. (1) din C. pen., este suficient ca fapta să fie săvârșită împotriva unui judecător sau procuror "aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu", indiferent dacă are sau nu legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestora, în cazul în care deși judecătorul sau procurorul nu se aflau "în exercitarea atribuțiilor de serviciu", dar fapta are legătură cu atribuțiile lor de serviciu devenind incidente dispozițiile art. 279 alin. (2) din C. pen.

De asemenea, infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. se săvârșește împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, "aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții" (s.n.).

Ambele norme de incriminare menționate reprezintă, în opinia instanței, o dovadă că optica legiuitorului este aceea de a face distincție între cele două situații.

Infracțiunea de purtare abuzivă poate așadar fie să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului (de exemplu, în cazul polițistului care reține o persoană și în timp ce o conduce la secție o lovește sau care agresează o persoană pentru că refuză să se legitimeze), fie să nu aibă o asemenea legătură.

Comiterea faptei în legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului, în cazul infracțiunii de purtare abuzivă, poate fi avută în vedere la individualizarea pedepsei, eventual, în sensul agravării răspunderii.

Prin urmare, pentru ca o cauză având ca obiect infracțiunea de purtare abuzivă reținută în sarcina unei persoane a cărei calitate ar atrage competența de soluționare a curții de apel să rămână de competența acestei instanțe și în cazul în care persoana, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are are acea calitate, trebuie ca fapta să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului.

Or, în cauză, infracțiunea de purtare abuzivă pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, constând în aceea că, la data de la data de 15.06.2020, în jurul orelor 08:10, aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, ar fi agresat-o fizic pe numita B., angajată în funcția de secretar, căreia i-ar fi adresat și expresii jignitoare, în timp ce aceasta se afla în interiorul biroului ei, după ce i-a reproșat că nu ar fi salutat-o, nu are legătură cu atribuțiile sale de serviciu, care privesc organizarea și coordonarea activității camerei de conturi, a auditorilor publici externi și a celuilalt personal al camerei de conturi, precum și cu desfășurarea activităților specifice de audit extern în sectorul public, după cum rezultă atât din dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, ale art. 31 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 30/2008 și ale art. 33, 34 și 180 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, publicat în M. Of. nr. 547 din 24.07.2014, cât și din contractul individual de muncă și fișa postului inculpatei, înaintate la dosarul cauzei de Curtea de Conturi .

Având în vedere și infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, în cauză nu se justifică stabilirea unei alte instanțe competente să judece cauza decât judecătoria, care, potrivit art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., are competență generală.

Față de aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții a considerat că este întemeiată excepția necompetenței după calitatea persoanei a Curții de Apel Constanța, invocată din oficiu, pe care a admis-o, declinând competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea și sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Având în vedere că se consideră necompetent să judece cauza după calitatea persoanei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții nu mai poate analiza excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța invocată de inculpată. De altfel, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea această excepție va rămâne fără obiect, urmând a fi analizată doar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție va statua în sensul competenței personale a Curții de Apel Constanța.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 06.11.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, inculpata A. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) și (2) din C. pen., raportat la art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen., faptă constând în aceea că, la data de 15.06.2020, inculpata, în exercitarea atribuțiilor de director al Curții de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea, a agresat-o fizic pe persoana vătămată B., angajată în funcția de secretar la aceeași instituție, agresiune în urma căreia persoana vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora s-a stabilit un număr de 1 zi de îngrijiri medicale.

Potrivit art. 296 alin. (1) și (2) din C. pen., "(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime."

Se reține că atribuțiile de serviciu ale inculpatei la momentul comiterii pretinsei fapte privesc organizarea și coordonarea activității camerei de conturi, a auditorilor publici externi și a celuilalt personal al camerei de conturi, precum și cu desfășurarea activităților specifice de audit extern în sectorul public, după cum rezultă atât din dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, ale art. 31 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 30/2008 și ale art. 33, 34 și 180 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, publicat în M. Of. nr. 547 din 24.07.2014, cât și din contractul individual de muncă și fișa postului inculpatei, înaintate la dosarul cauzei de Curtea de Conturi și aflată la dosarul curții de apel.

Se constată că atribuțiile de serviciu ale inculpatei A. vizează inclusiv organizarea și coordonarea celuilalt personal al Curții de Conturi.

Or, raportat la acuzația penală imputată inculpatei, se reține că fapta de a exercita violențe asupra secretarei sale, angajată în cadrul Curții de Conturi, în timpul programului de lucru în instituție și cu privire la raporturile de subordonare a persoanei vătămate față de inculpată are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia din urmă, activitatea desfășurată de inculpată neputând fi disociată de atribuțiile acesteia de serviciu.

În ceea ce privește decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la care a făcut referire procurorul de ședință cu ocazia dezbaterilor, se reține prioritar că aceasta poartă nr. 2 din 2017.

Instanța supremă constată că Decizia nr. 2/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este aplicabilă în cauză, întrucât aceasta se referă la sintagma "act privitor la îndatoririle de serviciu" care are un sens mult restrâns față de sintagma "în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu", întrucât în sfera celei din urma intră inclusiv acte de comportament/conduită în cadrul relațiilor de serviciu.

Astfel, potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță "infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi;".

Conform art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "(1) Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;" .

Având în vedere că presupusa faptă a fost comisă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către inculpată și în circumscripția Curții de Apel Constanța, Înalta Curte reține că aceasta este instanța competentă să judece cauza în fond.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Curții de Apel Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Curții de Apel Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 august 2024.