ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1235/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la ridicarea/demolarea construcției de pe suprafața de teren aflată în proprietatea reclamantei sau încuviințarea instanței dată reclamantei de a ridica această construcție pe cheltuiala pârâtei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de litigiu.

Prin sentința civilă nr. 2590/2021 din 22 septembrie 2021, Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală a admis cererea de chemare în judecată, a dispus desființarea de către pârâtă a construcției C5 – magazin, cu număr cadastral x, în suprafață de 54,61 mp, aflată pe imobilul proprietatea reclamantei situat în Tulcea, str. x, jud. Tulcea, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, în situația nerespectării de către pârâtă a termenului limită de 6 luni stabilit prin prezenta hotărâre, a încuviințat reclamantei S.C. A. să procedeze la desființarea construcției C5 sus-menționată, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârâta B.. A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 4460 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 694/2022 din 01 iulie 2022, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul civil formulat de apelanta pârâta S.C. B., împotriva sentinței civile nr. 2590/22-09-2021 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2020, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A., a schimbat sentința civilă nr. 2590/22-09-2021 a Judecătoriei Tulcea în sensul că a respins cererea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva acestei din urmă decizii civile a declarat recurs reclamanta S.C. A.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

2.1. Prin încheierea din 01 martie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției respective și a fost declinată competența în favoarea secției I civile din cadrul Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, incidența deciziei date în interesul legii nr. 18/2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit: competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

S-a mai relevat că, pentru determinarea competenței instanței de judecată sub aspect material funcțional, prezintă importanță natura si obiectul litigiului, așa cum acestea sunt stabilite la judecata în fond, competență care atrage la rândul său, în privința căii de atac, stabilirea competenței funcționale în favoarea secției civile a curții de apel.

A mai arătat că prima instanță a soluționat cauza în temeiul dispozițiilor art. 577 alin. (2) C. proc. civ., a art. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și a art. 693 C. civ., constatând că pârâta este proprietara construcției, dar nu și a unui drept de folosință asupra terenului. De asemenea, s-a mai relevat că în prezentul litigiu, nici obiectul și nici natura litigiului nu implică aplicarea unor norme speciale referitoare la activitatea profesioniștilor, ci doar analiza existenței dreptului de folosință asupra terenului în persoana pârâtei și efectele trecerii terenului în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale, constatându-se că soluționarea litigiului nu intră în competența material procesuală a secției specializate în litigii cu profesioniști și societăți.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin încheierea nr. 87/C din 10 mai 2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți din cadrul aceleiași curți de apel. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut, în esență, că obiectul cererii de chemare în judecată - obligația de a face - derivă din contracte comerciale succesive: contractul de dare în plată autentificat sub nr. x/29.03.2013 de BNP C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/06.03.2018 BNP D. prin care S.C. E. S.R.L. a transmis către reclamanta S.C. A. dreptul de proprietate asupra terenului pe care se afla construcția C5, ce se solicită a fi ridicată/demolată de către pârâta S.C. B..

Pe cale de apărare, pârâta S.C. B. a invocat nulitatea absolută, atât a contractului de dare în plată, cât și a contractului subsecvent de vânzare cumpărare, ce constituie izvorul pretențiilor reclamantei.

A conchis că litigiul de față intră în categoria celor care privesc societățile comerciale deoarece se pune problema analizării clauzelor unor contracte încheiate de societăți comerciale în strânsă legătură cu activitatea acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea prin care reclamanta S.C. A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la ridicarea/demolarea construcției de pe suprafața de teren aflată în proprietatea reclamantei sau încuviințarea instanței dată reclamantei de a ridica această construcție pe cheltuiala pârâtei. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 din Decretul lege nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții și art. 1431 C. civ.

Instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența materială de soluționare a pricinii, reținând, într-o primă interpretare, că litigiul de față, ce pune în discuție obligația de a face – demolarea unei construcții, nu are natura unui litigiu cu profesioniști, cum sunt cele avute în vedere de textul art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, fiind unul ce aparține materiei civile lato sensu, de competența secției I civile a Curții de Apel, iar, într-o a doua interpretare, că îi revine secției specializate în materia litigiilor cu profesioniștii competența raportat la faptul că acțiunea își are temeiul în răspunderea contractuală și urmărește cercetarea efectelor contractelor comerciale încheiate în legătură cu terenul pe care se află construcția în litigiu, precum și la dispozițiile art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Prin decizia nr. 18/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Regula în materie de competență este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății.

În acest sens, chiar dacă părțile din prezenta cauză sunt profesioniști, care desfășoară o activitate preponderent economică, urmărind realizarea unui profit, acest lucru nu transformă ipso facto toate litigiile la care acestea participă în litigii cu caracter comercial.

Înalta Curte reține că, în aprecierea naturii juridice a acțiunii cu care instanța a fost învestită, este relevantă natura litigiului dedus judecății și temeiul juridic invocat și aplicabil în cauză. Or, raportat la aceste aspecte, acțiunea ce vizează obligarea la demolarea unei construcții, în concret o obligație de a face, este în mod indubitabil o acțiune civilă, indiferent de calitatea de profesioniși sau neprofesioniști a părților implicate în proces.

În ceea ce privește noțiunea de "profesionist", Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căruia "sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", precum și cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în noțiunea "profesionist" categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Prin urmare, din categoria profesioniștilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști sunt avute în vedere activitățile întreprinse de profesioniști în limitele legii.

Or, în litigiul pendinte, temeiul juridic al acțiunii îl constituie dreptul de proprietate asupra terenului, iar aceasta implică stabilirea de către instanță a legitimității ocupării terenului proprietatea reclamantei de către pârâta prin amplasarea unei construcții, nefiind, astfel, puse în discuție raporturi juridice care ar fi stabilite în domeniul activității profesionistului. În consecință, obiectul procesului nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat drept unul cu profesioniști în sensul legii și care să determine aplicabilitatea celor stabilite prin art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. A. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.