ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 12 iunie 2024
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. x din data de 19.04.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. x/2023, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 323 C. pen., constând, în esență, în aceea că:
La data de 10.05.2018, având cunoștință despre împrejurarea că durata reală a concesiunii din contractul nr. x/02.04.1998 încheiat cu concedentul Consiliul Județean Tulcea este de 20 ani agricoli, începând cu anul agricol 1997-1998, durată care încetase la expirarea termenului de concesionare și anume la 15.10.2017, respectiv având cunoștință că S.C. B. S.A. nu mai avea drept să depună cerere unică de plată în anul 2018, în calitate de administrator al acestei societăți, l-a împuternicit pe numitul C., directorul general al societății, să depună la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Tulcea, dosarul privind cererea unică de plată 2018. Urmare împuternicirii, numitul C. a depus la 14.05.2018 dosarul nr. x, care conținea forma falsificată a contractului de concesiune nr. x/02.04.1998 încheiat între Consiliul Județean Tulcea și S.C. B. S.A., prin modificarea prevederilor articolelor 7 și 22.
Prin încheierea penală din 28 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tulcea, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (1) C. proc. pen.., în referire la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., cu aplicarea art. 50 alin. (1) C. proc. pen. a admis excepția necompetenței personale a Judecătoriei Tulcea, invocată de inculpatul A., prin reprezentant convențional, și, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța căreia i s-a trimis, de îndată, dosarul cauzei de față.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tulcea a reținut, în esență, că, la data de 10.05.2018, a presupusei fapte de participație improprie la infracțiunea de uz de fals, inculpatul deținea funcția de auditor public extern în cadrul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului și că deține această funcție și în prezent, astfel cum a reiesit din cuprinsul relațiilor furnizate la 05.02.2024 de către Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului, completate la data de 08.02.2024.
În acest context, s-a apreciat că, în cauză, competența de soluționare revine Curții de Apel Constanța conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., conform cărora, curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de auditori publici externi.
Urmare a declinării competenței de către Judecătoria Tulcea, prezenta cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 3.04.2024 sub nr. x/2023/a1.
Prin încheierea penală nr. 65/P/CP din 30 mai 2024, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței după calitatea persoanei a Curții de Apel Constanța, invocată de reprezentanta Ministerului Public, și, în baza art. 346 alin. (6) raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. pen..., a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea competența de soluționarea a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 19.04.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza dispozițiilor art. 51 alin. (2) C. proc. pen.., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.
În argumentarea acestei soluții, raportându-se la datele concrete ale cauzei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța a reținut, în esență, că, potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..,.:
"Curtea de apel judecă în primă instanță:
(...)
d) infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi (...)".
Potrivit dispozițiilor art. II din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi (publicată în M. Of. nr. 724 din 24 octombrie 2008):
"În scopul aplicării prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma "controlor financiar" se va înlocui cu sintagma "auditor public extern"".
Prin urmare, la stabilirea, prin C. proc. pen. în vigoare, a competenței Curții de apel de a judeca infracțiunile săvârșite de "auditori publici externi" s-a avut în vedere înlocuirea sintagmei "controlor financiar" cu cea de "auditor public extern" din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
De altfel, la art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în vigoare - forma inițială - s-a prevăzut competența Curții de Apel de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de "auditori publici externi", fără a mai fi menționată categoria controlorilor financiari ai Curții de Conturi, adăugată ulterior, prin Legea nr. 255/2013 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013), probabil în scopul evitării confuziilor în cazul în care infracțiunile ar fi fost săvârșite de persoane care ar fi avut calitatea de "controlori financiari" (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008).
Astfel, în înțelesul Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, expresia "auditor public extern" are următoarea semnificație:
"persoana angajată în cadrul Curții de Conturi, care desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public" [art. 2 lit. e) din Legea nr. 94/1992].
Calitatea de "auditor public extern" care atrage competența după calitatea persoanei a Curții de apel, în condițiile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este cea prevăzută de Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și nu cea atribuită de o persoană juridică de drept privat, cum este situația în speță a inculpatului A..
Astfel, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului, în cadrul căreia inculpatul deține funcția de auditor public extern potrivit informațiilor comunicate, este o "persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial", după cum rezultă din conținutul H.G. nr. 1183/2000 (publicată în M. Of. nr. 627 din 4 decembrie 2000), prin care a fost recunoscută "ca fiind de utilitate publică", în temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, act normativ care nu reglementează calitatea de "auditor public extern".
****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 3 iunie 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2023, cu termen de judecată la data de 12 iunie 2024.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Tulcea, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., va trimite dosarul acestei instanțe
Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen..: "Când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună."
Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență îl constituie constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, potrivit art. 342 și urm. C. proc. pen.., în dosarul nr. x/2022 emis la data de 19.04.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, privind pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 323 C. pen.
În cauza dedusă judecății, problema competenței suscită discuții în raport de calitatea inculpatului A., respectiv dacă acesta deține calitatea de "auditor public extern" aspect ce ar atrage competența curții de apel din prisma dispozițiilor art. 38 C. proc. pen.
În lumina normelor procesual penale, competența după calitatea persoanei (ratione personae) este criteriul potrivit căruia anumite organe judiciare soluționează cauze penale în raport de anumite calități pe care le au făptuitorii, respectiv care este instanța la care funcționează judecătorii de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară care urmează să se pronunțe potrivit competențelor atribuite prin C. proc. pen.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..:"Curtea de apel judecă în primă instanță:
(...)
d) infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și auditori publici externi (...)".
Conform art. 2 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi:"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
(...)
e) auditor public extern - persoana angajată în cadrul Curții de Conturi, care desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public;
În acest context normativ, Înalta Curte reține faptul că, această calitate de "auditor public extern", ce atrage competența de soluționare a cauzei de către curtea de apel potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. o dețin, exclusiv, persoanele angajate în cadrul Curții de Conturi ce desfășoară activități specifice de audit extern în sectorul public.
Astfel faptul că la data săvârșirii infracțiunii reținută în rechizitoriu, inculpatul A. deținea și deține și, în prezent, funcția de auditor public extern în cadrul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, înființată potrivit Ordonanței nr. 26/2000 și recunoscută ca fiind de utilitate publică prin H.G. nr. 1.183 din 28 noiembrie 2000), nu poate atrage competența de soluționare a prezentei cauze de către curtea de apel.
Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul A. nu deține nicio calitate din cele enumerate la art. 38 alin. (1) lit. c), d), e), f) și g) C. proc. pen.., după cum nici infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (participație improprie la săvârșirea infracțiunii de uz de fals) nu este prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.., care ar atrage competența în primă instanță, materială sau după calitatea persoanei, a curții de apel.
În acest context, în speță sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., care prevăd că judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2024.