ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iulie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea transmisă prin poștă, la data de 08.05.2024, din Penitenciarul Satu Mare, înaintată inițial Curții de Apel Oradea și, ulterior, înaintată pe cale administrativă Tribunalului Satu Mare, instanță pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 29.05.2024, sub nr. x/2024, condamnatul A. a solicitat, în esență, aplicarea dispozițiilor Decretului Guvernamental al Statului Ungar nr. 148/2023, raportat la situația sa juridică. Condamnatul a învederat că nu a știut despre mandatul european de arestare emis în anul 2019 și că a fost condamnat în anul 2016 de către instanța din Szeged la 2 ani cu suspendare.

Totodată, condamnatul a apreciat că dispozițiile Decretului nr. 148/2023 se aplică și persoanelor care nu au început executarea pedepsei pe teritoriul statului ungar.

Prin sentința penală nr. 158 din 25.06.2024, Tribunalul Satu Mare, secția penală a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare a reținut, în esență, că, în speță, condamnatul se află în Penitenciarul Satu Mare, în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024 al Curții de Apel Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, ca urmare a recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr. 11. B.1117/2014/94 din data de 25.04.2016 pronunțată de Judecătoria Regională Szeged, modificată și rămasă definitivă prin sentința penală nr. 1. Bf. 1308/2016/27 din 28.11.2017 pronunțată de Tribunalul Szeged.

Tribunalul a apreciat că cererea contestatorului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., solicitându-se, în esență, lămuriri (respectiv aplicarea dispozițiilor de grațiere din statul maghiar, conform Decretului Guvernamental nr. 148/2023) cu privire la dispozițiile sentinței penale nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024 al Curții de Apel Oradea.

Așadar, în condițiile în care Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024 a dispus în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, recunoașterea hotărârii penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, Tribunalul a reținut că acesteia îi va reveni competența de soluționare a contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în calitate de "instanță care a pronunțat hotărârea ce se execută" în sensul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată, la 27.06.2024, sub același număr, pe rolul Curții de Apel Oradea.

Prin sentința penală nr. 74/PI/2024 din 02.07.2024, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a constatat că temeiul legal al cererii formulate de persoana condamnată A. îl constituie dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

De asemenea, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în ceea ce privește calificarea obiectului cauzei, din cuprinsul sesizării formulate de persoana condamnată A. și a memoriului depus în fața instanței de fond, rezultă că aceasta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., text de lege care reglementează posibilitatea modificării pedepsei, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.

Într-o astfel de ipoteză, în care titularul acțiunii, beneficiind de asistență juridică calificată, indică cu suficientă claritate, coerență și pertinență temeiurile de fapt ale cererii sale, motivele pe care se sprijină și temeiul de drept al acesteia și în condițiile în care temeiul legal invocat apare ca fiind corect din perspectiva motivelor invocate, modificarea temeiului de drept al cererii introductive din oficiu de către instanță apare ca fiind nejustificată.

Curtea a reținut că amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei (motive invocate de persoana condamnată în cuprinsul cererii și al memoriului depus în fața Tribunalului Satu Mare) se circumscriu în mod expres cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

De asemenea, curtea a mai reținut că pentru ca art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. să fie incident, nelămuririle sau neînțelegerile trebuie să-și aibă cauza într-o greșită, inexactă sau incompletă redactare a dispozitivului hotărârii. Cât timp hotărârea respectă exigențele legale cu privire la conținutul pe care trebuie să-l aibă, iar prin hotărârea pusă în executare s-a făcut o corectă și completă aplicare a legii, expunând, în considerente, temeiurile pentru care s-a procedat astfel, cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. este exclus.

În continuare, curtea a constatat că, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. este instanța de executare sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Sub aspectul competenței materiale, curtea a apreciat că aceasta revine instanței competente să judece în primă instanță infracțiunile ce au făcut obiectul condamnării, chiar dacă recunoașterea hotărârilor de condamnare pronunțate în străinătate a fost dispusă conform Legii nr. 302/2004, de către curtea de apel, aceasta având, potrivit legii speciale, competențe limitate, fiind valabile în acest sens, argumentele regăsite în dispozitivul și considerentele deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.

Având în vedere că pedeapsa de 2 de ani închisoare a fost recunoscută prin sentința penală nr. 45/PI/2024 din data de 22.04.2024 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, pentru infracțiunea prevăzută de art. 263 alin. (2) lit. a) din C. pen. român, conform art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., tribunalul este competent să judece în primă instanță infracțiunea ce a făcut obiectul condamnării și ulterior, a recunoașterii.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că la data formulării cererii petentul se afla în Penitenciarul Satu Mare, în executarea unei pedepse cu închisoarea stabilită prin sentința penală nr. 45/PI/2024 din data de 22.04.2024 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, curtea a apreciat că instanța competentă să judece cauza este Tribunalul Satu Mare, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere a condamnatului la data formulării cererii.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 08 iulie 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2024, cu termen de judecată la data de 18 iulie 2024.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de contestatorul condamnat A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, se constată că, prin cererea adresată Curții de Apel Oradea și trimisă pe cale administrativă Tribunalului Satu Mare, condamnatul A. a solicitat aplicarea dispozițiilor Decretului Guvernamental al Statului Ungar nr. 148/2023, privind grațierea, raportat la situația sa juridică.

La termenul de judecată din data de 02 iulie 2024, la Curtea de Apel Oradea, apărătorul ales al condamnatului A. a arătat, în mod expres, că motivele invocate de contestator se circumscriu dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Din actele dosarului rezultă că, în prezent, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 11. B.1117/2014/94 din data de 25.04.2016 pronunțată de Judecătoria Regională Szeged, modificată și rămasă definitivă prin sentința penală nr. 1. Bf. 1308/2016/27 din 28.11.2017 pronunțată de Tribunalul Szeged, hotărâre recunoscută, în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, prin sentința penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024 al Curții de Apel Oradea.

Totodată, rezultă că, prin sentința penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunțată în dosar nr. x/2024 al Curții de Apel Oradea, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria, cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.09.2019 de Tribunalul Szeged, privind pe contestatorul A., iar în baza art. 172 rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 11. B.1117/2014/94 din data de 25.04.2016 pronunțată de Judecătoria Regională Szeged, modificată și rămasă definitivă prin sentința penală nr. 1. Bf. 1308/2016/27 din 28.11.2017 pronunțată de Tribunalul Szeged, prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru trafic de persoane, prev. de art. 218 alin. (1) pct. B, alin. (2) pct. a și b din Legea nr. IV/1978, cu corespondent în infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (2) lit. a) din C. pen.

Raportat la obiectul cauzei (contestație formulată împotriva executării pedepsei de 2 ani închisoare) și temeiul de drept invocat de parte în argumentarea acesteia, Înalta Curte constată că, potrivit normelor procesual penale, competența materială de soluționare a contestației la executare este determinată în funcție de cazul invocat în susținerea acesteia, dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. stabilind că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau 6 (instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate rezultă că acestea stabilesc o competență exclusivă de soluționare a contestațiilor la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în funcție de situația juridică a condamnatului, respectiv: în ipoteza în care condamnatul nu se află deținut în cursul executării pedepsei, competența aparține instanței de executare, iar în situația în care condamnatul este deținut în cursul executării pedepsei - competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

În speță, contestația la executare fiind formulată de contestatorul A. în timpul executării, în regim de detenție, a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestuia de autoritățile judiciare maghiare, competența de soluționare a cererii revine, conform art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței căreia i-ar fi revenit competența, potrivit legii române, să judece cauza în fond.

Pentru determinarea acestei instanțe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătorești pronunțate de autorități judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispozițiilor Legii nr. 302/2004, instanța de executare nu este curtea de apel, ci instanța competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudență și doctrină, își găsește, în prezent, fundamentul în dispozițiile art. 553 din C. proc. pen., aplicabile în materia de referință în virtutea art. 156 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanța de executare este, de regulă, prima instanță, deci instanța competentă material să soluționeze cauza în fond.

Aceeași dezlegare rezultă, de altfel, și din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă și în prezent, în condițiile art. 474 C. proc. pen.

Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoașterii unei hotărâri pronunțate în străinătate în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competență materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanța supremă a subliniat, însă, că "această competență, reglementată în dispozițiile menționate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că hotărârea străină de condamnare a contestatorului A. viza fapte ce au corespondent în legislația penală română actuală în dispozițiile art. 263 alin. (2) lit. a) din C. pen. (trafic de migranți), infracțiune ce se încadrează în ipoteza derogatorie prevăzută de art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care atrage competența materială de primă instanță a tribunalului.

Ca urmare, judecarea lor intră în competența materială a tribunalului, conform art. 36 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv a tribunalului în a cărei rază teritorială condamnatul execută o sancțiune privativă de libertate.

Reținând și faptul că, la data formulării contestației la executare - 14 mai 2024 (data poștei, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe plicul aflat la dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Satu Mare), contestatorul A. se afla în Penitenciarul Satu Mare, Înalta Curte constată că, în virtutea dispozițiilor art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Tribunalului Satu Mare îi revine competența de soluționare a contestației la executare, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere al contestatorului la momentul formulării cererii.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Satu-Mare, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iulie 2024.