ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 iulie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din 19 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală în dosarul nr. x/2024 a fot calificată cererea din contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. în contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și în temeiul art. 50 C. proc. pen.., raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. raportat la R.I.L. nr. 15/2018 a I.C.C.J., s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei - contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. cu privire la condamnatul A., deținut în Penitenciarul București Rahova, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanța a reținut că, prin cererea formulată înregistrată la instanță, la data de 12 februarie 2024, a fost formulată o contestație la executare de către Penitenciarul București Rahova, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. privind pe condamnatul A., deținut în Penitenciarul București Rahova. Prin cerere s-a menționat că pe numele persoanei condamnate A. există două mandate de executare a pedepselor cu închisoarea vizând aceleași fapte, respectiv MEPI nr. 50/2024 al Tribunalului București emis la data de 25.01.2024 și nr. x emis de Tribunalul Constanța la data de 26.01.2024.

La termenul din data de 19.04.2024, Tribunalul Constanța a calificat cererea ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., având în vedere că prin sentința penală emisă de Tribunalul București, secția I penală nr. 23/11.01.2024, rămasă definitivă la data de 24.01.2024 prin necontestare, s-a stabilit și s-a emis mandatul nr. x/2024, cu executarea unei pedepse de 6 ani și 3 luni în ceea ce îl privește pe condamnat.

Totodată, a fost avută în vedere decizia Curții de Apel Constanța, care a fost lămurită prin decizia 57/26.01.2024 întrucât survenise o eroare cu privire la deducerea pedepsei, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 11 luni închisoare în sarcina condamnatului. Ca atare, s-a considerat că această eroare a generat o cauză de micșorare a pedepsei.

Tribunalul Constanța a reținut că persoana condamnată A. se află încarcerată la Penitenciarul București Rahova, conform evidențelor referitoare la mutările condamnatului .

Reținând prevederile deciziei R.I.L. nr. 15/2018 a I. C. civ..J, conform cărora instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, s-a constatat că Tribunalul București este instanța competentă, având în vedere că persoana condamnată este încarcerată la Penitenciarul București Rahova, cu atât mai mult cu cât mandatul pe care îl execută condamnatul, MEPÎ nr. 50/2024, a fost emis de către Tribunalul București.

Prin sentința penală nr. 676 din 28 mai 2024 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen.. s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. s-a declinat, în favoarea Tribunalului Constanța, competența de soluționare a contestației la executare formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Constanța privind pe intimatul A., în prezent deținut în Penitenciarul București - Rahova.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen.. s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Constanța.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen.. s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, s-a arătat că, la termenul din data de 21.05.2024, instanța a recalificat sesizarea ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. apreciind că există o împiedicare la executare.

Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, instanța a constatat că sediul materiei este reprezentat de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II - a și alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora "contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. (...) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută".

Raportat la situația de fapt din cauză, notând cele hotărâte prin sentința penală nr. 527/23.12.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 207/09.03.2023 a Curții de Apel Constanța, în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. x din data de 09.03.2023 de către Tribunalul Constanța, cele dispuse prin sentința penală nr. 23/11.01.2024 în baza căreia, printre altele s-a dispus anularea MEPÎ nr. x din 09.03.2023 emis de Tribunalul Constanța și a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv MEPÎ nr. 50/25.01.2024, precum și decizia penală nr. 57/P/26.01.2024 a Curții de Apel Constanța definitivă la aceeași dată, în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. x/26.01.2024, Tribunalul București a reținut că în ceea ce îl privește pe intimatul A. există o împiedicare la executare, fiind emise practic două mandate de executare a pedepsei închisorii pentru aceeași faptă.

S-a mai susținut că împrejurarea că prin decizia penală nr. 57/P/26.01.2024 a Curții de Apel Constanța s-a stabilit că intimatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani și 11 luni închisoare și nu pe cea de 6 ani și 3 luni închisoare (așa cum stabilise anterior de Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 207/09.03.2023) nu constituie o cauză de reducere a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., reducerea survenind ca urmare a corectării uneia dintre pedepsele componente ale pluralității de infracțiuni, reținute inițial.

Astfel, Tribunalul București a constatat faptul că împiedicarea la executare a survenit la data de 26.01.2024, odată cu pronunțarea deciziei penale nr. 57/P/26.01.2024 de către Curtea de Apel Constanța și emiterea de către Tribunalul Constanța a MEPÎ nr. x din aceeași dată, fără a fi avut în vedere mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 50/25.01.2024, emis cu o zi înainte de către Tribunalul București.

Deși în mod obiectiv acest mandat - MEPÎ nr. 50/25.01.2024 - nu putea fi avut în vedere tocmai în considerarea datei la care a fost emis, cu o zi în urmă, așa cum s-a arătat anterior, instanța a reținut că acest aspect nu este de natură să atragă competența de soluționare a contestației pentru Tribunalul București. La momentul emiterii MEPÎ nr. 50/25.01.2024 de către această instanța petentul se afla în executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 3 luni închisoare, astfel că deducerea perioadelor executate în străinătate s-a făcut prin raportare la pedeapsa pe care intimatul o executa efectiv la acel moment.

Având în vedere faptul că cea din urmă hotărâre ce se execută de către intimatul A. este decizia penală nr. 57/P/26.01.2024 a Curții de Apel Constanța, în baza căreia Tribunalul Constanța a emis MEPÎ nr. x din 26.01.2024, s-a considerat că această din urmă instanță, este competență să soluționeze contestația la executare astfel cum a fost recalificată.

S-a mai reținut că nu prezintă relevanță în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze penitenciarul unde petentul execută pedeapsa, prin raportare la natura juridică a sesizării formulate în cauză conform art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. și nici nu se poate aprecia ca fiind incidentă decizia nr. 15/2018 a ÎCCJ, aceasta vizând cererile formulate de persoanele condamnate care ulterior sunt transferate definitiv sau temporar, situație ce nu este incidentă în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 2 iulie 2024, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 9 iulie 2024, cu citarea condamnatului A. și cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Tribunalul București, cu privire la competența de soluționare a cauzei privindu-l pe condamnatul A., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Constanța, secția penală, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență îl reprezintă sesizarea formulată de Penitenciarul București-Rahova nr. 95452/PBRB/08.02.2024 cu privire la persoana privată de libertate A., prin care s-a solicitat, în esență, clarificarea situației juridice a acestuia, respectiv dacă se impune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 982 emis la dat de 26.01.2024 de Tribunalul Constanța, în baza sentinței penale nr. 527/23.12.2020.

În acest sens, examinând situația juridică a condamnatului A., Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 527 din 23.12.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2017, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 207/P din 09.03.2023 a Curții de Apel Constanța, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

Prin aceeași sentință s-a constatat că fapta din cauză este atât concurentă cu infracțiunea judecată prin sentința penală nr. 380/2018 a Tribunalului Constanța (pentru care a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare), cât și în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani și 3 luni dispusă prin sentința penală nr. 306/2013 a Tribunalului Constanța.

Anulând beneficiul suspendării executării pedepsei închisorii de 3 ani dispusă prin sentința penală nr. 380/2018 și contopind această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 306/2013 (primul termen al recidivei), conform deciziei HP nr. 22/2020, a rezultat o pedeapsă de 4 ani și 3 luni închisoare, conform art. 38- art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (pedeapsă rezultantă parțială), care a fost adăugată la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, conform art. 43 alin. (2) C. pen., A. având de executat pedeapsa rezultantă finală de 6 ani și 3 luni închisoare.

În baza acestei hotărâri a fost emis MEPÎ nr. x din 09 martie 2023 pe numele condamnatului A..

Acesta s-a sustras executării pedepsei, motiv pentru care a fost emisă o cerere de dare în urmărire internațională, fiind emis MEA nr. 8/2023. Condamnatul a fost arestat în Germania la 10.05.2023, fiind predat autorităților române la data de 07.07.2023.

Prin sentința nr. 23 din 11.01.2024 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, a fost admisă contestația condamnatului A. și, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 73 alin. (1), art. 72 alin. (1) și art. 40 alin. (3) C. pen. au fost deduse din pedeapsa principală rezultantă finală de 6 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 527/23.12.2020 a Tribunalului Constanța, modificată și definitivă prin decizia nr. 207/P/09.03.2023 a Curții de Apel Constanța, reținerea, arestul preventiv, arestul executat în Germania în vederea predării în baza MEA și perioada deja executată, de la 08.03.2013 la 21.04.2015 și de la 10.05.2023 la zi.

Prin aceeași sentință, Tribunalul București a dispus anularea MEPÎ nr. x din 09.03.2023 emis de Tribunalul Constanța și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Această sentință a rămas definitivă prin necontestare la data de 24.01.2024, iar la data de 25.01.2024 Tribunalul București a emis MEPÎ nr. 50/2024.

Ulterior, prin decizia nr. 57/P din 26.01.2024, definitivă la aceeași dată, Curtea de Apel Constanța a admis contestația la executare formulată de condamnatul A., fiind lămurită decizia penală nr. 207/P/09.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2017, în sensul reținerii pedepsei de 2 ani închisoare ca fiind dispusă pentru infracțiunea concurentă judecată prin sentința penală nr. 380/2018 a Tribunalului Constanța, cu consecința executării în final de către condamnatul A. a pedepsei rezultante de 5 ani și 11 luni închisoare.

Prin această decizie, în baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen.., au fost anulate formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 527/2020, definitivă prin decizia penală nr. 207/P/2023 (MEPÎ nr. x din 09.03.2023), fiind emis noi forme de executare.

Prin urmare, instanța de executare - Tribunalul Constanța a emis MEPÎ nr. x din 26.01.2024.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., "contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

Sub aspectul instanței competente, legiuitorul a înțeles să reglementeze în cuprinsul dispozițiilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.., o competență exclusivă în cazul acestei contestații, aceasta aparținând instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În cauză, în mod evident hotărârea care se execută este sentința penală nr. 527 din 23.12.2020 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia nr. 207/P din 09.03.2023 a Curții de Apel Constanța, lămurită prin decizia nr. 57/P din 26.01.2024 pronunțată de aceeași instanță, prin care persoanei condamnate A. i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 5 ani și 11 luni.

Cu privire la această hotărâre de condamnare, așa cum s-a arătat anterior, au fost emise succesiv trei mandate de executare a pedepsei închisorii, după cum urmează:

- MEPÎ nr. x din 09.03.2023 - emis de Tribunalul Constanța cu privire la pedeapsa inițială de 6 ani și 3 luni închisoare;

- MEPÎ nr. 50/2024 din 25.01.2024 - emis de Tribunalul București vizând aceeași pedeapsă de 6 ani și 3 luni închisoare, din care au fost deduse detenția provizorie și pedeapsa deja executată în vederea predării în baza MEA nr. 8/2023;

- MEPÎ nr. x din 26.01.2024 - emis de Tribunalul Constanța pentru pedeapsa de 5 ani și 11 luni închisoare.

În succesiunea emiterii celor trei mandate de executare a pedepsei închisorii doar primul MEPÎ nr. x din 09.03.2023 emis de Tribunalul Constanța a fost anulat, atât de Tribunalul București la data de 25.01.2024 în urma pronunțării sentinței nr. 23 din 11.01.2024, cât și de către Tribunalul Constanța la data de 26.01.2024, ca urmare a deciziei nr. 57/P din 26.01.2024 a Curții de Apel Constanța, deși această din urmă instanță ar fi trebuit să anuleze la rândul său al doilea mandat de executare a pedepsei închisorii - MEPÎ nr. 50/2024 din 25.01.2024 emis de Tribunalul București.

Având în vedere că împiedicarea la executare este generată de existența celor două mandate de executare a pedepsei închisorii ce sunt în ființă concomitent pentru aceleași fapte (nr. 50/2024 din 25.01.2024 și nr. x din 26.01.2024), Înalta Curte, față de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.., constată că, în cauză, competența de a soluționa contestația la executare aparține Tribunalului Constanța, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută și cu privire la care a intervenit un impediment la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului conflict de competență rămân în sarcina statului.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iulie 2024.