ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iulie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea Tribunalului București, secția I penală din data de 22 martie 2024, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. și art. 50 C. proc. pen.., s-au admis excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., Casa de Odihnă Căprioară S.R.L. și D. S.R.L, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x din 19.10.2023 al Parchetului European, în favoarea Tribunalului Cluj.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a constatat că prin rechizitoriul nr. x din 19.10.2023 al Parchetului European s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.;

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.;

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.;

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale);

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În fapt, s-a reținut că:

La data de 18.12.2023 inculpatele C. și D. S.R.L. au formulat cereri și excepții cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, invocând inclusiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Tot la data de 18.12.2023, inculpații B. și D. S.R.L. au formulat cereri și excepții cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, invocând inclusiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

La data de 20.12.2023, inculpatul A. a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, invocând inclusiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

La termenul din data de 05.02.2024, cererile și excepțiile au fost puse în discuția părților și a procurorului.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de inculpați, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acțiunile descrise în rechizitoriu, ce se circumscriu elementului material al presupuselor infracțiunii deduse judecății ar fi fost săvârșite pe raza județelor Brașov, Covasna și Alba.

În speță, înscrisurile referitoare la contractele de finanțare ar fi fost transmise către AFIR - Alba Iulia, care le-a evaluat, a solicitat lămuriri de la aplicanți, completări și a asumat contractul de finanțare cu Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. din comuna Vâlcele, jud. Covasna. Contractul de finanțare a fost semnat de către directorul general adjunct al Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru, având sediul în județul Alba.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a constatat că în sarcina inculpaților, prin rechizitoriul nr. x din 19.10.2023 al Parchetului European, s-a reținut săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, sub forma participației penale atât a autoratului, cât și a complicității, în sensul că, inculpații ar fi folosit documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, pe care le-au depus la AFIR - Centrul Regional pentru Finanțarea Investiților Rurale 7 Centru Alba Iulia.

Împrejurarea că sediul central al părții civile (AFIR) se află în municipiul București nu este de natură să atragă competența teritorială a Tribunalului București, în condițiile în care activitatea imputată s-a realizat în județul Brașov, Covasna și Alba. De asemenea, nici împrejurarea că inculpata Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. a depus on-line cererea de finanțare a proiectului "Construire fermă vaci de lapte în loc. Araci", înregistrată la AFIR - Centrul Regional pentru Finanțarea Investiților Rurale 7 Centru Alba Iulia nu este de natură a atrage competența teritorială a Tribunalului București.

O apreciere în sensul că, în cauzele având ca obiect prejudicierea bugetului Uniunii Europene, competența teritorială aparține instanței în a cărei rază teritorială se află instituția centrală în bugetul căreia s-a produs prejudiciul, ar lăsa fără efect dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, oferind competență exclusivă Tribunalului București, fiind evident că toate autoritățile care administrează fondurile provenite din bugetul Uniunii Europene au sediile principale în municipiul București.

În acest sens, s-a reținut că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 150 din 14.03.2024, dată în dosarul nr. x/2023, prin care a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul București, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reținând în considerentele încheierii faptul că: împrejurarea că sediul central al părții civile (AFIR) se află în municipiul București nu este de natură să atragă competența teritorială a Tribunalului București, în condițiile în care activitatea imputată s-a realizat în județul Satu - Mare. Or, a aprecia că, în cauzele având ca obiect prejudicierea bugetului Uniunii Europene, competența teritorială aparține instanței în a cărei rază teritorială se află instituția centrală în bugetul căreia s-a produs prejudiciul, ar transforma Tribunalul București, contrar dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, în unica instanță competentă teritorial, la nivel național, să soluționeze astfel de cauze, în condițiile în care, toate autoritățile care administrează fondurile provenite din bugetul Uniunii Europene au sediile principale în municipiul București.

Față de cele expuse, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a constatat că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.., devenind incidente dispozițiile art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a reținut că în expunerea de motive a Legii nr. 6/2021 s-a avut în vedere concentrarea cauzelor la patru instanțe (Tribunalele București, Iași, Cluj și Timiș) cu posibilități reale de gestionare a timpului. Or, în condițiile în care în majoritatea covârșitoare a cauzelor instrumentate de EPPO este sesizat Tribunalul București, în considerarea amplasării sediilor centrale ale părților civile în municipiul București, s-ar contraveni intenției legiuitorului de a se gestiona resursa timpului, Tribunalele Cluj, Iași și Timiș devenind neoperaționale în ceea ce privește cauzele instrumentate de EPPO.

În cauză, s-a constatat că constatat că urmărirea penală a fost efectuată avându-se în vedere criteriul prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. reprezentând sediul persoanei vătămate, determinând, astfel, aplicabilitatea dispozițiilor art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen.

De asemenea, argumentele procurorului în sensul că o plângere formulată de către inculpatul A. împotriva ordonanței procurorului european delegat de prelungire a măsurii preventive a controlului judiciar a fost declinată în favoarea Tribunalului București, care nu și-a contestat competența teritorială de soluționare a cauzei nu pot fi primite, o atare încheiere a judecătorului de drepturi și libertăți neavând autoritate de lucru judecat în prezenta fază procesuală a procesului penal, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind singura instanță competentă să decidă asupra unui eventual conflict negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Cluj.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu sunt incidente nici argumentele procurorului privind stabilirea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului București, în sensul că A.F.I.R., care are sediul în mun. București, este și entitatea care s-a constituit parte civilă în cauză și reprezintă autoritatea în dauna căreia s-a produs prejudiciul. Astfel, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că procurorul nu are în vedere și prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, care instituie o competență teritorială specială privind judecarea cauzelor în care urmărirea penală este efectuată de Parchetul European.

Prin încheierea Tribunalului Cluj, secția penală din data de 19 iunie 2024, în temeiul art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen.. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (4) C. proc. pen.., s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj, invocată de Parchetul European și, în consecință:

În baza art. 346 alin. (6) rap. la art. 50 alin. (1) C. proc. pen.., a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., Casa de Odihnă Căprioară S.R.L., D. S.R.L, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x din data de 19.10.2023 al Parchetului European, în favoarea Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 346 alin. (6) rap. la art. 51 alin. (1) C. proc. pen.., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul București și dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în vederea soluționării conflictului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 601 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a constatat că prin încheierea penală din data de 22.03.2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 17.05.2024.

La termenul din data de 12.06.2024, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială invocate de Parchetul European, fiind amânată pronunțarea la data de 19.06.2024.

Analizând excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj, invocată de reprezentantul Parchetului European, judecătorul de cameră preliminară a reținut că prezenta cauză are ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, în raport cu care au fost trimiși în judecată inculpații A., B., C., Casa de Odihnă Căprioară S.R.L. și D. S.R.L. prin rechizitoriul nr. x din data de 19.10.2023 al Parchetului European.

În consecință, pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 41 C. proc. pen.., competența stabilindu-se în funcție de locul săvârșirii infracțiunii, locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta, locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Ordinea de prioritate prevăzută de alin. (1) al art. 41 C. proc. pen.. se aplică numai în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan, ceea ce nu este cazul în speța de față, ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini. Prin urmare, s-a verificat dacă urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii de prioritate.

În pofida faptului că s-a argumentat că urmărirea penală s-a efectuat în considerarea criteriului prevăzut de lit. d) a art. 41 alin. (1) C. proc. pen.. (sediul persoanei vătămate), judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a constatat că, în realitate, aceasta s-a efectuat în considerarea criteriului locului săvârșirii infracțiunii [art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..].

Din perspectiva locului de desfășurare a acțiunii, prin actul de sesizare a instanței s-au reținut mai multe acte cu relevanță penală din perspectiva normei de incriminare, precum depunerea online a cererii de finanțare a proiectului "Construire fermă vaci de lapte în loc. Araci" din 08.09.2018, înregistrată la Centrul Regional pentru Finanțarea Investiților Rurale 7 Centru Alba Iulia și depunerea cererilor de plată din 29.05.2019, 25.07.2019, 25.09.2020, 11.10.2022 și 08.02.2023.

În egală măsură, din perspectiva "locului de desfășurare a activității infracționale" prezintă relevanță și actele de complicitate reținute în actul de sesizare, precum "documentele și declarațiile false și inexacte" care ar fi fost puse la dispoziție de către inculpatul B. și D. S.R.L., cu ajutorul contabilei-inculpată C., pentru a fi folosite la decontarea de fonduri din bugetul Uniunii Europene în cadrul cererilor de plată nr. x din 11.10.2022 și respectiv nr. 4 din 08.02.2023, "documentele și declarațiile false și inexacte".

În acest sens, la dosar se regăsesc cererea de finanțare, cererile de plată și documentele anexate acestora, fiind depuse inclusiv în format electronic . Dintre acestea, Cererea de finanțare a fost transmisă online către A.F.I.R., dar înregistrată sub nr. x la Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba Iulia (în continuare "CRFIR - Alba Iulia" sau "Centrul Regional Alba Iulia"). Totodată, contractul de finanțare nr. x a fost semnat de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - România, cu sediul în București, reprezentată legal de E., în funcția de Director General, prin mandatar F. - Director General Adjunct al Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba Iulia în calitate de Autoritate Contractantă, iar actele adiționale au fost încheiate cu același Centru Regional.

Referitor la cererea de plată a avansului, verificarea pentru conformitate a fost efectuată de către CRFIR - Alba Iulia, iar certificatul de plată a fost întocmit și emis de către același centru regional. La rândul lor, referitor la Cererile de plată nr. x, 2, 3 și 4, corespondența privind solicitările de documente suplimentare s-a purtat cu Centrul Regional Alba Iulia, care a procedat la verificarea pentru conformitate a documentelor, la emiterea certificatelor de plată și a notificărilor de plată și la emiterea ordonanțărilor de plată .

Cu toate acestea, simplul fapt că Tribunalul Cluj are competență teritorială de soluționare a prezentei cauze în temeiul art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (prin raportare la cea mai mare parte a acțiunii descrise în actul de sesizare) nu este suficient, ci, pentru a rămâne învestită în continuare este necesar ca Tribunalul București să nu dețină o asemenea competență. Aceasta deoarece, în prezent sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen.. privind sesizarea succesivă a două sau mai multe instanțe, caz în care competența revine instanței mai întâi sesizate, adică Tribunalului București. Doar în măsura în care Tribunalul București nu ar avea competență de soluționare a cauzei, aceasta revine Tribunalului Cluj.

Or, dacă cea mai mare parte a acțiunii descrise în actul de sesizare, reprezentând actele de executare și actele de complicitate, ar fi fost săvârșită pe raza de competență a Tribunalului Cluj, care își exercită competența în cazul faptelor săvârșite pe teritoriul județelor Cluj, Brașov, Covasna, Sibiu, Alba, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Harghita, Mureș, Bihor, Satu Mare, Maramureș, conform Legii nr. 6/2021, în schimb, cel puțin o parte din acțiunea respectivă ar fi fost săvârșită în mun. București, pe raza de competență a Tribunalului București, cu referire, în mod special, la depunerea online a cererii de finanțare (care a fost adresată AFIR, chiar dacă a ajuns în final să fie înregistrată la Centrul Regional).

Totodată, dacă din perspectiva acțiunii infracțiunea ar fi fost săvârșită în cea mai mare parte pe raza de competență a Tribunalului Cluj și doar într-o mică parte pe raza de competență a Tribunalului București, în schimb, din perspectiva urmării infracțiunea ar fi săvârșită (în totalitate) în raza de competență a Tribunalului București, în ambele cazuri prin aplicarea criteriului de competență privind locul comiterii infracțiunii, prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. În acest sens, nu există o ordine de prioritate între locul săvârșirii acțiunii și locul producerii urmării, criteriul de departajare între acestea fiind prima instanță sesizată, conform art. 41 alin. (4) C. proc. pen.

Relevant din perspectiva urmării s-a apreciat a fi faptul că Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (în continuare "AFIR") este instituția publică ce s-a constituit parte civilă în cauză, în calitate de persoană vătămată, iar nu Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Alba Iulia. În pofida faptului că Centrul Regional Alba Iulia a emis ordonanțările de plată, sumele de bani de care ar fi beneficiat Casa de Odihnă Căprioara în executarea contractului de finanțare, ce ar constitui, conform actului de sesizare, prejudiciul, au fost avansate din contul aparținând AFIR - Structura centrală cu sediul în București. Aceasta deoarece, în lipsa personalității juridice a Centrului Regional [conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 41/2014], acesta din urmă nu deține un buget propriu, iar ordonanțările de plată vizează transferul de sume de bani din bugetul AFIR în contul beneficiarului, iar nu din bugetul Centrului Regional. Din acest considerent, contractul de finanțare nr. x a fost încheiat de inculpata Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. cu AFIR, "prin mandatar F. - director general adjunct al Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba Iulia", iar nu cu Centrul Regional.

Dovadă a faptului că suma de 8.358.823,51 RON ar fi fost decontată beneficiarului Casa de Odihnă Căprioara, în executarea contractului de finanțare, din fondurile AFIR, iar nu din fondurile Centrului Regional, sunt extrasele bancare aflate la dosar (CD - f.157 dup, vol. 21):

- 14.06.2019: a fost transferată suma de 3.840.191,48 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/Agenția pentru Finanțarea Inve/CIF: x/ROC/PL FEADR CE 07 00 01 22A 29 05 2019/",

- 14.06.2019: a fost transferată suma de 761.595,8 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/Agenția pentru Finanțarea Inve/CIF: x/ROC/PL FEADR BN 07 00 01 22A 29 05 2019/",

- 20.08.2019: a fost transferată suma de 1.538.797,13 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/Agenția pentru Finanțarea Inve/CIF: x/ROC/PL FEADR CE 07 00 01 506 29 07 2019/",

- 20.08.2019: a fost transferată suma de 305.177,87 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/agenția pentru Finanțarea Inve/CIF: x/ROC/PL FEADR BN 07 00 01 506 29 07 2019/",

- 15.10.2020: a fost transferată suma de 117.646,85 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/Agenția pentru Finanțarea Inve/ROC/PL FEADR BN 07 00 01 687 06 10 2020/",

- 15.10.2020: a fost transferată suma de 593.210,24 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/Agenția pentru Finanțarea Inve/ROC/PL FEADR CE 07 00 01 687 06 10 2020/",

- 21.11.2022: a fost transferată suma de 1.003.239,35 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/Agenția pentru Finanțarea Inve/ROC/PL FEADR CE 07 00 01 1007 14 1 0 2022/",

- 21.11.2022: a fost transferată suma de 198.964,79 RON, de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, din contul x, în contul inculpatei Casa de Odihnă Căprioara S.R.L. (x), cu explicația:

"Încasare x/Agenția pentru Finanțarea Inve/ROC/PL FEADR BN 07 00 01 1007 14 1 0 2022/".

Cu alte cuvinte, dacă sumele de bani decontate constituie prejudiciul infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, atunci prejudiciul s-a produs în patrimoniul AFIR, ce își are sediul în mun. București, pe raza de competență a Tribunalului București, indiferent de locul în care se află instituția publică (Centrul Regional Alba Iulia) care a ordonat transferul.

Suplimentar, în urma constituirii garanției de bună execuție de către inculpata Casa de Odihnă Căprioara S.R.L., obligație impusă prin contractul de finanțare (art. 4 alin. (5) - d.u.p., vol. 45), judecătorul constată că, potrivit cererii de constituire ca parte civilă, AFIR a demarat procedurile de executare a scrisorii de garanție pentru prelungirea de către beneficiar a valabilității acesteia. Or, potrivit înscrisului înaintat la dosarul instanței, AFIR a comunicat faptul că a executat scrisoarea de garanție bancară pentru justificarea avansului, întrucât beneficiarul nu a făcut dovada prelungirii valabilității acesteia, cu diminuarea prejudiciului în raport cu care s-a constituit parte civilă, fiind recuperată suma de 4.601.787,28 RON. Cu alte cuvinte, AFIR, iar nu Centrul Regional Alba Iulia, a procedat la executarea scrisorii de garanție, iar mai departe a exercitat drepturi privind acțiunea civilă exercitată (modificarea constituirii de parte civilă conform art. 20 alin. (5) C. proc. pen..).

Toate celelalte argumente avansate în sensul respingerii excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj sunt neîntemeiate. S-a apreciat că nu prezintă relevanță sediul central al instituției publice, respectiv faptul că toate sediile centrale ale instituțiilor publice se află în București. În speța de față, dacă cererea de finanțare ar fi fost adresată structurii teritoriale, iar plățile ar fi fost efectuate din bugetul structurii teritoriale (cum este cazul altor instituții publice, care au un buget propriu), sediul central din București ar fi rămas fără relevanță din perspectiva criteriului prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. În condițiile în care mai multe instanțe ar fi competente să judece o cauză penală, iar competența ar reveni în final primei instanțe sesizate, conform art. 41 C. proc. pen.., parchetul are într-adevăr posibilitatea de a alege instanța care va soluționa cauza, așa cum instanța are o asemenea posibilitate în situația declinării de competență în favoarea uneia dintre instanțele care ar avea competență în realitate, atunci când toate aceste instanțe sunt competente în baza aceluiași prim criteriu, prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Într-adevăr, în cursul urmăririi penale desfășurate în prezenta cauză, prin încheierea penală nr. 586/18.05.2023 a Tribunalului Cluj (dosar nr. x/2023) s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de inculpatul A. împotriva prelungirii controlului judiciar în favoarea Tribunalului București, care a procedat la soluționarea plângerii respective. Cu toate acestea, contrar apărărilor formulate în cauză, nu există o regulă general-valabilă conform căreia în faza de urmărire penală procurorul ar avea posibilitatea de a sesiza fie instanța în circumscripția căreia își are sediul parchetul, fie instanța care ar avea competența să judece cauza în fond. Dimpotrivă, competența alternativă în acest sens este prevăzută în mod expres de legiuitor, în cursul urmăririi penale, doar în anumite cazuri (ex.: în cazul sesizărilor de emitere a mandatului de supraveghere tehnică - art. 140 alin. (1) C. proc. pen.., nu și în cazul sesizărilor de obținere a datelor de trafic și de localizare - art. 152 C. proc. pen.., de obținere a datelor privind situația financiară - art. 153 C. proc. pen..). Or, în cazul plângerilor privind controlul judiciar nu există o asemenea derogare, ci, dimpotrivă, art. 213 alin. (1) C. proc. pen.. stabilește în mod expres competența "judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond", asemenea plângerii împotriva ordonanței de prelungire a controlului judiciar [art. 215

1

alin. (5) C. proc. pen..].

În concluzie, în condițiile în care atât Tribunalul Cluj, cât și Tribunalul București au competența de soluționare a cauzei prin aplicarea aceluiași criteriu privind locul săvârșirii infracțiuni, prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., competența revine în final primei instanțe sesizate, potrivit art. 41 alin. (4) C. proc. pen.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului București, secția I penală pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.., potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen.. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Prin urmare, prin norma de procedură se instituie competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

În consecință, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, competentă fiind atât instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită activitatea infracțională cât și instanța în circumscripția căreia s-a produs urmarea imediată a infracțiunii.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen.., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului de lege are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

În cauză, se constată că prin rechizitoriul nr. x din 19.10.2023 al Parchetului European s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., sub control judiciar, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.; B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.; C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.; Casa de Odihnă Căprioară S.R.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale); D. S.R.L, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Contrar Tribunalului București, Înalta Curte constată că, în cauză, urmărirea penală s-a efectuat în considerarea criteriului locului săvârșirii infracțiunii, conform art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, din perspectiva "locului de desfășurare a activității infracționale", în rechizitoriu s-a reținut depunerea online a cererii de finanțare a proiectului "Construire fermă vaci de lapte în loc. Araci" la Centrul Regional pentru Finanțarea Investiților Rurale 7 Centru Alba Iulia și depunerea cererilor de plată din 29.05.2019, 25.07.2019, 25.09.2020, 11.10.2022 și 08.02.2023, dar și transmiterea cererii de finanțare, precum și a cererilor de plată și a documentelor anexate acestora, în format electronic, online, către Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cu sediul central în municipiul București.

De asemenea, urmarea infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, respectiv prejudiciul constând în sumele de bani decontate, s-a produs în patrimoniul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituția publică care s-a și constituit parte civilă în cauză, și care, așa cum s-a arătat, își are sediul în București, pe raza de competență a Tribunalului București.

Ca atare, Înalta Curte constată că, prin aplicarea criteriului referitor la locul săvârșirii infracțiuni, prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., atât Tribunalul București (în a cărui rază teritorială s-a desfășurat o parte a activității infracționale și s-a produs rezultatul infracțiunii), cât și Tribunalul Cluj (în a cărui rază teritorială s-a desfășurat cea mai mare parte a activității infracționale) dețin competența de soluționare a cauzei.

Dat fiind că în cauză a existat o sesizare succesivă a ambelor instanțe (prin rechizitoriu x Tribunalul București și prin declinare a competență - Tribunalul Cluj), în cauză devin incidente dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen.., potrivit cărora, în caz de sesizare succesivă a mai multor instanțe deopotrivă competente, competența de judecare a cauzei aparține celei mai întâi învestite.

Având în vedere că Tribunalul București a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x din 19.10.2023 al Parchetului European, competența de soluționare a cauzei va reveni acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen.., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-i pe inculpații B., D. S.R.L, A., Casa de Odihnă Căprioara S.R.L., C. și partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Tribunalului București, secția I penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata Casa de Odihnă Căprioara S.R.L., în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-i pe inculpații B., D. S.R.L, A., Casa de Odihnă Căprioara S.R.L., C. și partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Tribunalului București, secția I penală, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata Casa de Odihnă Căprioara S.R.L., în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 04 iulie 2024.