ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/PI din data de 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza II din C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de Compartimentul executării penale al Curții de Apel Oradea împotriva sentinței penale nr. 85/PI/2023 din 06.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 174 alin. (1) lit. a) punctul (i) din Legea nr. 302/2004, a constatat imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 294 alin. (1) raportat la art. 286 alin. (1) din C. pen. polonez, prin sentința penală nr. II K 99/17 din data de 16.06.2021 pronunțată de Judecătoria Districtuală din Zamosc, definitivă prin decizia penală nr. II AKa 294/21 pronunțată de Curtea de Apel Lublin din Republica Polonia, astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 85/PI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, la data de 06.10.2023, definitivă prin decizia penală nr. 321/A/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 175 cu referire la art. 174 alin. (1) lit. a) punctul (i) din Legea nr. 302/2004, s-a renunțat la dreptul de punere în executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A..

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 90/2023 din 31.10.2023 emis de această curte de apel, în baza sentinței penale nr. 85/PI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 174 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus informarea autorității competente a statului emitent cu privire la imposibilitatea practică a Curții de Apel Oradea de a pune în executare pedeapsa de mai sus și cu privire la renunțarea Curții de Apel Oradea la dreptul de a pune în executare pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A., prin sentința penală nr. II K 99/17 din data de 16.06.2021 pronunțată de Judecătoria Districtuală din Zamosc, definitivă prin decizia penală nr. II AKa 294/21 pronunțată de Curtea de Apel Lublin din Republica Polonia, astfel cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 85/PI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 06.10.2023, definitivă prin decizia penală nr. 321/A/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin adresa din 06.12.2023 emisă de Compartimentul Executări penale din cadrul Curții de Apel Oradea a fost sesizată Curtea de Apel Oradea pentru ca în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. să se aprecieze cu privire la existența unui caz de împiedicare la punerea în executare a dispozițiilor sentinței penale nr. 85/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În cuprinsul sesizării, s-a arătat, în esență, că prin sentința penală nr. 85/PI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. II K 99/17 din data de 16.06.2021 pronunțată de Judecătoria Districtuală din Zamosc, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 294 alin. (1) raportat la art. 286 alin. (1) din C. pen. polonez, având corespondent în legislația română în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. român.

S-a dispus executarea în regim de detenție pe teritoriul României a pedepsei de 2 ani închisoare, fiind emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 90/31.10.2023.

Prin adresa din 27.11.2023, Inspectoratul Județean de Poliție Bihor a încunoștiințat instanța despre faptul că există date din care rezultă că persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei, aflându-se în prezent în Turcia la o adresă necunoscută.

Curtea a reținut că potrivit art. 174 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Legea 302/2004, Curtea de apel competentă informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la:

a) imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate atunci când (i) persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei prevăzut la art. 172 nu este găsită.

b) Conform alin. (2) al aceluiași text de lege, în acest caz, statului emitent i se comunică restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Curtea a reținut că potrivit art. 175 alin. (1) din Legea 302/2004, atunci când sunt incidente dispozițiile art. 174 alin. (1) lit. a) și există presupunerea rezonabilă că persoana condamnată a părăsit teritoriul României, curtea de apel poate renunța la dreptul de punere în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate.

În raport de actele și lucrările dosarului, de formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 85/PI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 06.10.2023, definitivă prin decizia penală nr. 321/A/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și de informările parvenite la dosarul execuțional în legătură cu toate aceste forme, curtea a concluzionat că sunt îndeplinite exigențele prevăzute de art. 175 alin. (1) din Legea 302/2004, justificându-se a se renunța la dreptul de punere în executare a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A. de către instanța poloneză, pedeapsă recunoscută, în condițiile art. 172 cu referire la art. 167 din Legea 302/2004, de către Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală de mai sus.

În condițiile în care din cuprinsul dosarului cauzei rezultă că persoana condamnată A. se sustrage de la executarea mandatului de executare al pedepsei închisorii nr. 90/31.10.2023, emis în baza sentinței penale nr. 85/PI/2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, părăsind teritoriul României, existând date că aceasta se află în prezent în Turcia la o adresă necunoscută, curtea a constatat evidenta imposibilitate practică de a pune în executare pedeapsa.

Or scopul procedurii de recunoaștere a unei sentințe penale prin care un alt stat membru a dispus condamnarea unei persoane la închisoare în regim privativ de libertate, este acela de a se facilita punerea efectivă în executare a pedepsei respective pe teritoriul statului de executare.

Acest scop, în condițiile în care persoana condamnată se sustrage, părăsește teritoriul statului de executare, aflându-se la o adresă necunoscută, nu mai poate fi atins.

Tocmai de aceea, într-o astfel de ipoteză, art. 175 alin. (1) din Legea 302/2004, permite statului de executare să decidă dacă renunță sau nu la dreptul de punere în executare a pedepsei privative de libertate, anterior recunoscută.

Împotriva sentinței penale nr. 4/PI din data de 11 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație petenta A..

La termenul din data de 27 martie 2024, procurorul a invocat excepția tardivității contestației formulate.

Examinând actele dosarului din perspectiva chestiunii tardivității căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În lipsa unor dispoziții derogatorii de la normele de drept comun, termenul procedural de 3 zile înăuntrul căruia se poate exercita calea de atac împotriva soluției dispuse în materia executării, se calculează conform regulilor prevăzute de art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.

Conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.: "(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește".

Văzând înscrisurile de la dosar și faptul că prima instanță cunoștea că petenta se sustrage executării pedepsei fiind pe teritoriul Turciei, dar fără a cunoaște adresa acesteia, hotărârea a fost afișată la sediul instanței.

Înalta Curte constată că dispozitivul sentinței penale nr. 4/PI din data de 11 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, ce face obiectul prezentei contestații, a fost afișat la sediul instanței în data de 18 ianuarie 2024, iar sentința in extenso a fost afișată la data în data de 19 ianuarie 2024, ambele dovezi de comunicare fiind restituite la dosar cu mențiunea afișării înștiințării .

În conformitate cu dispozițiile art. 264 coroborate cu cele ale art. 261 alin. (4) lit. f) și g) din C. proc. pen., în cuprinsul înștiințării afișate la ușa instanței, a fost menționat termenul stabilit de instanță, în care acesta era în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica actul de procedură, respectiv 7 zile, precum și mențiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă, actele se consideră comunicate la împlinirea acestui termen.

Raportat la data comunicării copiei dispozitivului hotărârii primei instanțe (cu luarea în considerare a intervalului de timp în care persoana condamnată era îndreptățită să se prezinte pentru înmânarea comunicării), termenul de 3 zile în care persoana condamnată A. putea declara contestație împotriva acesteia, calculat conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 30 ianuarie 2024.

Ca urmare, calea de atac declarată de persoana condamnată împotriva acestei hotărâri, la data de 01 februarie 2024, prin apărător ales, a fost exercitată cu încălcarea termenului legal de 3 zile de la comunicarea dispozitivului hotărârii atacate, prevăzut de legea specială, sancțiunea aplicabilă fiind decăderea părții din exercițiul acestui drept procesual (de a ataca dispoziția primei instanțe).

Împrejurarea învederată de apărătorul ales al persoanei condamnate, în sensul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită întrucât la domiciliul contestatoarei se află în permanență o persoană ce ar fi încunoștiințat-o de proces și termenul stabilit, sens în care s-ar fi prezentat la termenele de judecată stabilite, nu a are nicio relevanță asupra constatării anterioare, atât timp cât petenta s-a sustras de la executarea pedepsei, procedura pendinte având ca obiect stabilirea imposibilității de a pune în executare mandatului de executare al pedepsei închisorii. Sustragerea petentei de la executarea pedepsei prin părăsirea teritoriului României, existând date că aceasta se află în prezent în Turcia la o adresă necunoscută, a determinat citarea sa și comunicare hotărârii prin afișarea la ușa instanței.

În acest sens, Înalta Curte constată că termenul de 3 zile în care contestatoarea putea contesta hotărârea Curții de Apel Oradea, s-a împlinit într-o zi lucrătoare, respectiv la data de 30 ianuarie 2024, (calea de atac fiind înregistrată la 1 februarie 2024).

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, cum excepția tardivității constituie o excepție peremptorie care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a contestației formulate de contestatoarea A..

Pe cale de consecință, în temeiul art. 599 raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 4/PI din data de 11 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 4/PI din data de 11 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2024.