ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 512, din data de 05.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 113 alin. (2) C. pen. și art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 124 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a aplicat inculpatului A. , măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 20 C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1381, art. 1385 și art. 1391 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată B., prin reprezentant legal C. și a obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 5000 euro, contravaloarea în RON la data plății efective, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5)-(7) C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile identificabile aparținând inculpatului A. până la concurența sumei de 5.000 euro.

A stabilit că, în temeiul art. 272 alin. (1) și art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpat respectiv pentru persoana vătămată rămân în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (500 RON pentru faza de urmărire penală și 1000 RON pentru faza de judecată).

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1602/A/17.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpatul A. , pentru săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale;

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în fond au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

În fapt, la data de 18.09.2016, în jurul orei 17:00, în timp ce se aflau pe un teren viran la intersecția străzii Nadeș cu str. x, prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, dată fiind vârsta fragedă a lui B., inculpatul A., a întreținut acte sexuale orale cu persoana vătămată B., constând în aceea că i-a introdus organul genital în gură acestuia.

III. Împotriva deciziei penale nr. 1602/A/17.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 13.11.2023, prin Serviciul Registratură .

Prin cererea formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat faptul că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale față de inculpatul A..

În acest sens, s-a arătat că prin sentința penală nr. 512, din data de 05.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 113 alin. (2) C. pen. și art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 124 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a aplicat inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).

În ceea ce privește fondul cererii, s-a invocat faptul că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, apreciind că, raportat la data săvârșirii faptei, 18.09.2016, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în condițiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C. pen., în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data când acesta a devenit major, iar dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.

S-a mai precizat că alin. (4) al art. 154 C. pen. a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în vigoare din 23.05.2016.

Cum persoana vătămată îndeplinește vârsta majoratului la data de 31.05.2028, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la această dată, nu de la data săvârșirii infracțiunii, motiv pentru care a apreciat că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

IV. Prin încheierea din 21.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1602/A/17.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

VI. Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 21.02.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța care a judecat apelul, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale în cazul inculpatului A. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen.

În acest sens, Curtea de Apel București a reținut în considerentele hotărârii atacate că în cauză, raportat la efectele Deciziilor nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022 pronunțate de către Curtea Constituțională, legea penală mai favorabilă inculpatului este, în mod global, C. pen., în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022), perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, fiind aplicabil astfel numai termenul de prescripție generală (care, în speță, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 10 ani în cazul infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 5 și 12 ani închisoare.

Pe de altă parte, la stabilirea legii penale mai favorabilă incidentă în speță, instanța de apel a apreciat că este necesar a fi avută în vedere și modificarea legislativă introdusă prin Legea nr. 186 din 01 iulie 2021 (publicată în M.Of. nr. 657 din 02 iulie 2021), care, printre infracțiunile pentru care răspunderea penală nu se prescrie, enumerate în cuprinsul art. 153 alin. (2) lit. c) C. pen., a inclus și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 C. pen.

Prin urmare, Curtea de Apel București a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în mod global inculpatului este C. pen. în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 05 iulie 2021 (când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracțiunea de viol, prevăzută. de art. 218 alin. (1), (3) alin. c) C. pen. a fost declarată imprescriptibilă), perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, iar răspunderea penală pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., putea fi înlăturată ca efect al intervenirii prescripției.

Totodată, s-a reținut și că, potrivit art. 131 C. pen., termenele de prescripție se reduc la jumătate, pentru cei care la data săvârșirii faptei erau minori.

Concluzionând, instanța de apel a reținut că, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., termenul de 5 ani de prescripție al răspunderii penale începe să curgă în 18.09.2016, împlinindu-se în luna 17.09.2021.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma acestor concluzii, instanța supremă reține că, în mod eronat, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului și a încetat procesul penal față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen.

Prealabil, Înalta Curte reține că examinarea criticilor formulate de recurent, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va avea loc în raport de situația de fapt, încadrarea juridică și de legea penală mai favorabilă stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, recursul în casație având ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum prevede art. 433 C. proc. pen.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut ca situație de fapt că la data de 18.09.2016, în jurul orei 17:00, în timp ce se aflau pe un teren viran la intersecția străzii Nadeș cu str. x, prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, dată fiind vârsta fragedă a lui B., inculpatul A. a întreținut acte sexuale orale cu persoana vătămată B., constând în aceea că i-a introdus organul genital în gură acestuia, fapta fiind încadrată în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) ș 3 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, curtea de apel a reținut că aceasta este C. pen., în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 05 iulie 2021 (când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) alin. c) C. pen., a fost declarată imprescriptibilă).

Înainte de a trece la analiza efectivă a criticilor de nelegalitate invocate, contrar celor reținute de instanța de apel, Înalta Curte constată că infracțiunea de viol, reglementată în art. 218 C. pen., a devenit imprescriptibilă la data de 02.11.2020, ca urmare o modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 217/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., precum și pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1012 din 30 octombrie 2020, această reglementare fiind anterioară celei intervenite prin Legea nr. 186/2021.

Așadar, potrivit C. pen., în perioada cuprinsă între data de 25 iunie 2018 și data de 05 iulie 2021 (dată menționată de instanța de apel ca reper temporal în identificarea legii penale mai favorabile), infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen., a cunoscut două reglementări, după cum urmează:

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (…)

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: (…)

c) victima este un minor; (…).

Ulterior, la data de 02.11.2020, prin Legea nr. 217/2020, textul de lege s-a modificat, având următorul conținut:

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.(…)

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: (…)

c) victima este un minor; (…).

Deși în perioada indicată de instanța de apel s-au succedat aceste modificări legislative în care infracțiunea de viol era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani, respectiv de la 7 la 12 ani, se constată că instanța care a judecat apelul s-a orientat către prima reglementare, reținând că infracțiunea de viol are limitele de pedeapsă cuprinse între 5 și 12 ani închisoare.

În raport de această statuare, vor fi analizate și termenele de prescripție.

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, C. pen. avea următoarea reglementare:

Art. 153. (1) Prescripția înlătură răspunderea penală.

(2) Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul:

a) infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, indiferent de data la care au fost comise;

b) infracțiunilor prevăzute la art. 188 și 189 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei.

Art. 154. (1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. (…)

(4) În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, al celor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile, precum și al infracțiunii de pornografie infantilă, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 131 C. pen.: Termenele de prescripție a răspunderii penale, prevăzute în art. 154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și se întrerup sau se suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori.

Din interpretarea dispozițiilor anterior evocate se constată că pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen.

De asemenea, se constată că la data săvârșirii faptei, 18.09.2016, inculpatul A. avea vârsta de 15 ani și 11 luni, iar victima infracțiunii de viol, B. avea vârsta de 6 ani.

Prin urmare, reținând că inculpatul A. era minor la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) raportat la art. 131 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii de penale de 10 ani se reduce la jumătate, rezultând un termen de prescripție de 5 ani.

În ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de prescripție, în mod nelegal, instanța de apel a reținut că acesta începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, în condițiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C. pen., în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale săvârșite față de un minor termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major.

Având în vedere că infracțiunea de viol săvârșită de inculpatul A. a fost comisă față de un minor, intimatul-parte civilă B., termenul de prescripție va începe să curgă nu de la data săvârșirii infracțiunii, ci de la data la care minorul va deveni major, respectiv de la data de 31.05.2028.

De asemenea, trebuie subliniat că art. 154 alin. (4) C. pen., care se referă la data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul în care victima infracțiunii contra libertății și integrității sexuale este minor, era în vigoare la data săvârșirii presupusei infracțiuni de viol reținute în sarcina intimatului inculpat și, ca atare, în mod nelegal, instanța de apel nu le-a avut în vedere atunci când a statuat cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpatul A. prin decizia recurată fiind nelegală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

Va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, și pentru intimatul-parte civilă B., în cuantum de 510 RON, rămân în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, și pentru intimatul-parte civilă B., în cuantum de 510 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2024.