ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 05.03.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 05 martie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 27 iulie 2023 a Tribunalului Mureș, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen.

În temeiul art. 189 C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Prin aceeași sentință penală, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., iar, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile care au făcut obiectul cauzei în concurs cu infracțiunea de conducere sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., pentru care, prin sentința penală nr. 627 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sibiu, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 269 din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a stabilit pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 RON (180 zile amendă în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 RON/zi), pedeapsă în privința căreia, în temeiul art. 83 și art. 84 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., s-a anulat amânarea aplicării pedepsei amenzii penale în cuantum de 1800 RON (180 zile amendă în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, dispusă prin sentința penală nr. 627 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sibiu, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 269 din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), d) și e) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentință, respectiv s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare (1/3 din pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare) și pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 RON (180 zile amendă în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 RON/zi), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în regim de detenție și pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 RON (180 zile amendă în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 RON/zi).

În temeiul art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate durata reținerii dispusă în cauză, din data de 07 ianuarie 2020.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare și s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii și i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de acordul de mediere încheiat între inculpatul A. și părțile civile B., B. și Notar C. cu privire la daunele materiale.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. cu privire la suma de 20.000 euro reprezentând daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1532 C. civ. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă D..

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., precum și la art. 1357 C. civ. și art. 1349 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Notar C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 euro către partea civilă cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., precum și la art. 1357 C. civ. și art. 1349 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în numele părții civile E. de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro către partea civilă cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a capului de ciocan negru având inscripționat inițialele DIN 1041 2000, ridicat conform dovezii seria x nr. x din data de 219 octombrie 2019, înregistrat la poziția 11/2021 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Mureș.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea adăugării profilului în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2104,9 RON, din care 1104,9 RON provin din faza de urmărire penală, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., cu privire la suma de 940 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea persoanei vătămate E. în cursul camerei preliminare și al judecății și la suma de 510 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea părții civile B. în cursul judecății, s-a dispus a rămâne în sarcina statului, urmând ca plata acestor sume să se facă din fondurile speciale ale Ministerului Justiție în contul Baroului Mureș.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din 07 decembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (2 infracțiuni), distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. și hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.

În urma analizării probatoriului administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările acuzaților, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatului A. care, după ce, în prealabil, a amenințat părțile civile că le va da foc la casă și vor arde ca șobolanii, s-a deplasat din localitatea Râmnicu Vâlcea în localitatea Hodac, a așteptat momentul prielnic, respectiv o oră târzie din noapte, s-a deplasat la locuința părții civile B., unde, folosindu-se de substanțe inflamabile pe care le-a dus cu el, precum și de lemnele uscate depozitate în spatele casei, a incendiat locuința și anexele acesteia, punând în primejdie viața părților civile B., E. și Notar C. care au reușit să se salveze, întrunește elementele constituite ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen.

S-a arătat că, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tentativă la omor calificat s-a realizat în momentul în care inculpatul a incendiat locuința părții civile B., cunoscând faptul că în imobil se aflau trei persoane, iar urmarea imediată a acțiunii a fost realizată atunci când viața părților civile a fost pusă în primejdie, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă existând și fiind dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.

În analizarea circumstanțelor agravante ale infracțiunii imputată inculpatului, instanța a reținut că, pentru a exista premeditare în cazul infracțiunii de omor, este necesară trecerea unui interval de timp între momentul în care inculpatul a luat hotărârea infracțională și momentul punerii în executare a acestei hotărâri, interval în care acesta să reflecteze asupra modului în care va săvârși infracțiunea și să treacă la îndeplinirea unor acte pregătitoare menite să întărească hotărârea luată cu privire la comiterea faptei și să asigure înfăptuirea ei. Instanța a apreciat că premeditarea are un caracter complex, atât subiectiv, cât și obiectiv, nefiind suficient să treacă un interval de timp între luarea hotărârii de a săvârși infracțiunea și punerea ei în executare, ci este necesar să existe și alte acte materiale și spirituale de pregătire a infracțiunii și, prin urmare, comiterea faptei trebuie pregătită efectiv prin măsurile care se iau de către inculpat pentru crearea condițiilor necesare realizării și nu numai să fie acceptată psihic.

În urma probatoriului administrat, instanța a constatat că există numeroase elemente de fapt care conturează existența premeditării în săvârșirea faptei de către inculpat, respectiv: pe fondul supărării determinate de faptul că partea civilă B. i-a comunicat faptul că intenționează să divorțeze, precum și al unei gelozii exacerbate determinate de postarea de către soția sa pe rețelele de socializare a unei poze cu un alt bărbat, inculpatul a amenințat telefonic în mod repetat părțile civile, numitei B. spunându-i că îi va da foc la casă și că vor arde ca șobolanii, iar părții civile B. că în noaptea respectivă îi va lua tot ce îi este mai drag, iar ulterior s-a deplasat din municipiul Râmnicu Vâlcea spre localitatea Hodac, a condus pe raza localității aproximativ o oră, și-a procurat substanțe inflamabile, a așteptat un moment prielnic, respectiv o oră târzie din noapte, s-a deplasat la locuința părții civile pe care a incendiat-o.

În ceea ce privește circumstanța agravantă a săvârșirii faptei asupra a două sau mai multe persoane, instanța a constatat că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că inculpatul cunoștea că partea civilă B. locuia împreună cu nepotul său, partea civilă E., precum și că în noaptea respectivă la locuința părții civile se afla și partea civilă Notar C., așadar inculpatul a prevăzut și a acceptat producerea rezultatului față de trei persoane.

Pe de altă parte, instanța a reținut că prin cruzimi se înțeleg proceduri brutale, care, prelungite în timp, produc chinuri sau suferințe fizice deosebit de mari, care denotă sadism, un mod brutal de comitere a omorului și care trezește în conștiința opiniei publice un sentiment de oroare, astfel că pentru a se reține circumstanța comiterii faptei prin cruzimi trebuie să se comită acte care să depășească nivelul de suferință pe care îl presupune în mod obișnuit uciderea unei persoane, aspecte care au fost dovedite în cauză, fiind de notorietate faptul că, în cazul incendierii, decesul nu survine în scurt timp, ci după o suferință prelungită.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța a constatat faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile de calificare a infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. A apreciat că, în cauză, prin modalitatea în care a fost săvârșită fapta în concret (incendierea locuinței părții civile, la o oră târzie din noapte), era previzibil rezultatul mai grav (decesul victimelor) față de care inculpatul nu a luat nicio măsură de precauție, acceptându-l, ignorându-l și asumându-și acest risc.

Instanța de fond a considerat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă întrucât modalitatea în care a acționat demonstrează că, deși nu a urmărit în mod expres moartea părților civile, a acceptat suprimarea vieții acestora, având în vedere că inculpatul cunoștea că la momentul respectiv în imobil se aflau trei persoane, iar modul în care a conceput și a pus în aplicare hotărârea infracțională - în timpul nopții, prin aprinderea imobilului părții civile, prin folosirea unui accelerator - dovedește că acesta a acceptat cu ușurință producerea unei urmări mai grave decât incendierea imobilului, respectiv suprimarea vieții părților civile.

De asemenea, s-a mai reținut că fapta inculpatului A. care, în noaptea de 24/25 septembrie 2019, a incendiat locuința părții civile B. în urma căruia întreaga locuință și anexele acesteia au fost distruse în totalitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 254 alin. (4) C. pen.

S-a arătat că elementul material al laturii obiective a faptei reținute în sarcina inculpatului conține o acțiune infracțională constând în distrugerea locuinței și anexelor acesteia aparținând părții civile B., distrugere realizată prin incendiere, că urmarea imediată a infracțiunii constă în paguba adusă patrimoniului părții civile prin distrugerea unor bunuri imobile, precum și punerea în pericol a persoanelor aflate în locuință și a altor bunuri aparținând părților civile, iar legătura de cauzalitate între acțiunea ce alcătuiește elementul material al laturii obiective si urmările produse rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a avut atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei, cât și a urmărilor produse de aceasta.

În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., instanța de fond a reținut că, în noaptea de 05/06 octombrie 2019, inculpatul A. a provocat distrugerea autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, aparținând părții civile D., spărgându-i parbrizul, geamul lateral față dreaptă și stropindu-l cu vopsea albă, situație de fapt ce a rezultat în urma analizării ansamblului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv din coroborarea declarațiilor parțiale ale inculpatului, declarațiilor părților civile, mențiunilor procesului-verbal de cercetare la fața locului, planșelor fotografice, mențiunilor proceselor-verbale de analiză a traficului de date, mențiunilor raportului de analiză nr. x din data de 22 noiembrie 2019, precum și a mențiunilor proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Instanța a apreciat neîntemeiată solicitarea inculpatului de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ca urmare a lipsei plângerii prealabile, sens în care a constatat că, în cauză, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, au început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, iar, ulterior, la data de 07 octombrie 2019 (în interiorul termenului de trei luni prevăzut de dispozițiile art. 296 alin. (1) C. proc. pen.), persoana vătămată D. a precizat în mod expres faptul că solicită efectuarea de cercetări penale pentru fapta de distrugere comisă, în vederea identificării autorului și trimiterea lui în judecată.

Instanța a reținut că fapta inculpatului A. care, în noaptea de 05/06 octombrie 2019 a distrus, prin lovirea cu o piatră și un ciocan, respectiv prin stropirea cu vopsea albă, autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x aparținând părții civile D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii imputate inculpatului conține o acțiune infracțională constând în distrugerea autoturismului aparținând părții civile, distrugere realizată prin spargerea cu ajutorul unei pietre și al unui ciocan a parbrizului și a geamului lateral al autoturismului, respectiv stropirea autoturismului cu vopsea albă, urmarea imediată a infracțiunii constă în paguba adusă patrimoniului părții civile prin distrugerea autoturismului marca x având numărul de înmatriculare x, iar legătura de cauzalitate între acțiunea ce alcătuiește elementul material al laturii obiective si urmările produse rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei, cât și al urmărilor produse de acesta.

Instanța de fond a concluzionat că, prin coroborarea declarațiilor parțiale ale inculpatului, cu declarațiile părților civile Notar C., B., B., D., declarațiile martorilor F. și G., cu mențiunile proceselor-verbale de cercetare la fața locului, însoțit de planșe foto, mențiunile procesului-verbal de intervenție, mențiunile proceselor-verbale de redare a înregistrărilor surprinse de camerele stradale din localitatea Hodac însoțite de suport CD, mențiunile procesului-verbal de cercetare în teren, mențiunile procesului-verbal de efectuare experiment însoțit de planșe fotografice, mențiunile raportului de analiză nr. x din 22 noiembrie 2019, analiza traficului de date, precum și cu mențiunile proceselor-verbale de redare a convorbirilor purtate între inculpat și partea civilă B., în cauză, săvârșirea faptelor de tentativă la omor calificat, distrugere (săvârșite în noaptea de 24/25 septembrie 2019), respectiv distrugere (săvârșită în noaptea de 05/06 octombrie 2019) reținute în sarcina inculpatului A. au fost dovedite în afara oricărui dubiu.

Ca urmare, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiune și au fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în privința inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., în special gradul concret de pericol social al faptei, determinat de împrejurările concrete în care a fost comisă, precum și de persoana inculpatului, reținând că faptele inculpatului au o gravitate deosebit de însemnată având în vedere modul concret de săvârșire, respectiv cu premeditare, prin incendiere, asupra a trei persoane.

Instanța a reținut că inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptei, potrivit mențiunilor fișei de cazier judiciar, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar, conform înscrisurilor în circumstanțiere, inculpatul este integrat în societate.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului, prin apărător, de reținere a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., instanța a apreciat că în cauză nu poate fi reținută această circumstanță atenuantă judiciară, câtă vreme, după incendierea locuinței părții civile de către inculpat, acesta nu a încercat să dea vreun ajutor părților civile, respectiv să încerce să stingă focul, ci a părăsit locul faptei (așa după cum reiese din înregistrările video de la dosar chiar înainte de sosirea pompierilor), simplul fapt că anterior săvârșirii infracțiunii inculpatul era o persoană calmă, respectiv încheierea în cursul judecății a unui acord de mediere cu părțile civile în vederea soluționării acțiunii civile exercitată de acestea nefiind de natură să releve o eventuală căință a inculpatului care să conducă la atenuarea răspunderii penale.

Având în vedere dispozițiile art. 33 alin. (2) C. pen., față de împrejurarea că inculpatul este o persoană tânără, integrată în societate și că pe parcursul cercetării judecătorești a încercat să repare prejudiciul material produs părților civile, încheind cu acestea un acord de mediere, instanța a considerat că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special (7 ani) este de natură a asigura îndeplinirea scopului deopotrivă sancționator, preventiv și de reeducare pentru care a fost instituită răspunderea penală, motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen.. Totodată, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Deopotrivă, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 254 alin. (4) C. pen., și la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Totodată, instanța a reținut că, potrivit mențiunilor fișei de cazier judiciar, prin sentința penală nr. 627 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sibiu, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 269 din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, față de inculpatul A. s-a stabilit pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 RON (180 zile amendă în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 83 și art. 84 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani.

În condițiile în care cele patru infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană (infracțiunile care fac obiectul cauzei și infracțiunea de conducere sub influența alcoolului), înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, instanța a constatat că acestea au fost săvârșite în concurs real și ideal (infracțiunea de tentativă de omor și infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen.), motiv pentru care în temeiul art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), d) și e) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, respectiv a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu și fix de 1 an închisoare închisoare, reprezentând o treime din pedepsele de 2 ani și 6 luni și 6 luni închisoare aplicate prin sentință, precum și pedeapsa de 1800 RON amendă penală (180 zile amendă în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 RON/zi), inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă finală de 9 ani închisoare în regim de detenție și pedeapsa amenzii penale de 1800 RON (180 zile amendă în cuantumul unei zile amendă stabilit de 10 RON/zi).

Totodată, au fost contopite și pedepsele complementare și accesorii, fiind aplicată pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, fiind interzisă exercitarea acelorași drepturi și cu titlu de pedeapsă accesorie.

În plus, instanța a reținut că, prin ordonanța organelor de cercetare penală nr. 1481/P/2019 din 07 ianuarie 2020, s-a dispus reținerea pe timp de 24 ore, începând cu data de 07 ianuarie 2020, ora 13

, și până la data de 08 ianuarie 2020, ora 13

, a suspectului A., iar, prin ordonanța nr. 1481/P/2019 din 08 ianuarie 2020, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 08 ianuarie 2020 până la data de 07 martie 2020, măsură ce a fost ulterior prelungită până la data de 23 aprilie 2020, când a fost revocată. Întrucât pe parcursul procesului penal au fost luate față de inculpat măsuri preventive privative de libertate, în temeiul art. 72 C. pen., instanța a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului A. a duratei reținerii din data de 07 ianuarie 2020.

În ceea ce privește acțiunile civile formulate în cauză, instanța a constatat că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale reprezentând contravaloarea bunurilor care îi aparțineau din locuința familiei și au fost distruse prin incendiere, persoana vătămată Notar C. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro daune materiale reprezentând valoarea bunurilor distruse prin incendiu, iar persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 euro reprezentând valoarea casei care a fost distrusă prin incendiere.

Instanța a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) C. proc. pen., în cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul și partea civilă pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii. Or, în privința daunelor materiale solicitate de către părțile civile, s-a constatat că, potrivit mențiunilor acordului de mediere nr. 12 din data de 17 februarie 2023, încheiat între inculpatul A., B., Notar C. și B., părțile au consimțit să stingă în mod total, definitiv și necondiționat acțiunea civilă privind daunele materiale, inculpatul achitând suma de 15.000 euro reprezentând daune materiale părților civile. Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen., instanța a luat act de acordul de mediere încheiat de inculpatul A. cu părțile civile B., B. și Notar C., cu privire la daunele materiale.

De asemenea, tot în cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro reprezentând daune morale. Întrucât, în cauză, partea civilă B. și-a retras plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., iar instanța, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal cu privire la această infracțiune, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. cu privire la suma de 20.000 euro.

În ceea ce privește constituirea de parte civilă a persoanei vătămate D., cu suma de 3000 RON reprezentând contravaloarea daunelor provocate autoturismului distrus, instanța, raportându-se la prevederile art. 19 alin. (5) C. proc. pen., art. 1357 C. civ., art. 1349 alin. (2) și art. 1357 C. civ., a apreciat că înscrisurile depuse (borderoul de achiziție de deșeuri metalice și certificatul de distrugere autoturism, întocmite la 2 ani de la data săvârșirii infracțiunii) nu fac dovada întinderii prejudiciului suferit de partea civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a respins acțiunea civilă formulată de aceasta.

Deopotrivă, având în vedere principiile care reglementează materia despăgubirilor acordate pentru repararea unui prejudiciu moral, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C. civ., instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Notar C. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale, precum și acțiunea civilă exercitată în numele părții civile E. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.

Instanța a mai constatat că, potrivit mențiunilor acordului de mediere nr. 12 din data de 17 februarie 2023, încheiat între inculpatul A., B. și B., părțile civile au precizat în mod expres că au consimțit să stingă în mod total, definitiv și necondiționat acțiunea penală pentru infracțiunile care pot face obiectul retragerii plângerii prealabile și nu mai solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., instanța a precizat că va dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiuni de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (faptă săvârșită în noaptea de 24/25 septembrie 2019) - persoană vătămată B., respectiv pentru infracțiunile de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., și violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (săvârșită în noaptea de 05/06 octombrie 2019) - persoană vătămată B..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Prin decizia penală nr. 526/A din 26 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 56 din 27 aprilie 2023 a Tribunalului Mureș.

În baza art. 423 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost desființată parțial sentința atacată și, rejudecând, s-a dispus disjungerea cauzei privind infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. - săvârșită în noaptea de 24/25 septembrie 2019, hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., și violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. - săvârșită în noaptea de 05/06 octombrie 2019, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din 6/P/2021 din 07 decembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Mureș, sub aspectul laturii penale și laturii civile în ceea ce îl privește pe inculpatul A. sub aspectul infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (săvârșită în noaptea de 24/25 septembrie 2019) - persoană vătămată B., respectiv pentru infracțiunile de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., și violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (săvârșită în noaptea de 05/06 octombrie 2019) - persoană vătămată B..

În baza art. 424 alin. (4) C. proc. pen., s-a arătat că ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul este încheierea de ședință din data de 12 februarie 2023.

Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3), (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă E. s-a dispus a fi avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, efectuând propria analiză a materialului probator administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea a reținut că, în ceea ce privește expunerea stării de fapt pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., prima instanță a făcut o analiză detaliată a probelor, constatând existența faptelor deduse judecății, a săvârșirii acestora de către inculpatul A., precum și a împrejurării că aceasta răspunde penal pentru săvârșirea acestor infracțiuni.

Sub aspectul situației de fapt, așa cum a reținut și prima instanță în hotărârea apelată, Curtea a constatat, pe baza materialului probator de la dosar, că inculpatul, în noaptea de 24/25.09.2019, după ce în prealabil a amenințat părțile civile B. (că "îi va lua tot ce are mai scump") și B. (că le va da foc la casă și vor "arde ca șobolanii") s-a deplasat din localitatea Râmnicu-Vâlcea în localitatea Hodac - județul Mureș, iar, în intervalul orar 01:48 - 02:07, a intrat în curtea imobilului aparținând persoanei vătămate B. unde, cu ajutorul unor substanțe inflamabile pe care le procurase anterior și pe care le avea asupra sa, a aprins lemnele uscate depozitate în șoprul aflat în apropierea bucătăriei imobilului, imobil în care cunoștea că se află părțile civile B., Notar C. și E., focul extinzându-se la imobilul în care dormeau părțile civile a căror viață a fost pusă în primejdie, după care inculpatul a părăsit locul faptei fără a anunța pompierii sau/și vecinii și fără a încerca să ajute persoanele aflate în interiorul locuinței să părăsească acest imobil.

Instanța de apel a constatat această stare de fapt pe baza înregistrărilor din data de 25.09.2019 a camerelor video montate pe imobilul cu nr. x din localitatea Hodac, înregistrări pe care se observă, la data respectivă, în intervalul orar 01:48:20-01:48:47, o persoană de sex bărbătesc îmbrăcată cu un hanorac cu glugă de culoare deschisă, pantaloni de culoare închisă, purtând adidași, având în mâna dreaptă o pungă de plastic îndreptându-se spre centrul localității Hodac și care își ferește privirea când se aprinde proiectorul amplasat la intrarea în bar pus în funcțiune de senzorul de mișcare, în intervalul orar 02:07:26 - 02:07:45 se observă o persoană de sex bărbătesc îmbrăcată cu un hanorac cu glugă de culoare deschisă, pantaloni de culoare închisă, purtând adidași care se întoarce din centrul satului, fără a avea punga de plastic asupra sa și care știind că senzorul de mișcare din fața barului va aprinde proiectorul din fața barului se apropie de axul drumului și ulterior revine pe trotuar.

S-a apreciat că această probă se coroborează cu înregistrările video captate la data de 25 septembrie 2019 de o cameră de supraveghere din dotarea primăriei Ibănești amplasată pe stâlpul din fața primăriei Hodac, în care se observă în intervalul 01:53:20-01:53:47 o persoană de sex bărbătesc îmbrăcată cu un hanorac cu glugă de culoare deschisă care în mâna dreaptă are o plasă de plastic care trece prin fața imobilului cu numărul x din localitatea Hodac, iar în intervalul 02:11:51-02:12:11 se observă aceeași persoană care se întoarce trecând prin fața imobilului cu nr. x, fără a avea plasa de plastic asupra sa, fiind observat ținând mâinile în buzunare, cu declarația părții civile B. care a recunoscut în respectivele imagini pe fostul său soț, inculpatul din cauză, precum și cu conținutul raportului de analiză nr. x din 22 noiembrie 2019, din analiza listingurilor telefonice pentru cartele a reieșit, printre altele, faptul că, la data de 24 septembrie 2019, în intervalul orar 00

-02

, cartela cu numărul x - utilizată de inculpat, a fost localizată în zona Ibănești-Gurghiu, pe "deal între localitățile Gurghiu și Orșova", iar din listingul telefonic al cartelei SIM cu numărul x (utilizată de apelantul-inculpat) s-a observat deplasarea utilizatorului, respectiv la data de 24 septembrie 2019 prin județul Sibiu în județul Mureș pe traseul Mediaș-Sighișoara-Târgu Mureș-Reghin-Gurghiu-Ibănești, unde a fost localizată de la ora 00

până la ora 02

când a început traseul de deplasare înapoi până în municipiul Râmnicu Vâlcea unde a fost localizat în jurul orelor 08

, în timp din analiza traficului de date pentru localitatea Hodac nr. 177A, jud. Mureș, la data de 25 septembrie 2019, în intervalul orar 00

-02

, cartela SIM cu numărul x inserată în terminalul mobil cu seria x a fost localizată în aria de acoperire a celulelor telefonice amplasate în zona Ibănești-Gurghiu, așadar utilizatorul cartelei SIM cu numărul x, la data de 25 septembrie 2019 a fost localizat în aria de acoperire a celulelor telefonice corespunzătoare următoarelor coordonate: latitudine nordică 46

28,5 și latitudine estică 24

60, coordonate corespunzătoare adresei localitatea Hodac nr. 177A, jud. Mureș.

Instanța de apel a avut, de asemenea, în vedere mențiunile procesului-verbal din data de 15 noiembrie 2021, potrivit cărora distanța dintre locuința incendiată, situată în sat Hodac nr. 177 A, și barul din localitatea Hodac de la numărul administrativ 85 este de aproximativ 500 metri, iar timpul necesar parcurgerii acestei distanțe este de 04 minute și 23 secunde, distanța dintre barul din localitatea Hodac de la numărul administrativ 85 și Podul Hodacului unde inculpatul a parcat autotrenul este de aproximativ 800 metri, iar timpul necesar parcurgerii acestei distanțe este de 06 minute și 47 secunde și nu în ultimul rând conținutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat, convorbiri purtate între apelantul-inculpat A. și intimata parte civilă B..

Așadar, s-a apreciat că, din probele administrate, rezultă fără dubiu că faptele inculpatului întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, cu agravantelor prevăzute de lit. a) - premeditarea (aspect ce rezultă din deplasarea inculpatului din Râmnicu-Vâlcea în localitatea Hodac, jud. Mureș deci aproximativ 270 km, pregătirea de către acesta a unor substanțe care aveau potențialul de a aprinde focul și a menține flacăra, parcarea mijlocului de deplasare la o oarecare distanță de situarea imobilului pe care intenționa să îl incendieze și parcurgerea restului drumului pe jos, cu gluga trasă pe cap și prin evitarea surselor de lumină aflate în zonă), lit. f) - asupra a două sau mai multor persoane (din faptul că anterior locuise în respectivul imobil cunoștea că aceea este locuința părții civile B. care îl are în îngrijire la strănepotul său E. și că acolo se află și fratele părții civile B. și respectiv lit. h) - prin cruzimi (acceptând posibilitatea procedurii rezultatului mai grav - suprimarea vieții persoanelor aflate în interiorul locuinței ca urmare a incendierii imobilului).

Curtea a constatat, totodată, că în mod corect a reținut instanța de fond că există tipicitatea subiectivă specifică infracțiunii de tentativă la omor calificat comisă cu intenție indirectă, respingând apărările inculpatului sub acest aspect.

În acest sens, raportându-se la dispozițiile art. 16 alin. (3) C. pen., instanța de control judiciar a constatat că inculpatul s-a aflat la locul evenimentelor - respectiv imobilul aparținând părții civile B. un interval de timp de maxim 10 minute [s-a aflat în dreptul imobilului cu nr. x la ora 01:48 îndreptându-se către locuința lui bale B. și ulterior la ora 02:07 a fost văzut venind dinspre locuința lui B., distanța între cele două puncte fiind de 500 metru putând fi parcursă în 4 minute și 23 secunde, deci 8 minute și 46 secunde dus-întors], aspect care se coroborează cu ceea ce a declarat chiar inculpatul ("cât a fumat 2 țigări, aproximativ 10 minute") și că a părăsit locul evenimentelor după ce focul s-a extins de la șopru (unde folosise un accelerator) la peretele bucătăriei casei și spre acoperiș.

Deși inculpatul a arătat că a încercat să avertizeze persoanele aflate în interior (declarând că a ciocănit în geam sau că a aruncat cu pietricele în geam), instanța a constatat că la momentul la care a acționat astfel elementul obiectiv al infracțiunii de omor calificat fusese deja pus în practică, urmarea periculoasă - punerea în primejdie a vieții victimelor - deja se produsese, infracțiunea de omor calificat rămânând doar în faza tentativei.

În ceea ce privește critica formulată de inculpat în cadrul motivelor de apel în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., instanța de apel a constatat că judecătorul fondului a expus pe larg în conținutul hotărârii motivele pentru care nu poate da curs solicitării inculpatului sub acest aspect, argumentație însușită în totalitate de Curte.

Totodată, s-a constatat că, în cuprinsul hotărârii penale atacate, instanța de fond a expus motivele pentru care a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., motive însușite de curtea de apel. În plus, s-a reținut că încheierea acordului de mediere între inculpat și părțile civile a fost încheiat la data de 17.02.2023, după ce Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a fost respins (17.07.2020) și a rămas definitiv (12.10.2020), a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat (prin rechizitoriul nr. x/2021 din 07.12.2021), după parcurgerea procedurii de cameră preliminară, respectiv în faza cercetării judecătorești și fără ca la acel moment să fi făcut vreun demers concret - altul decât o declarație de intenție - să rezolve în vreun fel situația locativă a părților civile care, prin acțiunile inculpatului au rămas fără locuință.

În aceeași finalitate, instanța de apel a constatat că, doar la un interval de aproximativ 4 ani de la data evenimentelor și numai după pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, în perioada 24.05.2023 - 16.08.2023 inculpatul A. a remis părții civile B. suma totală de 11.600 RON, iar părții civile Notar C. la data de 08.08.2023 suma de 300 RON și nu suma de 15.000 euro la care se face referire în cuprinsul acordului de mediere încheiat în februarie 2023.

Ca urmare, instanța de control judiciar a apreciat că, în mod corect, s-a constatat, de către prima instanță, întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului.

Totodată, Curtea a considerat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, printr-o corectă evaluare a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., acordând importanța adecvată tuturor împrejurărilor cauzei - împrejurări legate de evenimentele în sine, dar și celor referitoare la persoana inculpatului, alegând pedeapsa închisorii și nu cea a detențiunii pe viață cu privire la infracțiunea de tentativă la omor calificat, reținută a fi fost săvârșită în condițiile a trei circumstanțe agravante - cu premeditare, asupra a două sau mai multor persoane și prin cruzimi și, ulterior, aplicând pedepse îndreptate către minimul special prevăzut de lege pentru toate cele trei infracțiuni.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la acțiunea civilă, Curtea a constatat că, deși hotărârea apelată este legală și temeinică cu privire la acțiunile civile formulate de părțile civile Notar C. și E., prima instanța făcând o analiză completă a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, totuși, în fața instanței de apel partea civilă E. - prin reprezentant legal B. și partea civilă Notar C., prezente personal în fața instanței și după ce li s-au explicat consecințele ce decurg dintr-o eventuală renunțare la pretențiile civile formulate, au arătat că renunță la pretențiile civile formulate.

Ca atare, instanța de apel a apreciat că se impune admiterea apelului inculpatului A. sub acest aspect, desființarea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește admiterea acțiunilor civile formulate de partea civilă Notar C. și E., respectiv obligarea inculpatului A. la plata sumelor de 20.000 euro către partea civilă Notar C. cu titlu de daune morale și 50.000 euro către partea civilă E. cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. - săvârșită în noaptea de 24/25 septembrie 2019, hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., și violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. - săvârșite în noaptea de 05/06 octombrie 2019, instanța de apel a constatat că, deși în considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că, potrivit mențiunilor acordului de mediere nr. 12 din data de 17 februarie 2023, încheiat între inculpatul A., B. și B., părțile civile au precizat în mod expres faptul că au consimțit să stingă în mod total, definitiv și necondiționat acțiunea penală pentru infracțiunile care pot face obiectul retragerii plângerii prealabile și nu mai solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului și a arătat că, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiuni de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (săvârșită în noaptea de 24/25 septembrie 2019) - persoană vătămată B., respectiv pentru infracțiunile de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., și violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (săvârșită în noaptea de 05/06 octombrie 2019) - persoană vătămată B., totuși în dispozitivul hotărârii a omis să dispună încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. în ceea ce privește aceste infracțiuni, motiv pentru care a apreciat că apelul inculpatului este fondat sub acest aspect.

Ca urmare, a dispus desființarea hotărârii atacate sub acest aspect, disjungerea cauzei în privința acestor infracțiuni și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, ultimul act procedural rămas valabil fiind încheierea de ședință din data de 15.02.2023.

Având în vedere această soluție a instanței de apel, a fost desființată și soluția primei instanțe prin care s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. cu privire la suma de 20.000 euro reprezentând daune morale.

Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a învederat că, în raport cu situația de fapt reținută în cauză, fapta săvârșită nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma ce incriminează tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a), f) și h) C. pen., respectiv în ceea ce privește elementul material.

În acest sens, raportându-se la conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere prin incendiere, a învederat că, din textul art. 253 alin. (4) C. pen., rezultă că legiutorul a stabilit că pentru reținerea acestei infracțiuni trebuie îndeplinită o condiție esențială, și anume ca fapta de incendiere să fie de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, în caz contrar fiind incidentă forma de bază a infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen.

Or, în raport cu situația de fapt reținută în cauză, a apreci

§ Cauze similare