ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2024

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 41/Fcc din 22 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

La termenul de judecată din 27 februarie 2020, stabilit în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că partea, legal citată, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și că nu a solicitat judecarea în lipsă.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2020 a fost respinsă cererea de repunere pe rol și a fost menținută măsura suspendării judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., în cauză s-a stabilit termen la 27 septembrie 2023, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen la care judecata s-a amânat întrucât recurenta a formulat cerere de ajutor public sub forma asistenței prin avocat.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2023, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat.

La termenul din 6 februarie 2024, cauza a fost amânată, având în vedere că partea a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 28 martie 2024 pronunțată de completul imediat următor în dosarul nr. x/2019.1, a fost respinsă cererea de reexaminare.

La termenul din 9 aprilie 2024, instanța a rămas în pronunțare asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. referitoare la perimare.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, partea, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din 27 februarie 2020 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 27 august 2020.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care recurenta (singura parte din cauză) nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de revizuenta A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 41/Fcc din 22 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2024.