ÎCCJ, Decizia nr. 22/2024

Ședința publică din data de 12 februarie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 10007 din 17.10.2017, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. x/2016, au fost respinse excepțiile necompetenței generale a instanțelor române și autorității de lucru judecat, invocate prin întâmpinare, și a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Prin decizia civilă nr. 1404/Ap din 8 octombrie 2018, Tribunalul Brașov a respins apelul formulat de apelantul reclamant A., în contradictoriu cu intimatul pârât B., împotriva sentinței civile nr. 10007 din 17.10.2017, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. x/2016

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov.

Prin Decizia nr. 582/R din 19 noiembrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1404 din 18 octombrie 2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 367 din 1 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 582/R din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov – secția Civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 582/R din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov – secția Civilă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 16 decembrie 2020 și a fost admis în principiu prin încheierea de ședință din 6 octombrie 2021, când s-a acordat termen pentru soluționarea cauzei la 8 decembrie 2021, cu citarea părților.

La termenul din 08 decembrie 2021, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților și neformularea unei cereri de judecată în lipsă. Ulterior, la 1 martie 2022, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății.

Prin rezoluție, s-a stabilit termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol în 13 aprilie 2022, dată la care judecata a fost amânată pentru termenul din 15 iunie 2022, datorată imposibilității medicale de prezentare a recurentului.

La termenul din 15 iunie 2022, a fost respinsă cererea de repunere pe rol și menținută măsura suspendării judecății.

Față de cele arătate, instanța de recurs a constatat că, de la momentul respingerii cererii de repunere pe rol și menținerii măsurii suspendării, respectiv 15 iunie 2022, niciuna din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru termenul din 1 martie 2023.

Apreciind că lăsarea cauzei în nelucrare din 15 iunie 2022 se datorează culpei părții, instanța a constatat că în cauză a intervenit perimarea recursului, sens în care a fost pronunțată decizia recurată.

Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 367/2023, reclamantul A. a declarat recurs, cu referire la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că încheierea prin care instanța a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părților din 8 decembrie 2021 a fost comunicată mandatarei sale, la adresa din Brașov, în perioada în care aceasta lipsea din țară; ulterior, doamna care îi reprezenta interesele a suferit un accident, din cauza căruia a fost imobilizată în casă.

Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în 28 februarie 2022, solicitând continuarea judecății. La termenul de judecată acordat la 13 aprilie 2022, recurentul a formulat cerere de amânare pentru motive medicale, cu copie adeverință medicală.

Pentru noul termen de judecată acordat la 13 iunie 2022, a formulat cerere de amânare din motive medicale, de care instanța nu a ținut cont, dispunând la 15 iunie 2022 suspendarea cauzei, măsură ce a fost comunicată recurentului la 28 iunie 2022.

Apreciază că cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la 18 decembrie 2022 a fost introdusă în termenul legal de 6 luni, fiind dovedită imobilitatea de prezentare anterior invocată, din motive medicale, și solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Prin notele scrise depuse la 26 februarie 2023, a solicitat respingerea excepției de perimare și repunerea cauzei pe rol, aducând critici încheierii de ședință din 15 iunie 2022.

Solicită admiterea recursului, apreciind că termenul de perimare a fost suspendat, cum prevede art. 250 alin. (3) C. proc. civ., datorită unor împrejurări mai presus de voința sa.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată măsura perimării cauzei, respectiv aplicarea greșită a unei norme de drept procesual civil.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități invocate de recurentă nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

În cauză, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 8 decembrie 2021 a fost suspendată judecata recursului pentru lipsa părților, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, la 1 martie 2022, recurentul reclamant a solicitat repunerea pe rol și continuarea judecății, fiind stabilit termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol la data de 13 aprilie 2022, când judecata a fost amânată pentru termenul din 15 iunie 2022, datorită imposibilității medicale de prezentare a recurentului reclamant.

La termenul din 15 iunie 2022, a fost respinsă cererea de repunere pe rol, fiind menținută măsura suspendării judecății.

Ca urmare, prin decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimarea căii de atac, în considerentele deciziei arătându-se că pricina a fost lăsată în nelucrare din culpa părții de la data de 15 iunie 2022, când a fost respinsă cererea de repunere pe rol și menținută măsura suspendării judecății pentru lipsa părților, și până la data repunerii pe rol din oficiu, respectiv, 15 decembrie 2022.

În aceste condiții, instanța a constatat și că cererea recurentului reclamant din 18 decembrie 2022, de repunere a cauzei pe rol, a intervenit la un moment ulterior perimării recursului din prezenta cauză, motiv pentru care nu a produs efecte juridice.

Recurentul a criticat această soluție, arătând că a luat toate măsurile pentru ca pricina să nu se perime. În acest sens, a susținut că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în termenul legal, la 18 decembrie 2022, fiind dovedită și imobilitatea de prezentare anterior invocată, din motive medicale, iar la 28 februarie 2023 a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Apreciază că sunt incidente prevederile art. 250 alin. (3) din C. proc. civ., pentru că situația medicală, o împrejurarea mai presus de voința sa, l-a împiedicat să formuleze cerere de repunere pe rol

Aceste susțineri sunt nefondate și vor fi respinse.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea perimării operează "de drept", aceasta urmând a fi doar constatată de către instanță, conform prevederilor art. 420 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Nu poate fi primită interpretarea dată de recurent cererii de repunere pe rol a cauzei din 18 decembrie 2022, întrucât acest act de procedură a fost depus la dosar după data la care s-a împlinit termenul de perimare, deci nu a dus nici la întreruperea, nici la suspendarea cursului perimării. De asemenea, nici cererea formulată la 28 februarie 2023, prin poșta electronică, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă nu are nicio relevanță asupra cursului perimării, întrucât această solicitare a fost făcută după împlinirea termenului de perimare al cauzei, cum s-a arătat mai sus.

Cum de la momentul respingerii cererii de repunere pe rol și menținerii măsurii suspendării (15 iunie 2022), pricina a rămas în nelucrare din culpa părților, care nu și-au manifestat voința cu respectarea exigențelor procedurale în sensul continuării judecății, în mod corect instanța învestită cu judecarea căii de atac a constatat perimarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În speță, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la data de 15 iunie 2022 și s-a împlinit la 15 decembrie 2022 (care a fost o zi lucrătoare), potrivit prevederilor legale enunțate anterior. Ca urmare, cererea de repunere pe rol ce a fost depusă la dosar la 18 decembrie 2022, precum și cererea de judecată a cauzei în lipsă depusă la 28 februarie 2023, nu au întrerupt cursul termenului de perimare, fiind depuse după împlinirea acestui termen, calculat potrivit textelor legale anterior citate.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 367 din 1 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.