ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 866/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Judecătoria Brașov la data de 23 iunie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. și C., a solicitat să se constate neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016 în ceea ce privește notificarea din data de 8.06.2016, în vederea stingerii creanței provenite din contractul de credit nr. x/22.01.2008, în baza căruia s-a pornit executarea silită în dosarul de executare nr. 251/2014 al B.E.J. D. și în care bunul imobil ipotecat a fost valorificat în cadrul procedurii de executare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, contestația a fost întemeiată pe art. 7 din Legea nr. 77/2016, art. 148 alin. (2) din Constituție și art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Prin sentința civilă nr. 11207 din 11 noiembrie 2016, Judecătoria Brașov a admis excepția tardivității formulării contestației și, în consecință, a respins contestația împotriva notificării autentificate nr. x, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. și C..

Împotriva sentinței primei instanțe, creditoarea contestatoare A. a formulat apel, solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1864/A din 9 octombrie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de apelanta creditoare A. împotriva sentinței civile nr. 11207 din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Brașov.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 20 decembrie 2017, sub același număr de dosar.

Prin decizia nr. 986 din 20 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1864/A din 9 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Brașov.

În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Civilă la 6 iunie 2018, sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 24 septembrie 2018, având în vedere că părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a dispus suspendarea judecării recursului.

La data de 29 martie 2019, intimații B. și C. au depus o cerere prin care au solicitat să se constate perimarea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.

Prin decizia civilă nr. 302/R din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a constatat perimat recursul declarat de recurenta E. S.A., în calitate de succesoare a A., împotriva deciziei civile nr. 1864/A din 9 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a respins cererea intimaților B. și C. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

La 24 aprilie 2019, recurenta-contestatoare E. S.A., în calitate de succesoare a A., a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin care a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul repunerii cauzei pe rol și reluării judecății, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 27 mai 2019, sub nr. x/2016*.

În motivarea recursului, recurenta susține că, în mod greșit, curtea de apel a constatat perimat recursul, întrucât a invocat faptul că, în conformitate cu art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă cât timp partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Recurenta arată că, în cadrul termenului de perimare de 6 luni, a intervenit fuziunea A. cu E. S.A., iar, în urma fuziunii, contractul cu avocații nu a fost menținut, astfel încât, nu a avut cunoștință despre conținutul dosarului.

Totodată, invocă faptul că, din cauza unor motive obiective ce exclud culpa băncii, respectiv din cauza numărului mare de dosare și întocmirii actelor aferente predării, procedurile de predare-primire a dosarelor de la avocați către E. S.A. s-au întins pe o perioadă mai mare de timp, recurenta fiind în imposibilitate practică de a formula cereri în prezenta cauză, neavând cunoștință de conținutul contractului.

Având în vedere că, în opinia sa, a fost împiedicată în a stărui în judecată din cauza fuziunii, ca motiv temeinic justificat, fiind o situație atipică ce exclude culpa băncii, solicită instanței să constate că, în speță, o eventuală perimare a fost suspendată, de la data pronunțării încheierii de suspendare din 24.09.2018 până la data predării dosarului juridic de la avocații A. către E. S.A. sau cel puțin până când personalitatea juridică a A. a încetat, respectiv 01.01.2019.

Prin urmare, recurenta solicită instanței să constate că, în speță, nu e perimat recursul, că perimarea a fost suspendată din 24.09.2018 până la 01.01.2019 și că motivul suspendării a intervenit în interiorul termenului de perimare de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dovedirea acestor susțineri, recurenta a atașat sentința nr. 1899/2018 din 21 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2018 și certificatul de înregistrare mențiuni nr. 133095 din 28.12.2018, emis de O.N.R.C. - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj privind înregistrarea modificării actului constitutiv al societății E. S.A. urmare a fuziunii cu A.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților B. și C., la 10 iunie 2019 .

La 12 iulie 2019, intimații au depus întâmpinare, în termen legal, prin care au invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului și, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu privire la excepția inadmisibilității, intimații au invocat pe de o parte faptul că motivele de recurs, deși au fost încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt legate de aprecierea probatoriului (înscrisurilor depuse pentru prima dată în recurs) de către instanță și nu de aplicarea legii de către aceasta.

Pe de altă parte, intimații au invocat inadmisibilitatea motivelor prezentate în cererea de recurs, la punctul 1, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în fața curții de apel, deși a fost citată pentru soluționarea cererii de perimare, recurenta nu a formulat întâmpinare sau o notă de ședință în care să arate argumentele din prezentul recurs.

Întrucât nu a formulat nicio critică cu privire la argumentele intimaților din cererea de constatare a perimării, neaducând probe noi cu privire la împlinirea termenului de perimare, intimații consideră că analizarea în recurs a unor critici noi (ce țin de situația de fapt) ar duce la privarea lor de un grad de jurisdicție, ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la fondul cauzei, intimații au arătat că, în prezentul litigiu, cauza suspendării a fost determinată de lipsa de stăruință a părților, și nu de motive de suspendare facultativă sau de drept prevăzute de art. 412-413 C. proc. civ., motiv pentru care se impune respingerea recursului.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 23 iulie 2019, fără ca aceasta să formuleze răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea completului de filtru din 28 iulie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Față de raportul comunicat, niciuna din părți nu a formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea completului de filtru din 15 decembrie 2020, Înalta Curte a respins excepțiile nulității și inadmisibilității recursului, invocate de intimații B. și C. prin întâmpinare și a admis în principiu recursul declarat de recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, stabilind termen de judecată la 06 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se cuvine menționat faptul că, în speță, se invocă greșita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancțiunea perimării, raportat la normele procedurale privind suspendarea cursului perimării prevăzute de dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât, în speță, se invocă greșita aplicare a unor norme de procedură, critica formulată nu va fi analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de recurenta-contestatoare, ci, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea de către instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În speță, prin încheierea din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluționarea recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1864/A din data de 9 octombrie 2017 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întrucât părțile, legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au cerut în scris judecarea în lipsă.

Înalta Curte constată că, după ce instanța a citat părțile în vederea discutării cererii de constatare a perimării recursului, recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) a formulat "Note scrise" prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei, menționând că a fost împiedicată în a stărui în judecată întrucât, în cadrul termenului de perimare, a intervenit fuziunea A. cu E. S.A., fapt pentru care consideră că sunt incidente dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, recurenta a invocat cauza de suspendare a cursului perimării în cursul judecății la curtea de apel, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar critica poate fi analizată în prezentul recurs.

Cu privire la suspendarea cursului perimării, invocată de recurentă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Recurenta susține că fuziunea dintre A. cu E. S.A. și faptul că nu a fost menținut contractul cu avocații A. au determinat suspendarea cursului perimării de la data pronunțării încheierii de suspendare din 24 septembrie 2018 până la data predării dosarului de instanță de la avocații A. către E. S.A. sau cel puțin până la data când personalitatea juridică a A. a încetat - 01.01.2019.

"Motivele temeinic justificate" care împiedică partea să stăruie în judecată, prevăzute la art. 418 alin. (3) C. proc. civ. drept cauză de suspendare a cursului perimării, exclud orice culpă a părții în lipsa de stăruință în vederea reluării judecății și trebuie apreciate prin raportare la situația de fapt concretă, fiind considerate piedici relative.

Prin urmare, stabilirea împrejurării dacă motivele invocate ca impedimente pentru a stărui în judecată sunt exclusive de vreo culpă a părții constituie un aspect de temeinicie, lăsat la aprecierea instanței, care nu mai poate fi supus cenzurii instanței de recurs.

În speță, la pronunțarea deciziei de constatare a perimării din 22 aprilie 2019, când a verificat incidența dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., curtea de apel a reținut că, la dosar, nu s-a făcut dovada unor cauze care să întrerupă sau să suspende cursul perimării.

În completarea rațiunilor concluziei la care a ajuns Curtea de Apel Brașov, trebuie menționat că reorganizarea persoanei juridice prin fuziune/absorbție și raporturile dintre noile organe de conducere și avocați nu reprezintă un motiv temeinic justificat pentru suspendarea termenului de perimare, deoarece buna organizare a operațiunilor aferente fuziunii este în responsabilitatea persoanei juridice, iar orice deficiență legată de asigurarea continuității reprezentării în procesele aflate pe rol este imputabilă recurentei.

Constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare E. S.A. (succesoare a A.) împotriva deciziei civile nr. 302/R din 22 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2021.