ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1996/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 19.03.2020, creditorul A. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu debitorii B. și C., să constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, de care debitorii s-au prevalat prin notificarea nr. x/11.03.2020.

Prin sentința civilă nr. 9572/11.12.2020, Judecătoria Brașov a admis contestația, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016, în ceea ce privește notificarea formulată de debitori, înregistrată sub nr. x/11.03.2020 și a repus părțile în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de aceeași lege.

Împotriva acestei sentințe, B. și C. au declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 957A/25.06.2021 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins; apelanții au fost obligați la plata către intimată a sumei de 2.345,15 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, B. și C. au declarat recurs, solicitând casarea ei și, în rejudecare, respingerea contestației ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 167/R/19.04.2022, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca inadmisibil recursul și a obligat recurenții să achite intimatei suma de 2.354,01 RON, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii, B. și C. au formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ei pentru existența unor hotărâri potrivnice; au invocat, astfel, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea situației de fapt și a unor considerații teoretice privind condițiile impuse de textul de lege sus-indicat pentru admisibilitatea revizuirii, precum și cu privire la autoritatea de lucru judecat, revizuenții au arătat că prin hotărârea a cărei anulare o solicită a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin decizia civilă nr. 937/R/12.12.2019 a Curții de Apel Brașov, secția cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului în litigiile judecate în temeiul Legii nr. 77/2016.

La 05.10.2022, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității revizuirii din perspectiva neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea căii extraordinare de atac ca nefondată.

Analizând cererea de revizuire în limitele motivului invocat, Înalta Curte constată următoarele:

În prealabil, față de argumentele dezvoltate de intimată în susținerea inadmisibilității demersului judiciar al revizuenților, excepția invocată nu poate avea funcția urmărită în acord cu art. 245 C. proc. civ., întrucât aceasta aduce în dezbatere elemente atașate fondului revizuirii, motiv pentru care ele urmează a fi avute în vedere la analiza expusă în cele ce succed.

Prin cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autorii căii de atac au afirmat încălcarea de către curtea de apel a autorității lucrului judecat a deciziei civile nr. 937/R/12.12.2019 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel într-un litigiu având ca obiect contestație formulată în temeiul Legii nr. 77/2016.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Situației de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în forma în vigoare la data declanșării procesului, aplicabilă în considerarea art. 24 C. proc. civ., i se circumscriu ipotezele încălcării autorității de lucru judecat atât în manifestarea ei negativă - când hotărârile pretinse potrivnice privesc aceeași pricină, obiect și părți -, cât și în cea pozitivă - când mai multe hotărâri dezleagă o chestiune litigioasă, situație în care litigiile trebuie să se fi desfășurat între aceleași părți.

Fără a nega că litigiile în care au fost pronunțate cele două decizii au fost purtate între aceleași părți, Înalta Curte constată că încălcarea autorității de lucru judecat nu se confirmă nici sub aspect negativ, nici sub aspect pozitiv.

Astfel, pe de o parte, litigiul finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 937/R/12.12.2019 de către Curtea de Apel Brașov, secția II-a civilă a avut ca obiect contestația formulată de intimată, în condițiile Legii nr. 77/2016, împotriva notificării revizuenților de dare în plată, nr. x/06.06.2016.

Pe de altă parte, cel de-al doilea litigiu, în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită, a avut ca obiect contestația formulată de aceeași parte, în temeiul aceluiași act normativ, împotriva notificării de dare în plată transmisă de revizuenți și înregistrată la intimată sub nr. x/11.03.2020.

Prin urmare, deși cele două litigii au avut aceeași cauză, nu au avut însă același obiect, de vreme ce contestațiile formulate de intimată au vizat notificări de plată diferite, emise de revizuenți în temeiul legii sus-menționate.

În ceea ce privește chestiunea litigioasă pretins dezlegată diferit în cele două litigii, Înalta Curte reține că în primul proces admisibilitatea căii de atac a recursului exercitat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a fost stabilită în raport cu statuările Curții Constituționale din decizia nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 582/20.07.2017, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În cel de-al doilea litigiu, această problemă a fost analizată și soluționată în raport cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prin care legiuitorul a exclus din sfera hotărârilor susceptibile de recurs hotărârile pronunțate în litigiile ce au ca obiect cereri formulate în temeiul Legii nr. 77/2016.

Așa fiind, nu se poate reține că problema regimului juridic al căii de atac exercitate împotriva hotărârilor instanței de apel din cele două procese a primit o dezlegare diferită, de vreme ce la soluționarea ei au fost avute în vedere norme legale distincte, aplicabile fiecărui litigiu în raport cu data inițierii lui, potrivit art. 24 C. proc. civ.

În consecință, statuările Curții de Apel Brașov, secția II-a civilă prin decizia civilă nr. 937/R/12.12.2019 nu pot fi reținute cu putere de lucru judecat în cel de-al doilea litigiu, sub niciunul dintre cele două perspective examinate.

Prin urmare, constatând că ipoteza pe care revizuenții și-au întemeiat demersul judiciar nu este incidentă în cauză, pentru rațiunile înfățișate în cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) și (6) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 167/R/19.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.