Decizia nr. 112/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 701 a Tribunalului Brașov

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 22 februarie 2019, A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare autentificat sub nr. x la data de 22 iunie 2018 de către SPN G. și H., cu privire la cota de 1/2 din imobilul situat în Brașov, b-dul 15 noiembrie nr. 100, cota de 1/4 din imobilul situat în Brașov, b-dul x nr. 1 și cota de 1/5 din imobilul situat în Ghimbav, zona I. și să se dispună desființarea acestuia și repunerea părților în situația anterioară. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâților Bodrumlu la plata sumei de 14.800 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor începând cu data de 22 iunie 2018 și până la data introducerii cererii și la plata sumei de 1.850 euro/lună reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor, începând cu data introducerii cererii și până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al debitoarei A. S.R.L. asupra imobilelor înscrise în CF x, CF x, CF x și CF x. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555, art. 1246-1254, art. 1349, art. 1357 C. civ. Prin sentința civilă nr. 701/SIND din 23 mai 2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a judecătorului sindic, invocată de pârâți. A declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, constatându-se că aceasta nu este una prevăzută de Legea nr. 85/2014 ci o acțiune de drept comun.

Sentința pronunțată de tribunal Prin încheierea din 20 septembrie 2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului judiciar care a promovat acțiunea. Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin sentința nr. 203/S din 7 octombrie 2019, a respins cererea de chemare în judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 145/Ap din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelurile declarate de pârâții E. și F., respectiv C. și D. împotriva încheierii din 20 septembrie 2019. A respins apelurile declarate de reclamantul B. ca lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L. și de pârâți împotriva sentinței tribunalului.

Calea de atac a recursului formulată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., prin lichidator judiciar B.. Prevalându-se de motivele cuprinse la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. A învederat că instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că efectele anulării actelor de adjudecare emise la data de 19 martie 2015, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, nu se întind și asupra actelor subsecvente încheiate de intimații - pârâți (contractele autentificate sub nr. x din 13 martie 2017 și nr. 1195 din 22 iunie 2018), ignorând dispozițiile art. 1254 alin. (2) C. civ. S-a prevalat de principiul anulării actului subsecvent ca urmare a actului initial, consacrat de art. 1254 alin. (2) C. civ., precum și de literatura de specialitate prin care se subliniază în sensul că dacă prin anularea actului juridic initial se desființează dreptul transmițătorului din actul juridic subsecvent (și care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic inițial) înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept. A arătat că, în speță, decizia civilă nr. 1004/Ap din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Brașov, de repunere a părților în situația anterioară, vizează atât actul de adjudecare a bunurilor imobile care fac obiectul acțiunii introductive în favoarea J. S.R.L. cât și actul de compensare prin care, ulterior, aceste imobile au trecut în proprietatea intimaților - pârâți K.. Aceasta, cu atât mai mult cu cât procedura în fața instanței de apel în cadrul dosarului nr. x/2015 s-a derulat în contradictoriu cu toate aceste părți, iar obiectul analizei judiciare a vizat toate actele juridice prin care s-a transferat în mod succesiv dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză. În opinia recurentei, chiar dacă în considerentele deciziei din dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Brașov nu s-a pronunțat în mod explicit asupra desființării contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâții K., această dispoziție rezultă implicit din dispozitivul respectivei decizii, fiind urmarea firească a desființării actului de adjudecare și a obligării intimaților - pârâți K. de a proceda, împreună cu J. S.R.L., la restabilirea situației anterioare ieșirii bunurilor din patrimoniul A.. De asemenea, potrivit recurentei, atât nulitatea contractului autentificat sub nr. x/2017 de BNP L. cât și a celui autentificat sub nr. x/2018 de SNP G. și H., ca urmare a actelor de adjudecare inițiale, rezultă fără echivoc din principii generale de drept civil. Recurenta a susținut astfel că dacă intimaților - pârâți li s-ar permite eludarea dispozițiilor deciziei civile nr. 1004/2018 a Curții de Apel Brașov, prin menținerea contractelor încheiate de aceștia în baza actelor de adjudecare anulate s-ar aduce o gravă atingere autorității de lucru judecat a deciziei menționate, care ar fi lipsită de efecte juridice.

Apărările formulate în cauză Intimații - pârâți E. și F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului, iar pe fond, respingerea acestuia. Pe fondul cauzei, prevalându-se de dispozițiile art. 857 alin. (1) și (2) C. proc. civ., au arătat că imobilul fiind liber de sarcini, în calitate de cumpărători de bună-credință, l-au dobândit de la societatea J. S.R.L. după achitarea integrală a prețului, intrând în stăpânirea acestuia la 13 martie 2017. Au mai precizat, raportând dispozițiile art. 42 alin. (1) și 10 din Legea nr. 85/2014 la situația în speță, că urmează a se observa că notificarea privind deschiderea procedurii generale de insolvență a debitorului A. S.R.L. a fost publicată în BPI nr. 6449 din 7 aprilie 2015. Prin urmare, deși în dosarul nr. x/2015, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brașov a dispus deschiderea procedurii la 13 martie 2015, această hotărâre a devenit opozabilă terților prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență, respectiv la 7 aprilie 2015. Prin întâmpinarea intimaților - pârâți C. și D. s-a solicitat admiterea excepției nulității recursului, respectiv respingerea acestuia, ca nefondat. Pe fondul cauzei, intimații - pârâți au arătat că deși recurenta s-a prevalat de decizia Curții de Apel Brașov nr. 1004/2018, urmează a se constata că nu au știut de existența acestui litigiu, nefiind părți în dosarul nr. x/2015. Calitatea intimaților - pârâți de dobânditori de bună-credință ar trebui să fie pe deplin recunoscută, motivat de faptul că din verificarea cuprinsului cărților funciare, în raport de art. 565 C. civ., au constatat că titularii dreptului de proprietate asupra imobilelor în discuție sunt intimații - pârâți K.. Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinări.

Procedura de filtru Raportul, prin care s-a constatat neincidența excepțiilor invocate prin întâmpinări referitoare la nulitatea recursului, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 9 decembrie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul și a acordat termen de judecată, cu citare părți la 27 ianuarie 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte reține următoarele: Motivele de recurs vizează, în esență, aplicarea eronată a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a actului initial, consacrat de art. 1254 alin. (2) C. civ., precum și de literatura de specialitate, cu referire la cele dispuse prin decizia civilă nr. 1004/Ap din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Brașov. Criticile recurentei nu pot fi însă primite. Se observă astfel că prin decizia nr. 1004/Ap/2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelul declarat de lichidatorul judiciar al recurentei împotriva sentinței civile nr. 575 din 23 aprilie 2018 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții E., F. și J. S.R.L. și, în consecință, a constatat nulitatea actelor de adjudecare emise la data de 19 martie 2015 de Biroul Executorului Judecătoresc M., în cadrul dosarului execuțional nr. x/2012. A dispus repunerea părților în situația anterioară. Aceasta, în condițiile în care prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2015, finalizat prin pronunțarea deciziei menționate, administratorul judiciar al reclamantei a solicitat, în contradictoriu cu respectivii pârâți, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea actelor de adjudecare emise la 19 martie 2015 în dosarul execuțional nr. x/2012, desființarea acelor acte și repunerea părților în situația anterioară. Ca atare, decizia nr. 1004/Ap/2018 produce efecte doar asupra ceea ce s-a pronunțat, în limitele în care instanța a fost învestită prin cererea introductivă formulată în raport de art. 194 C. proc. civ. La fel, față de dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, ceea ce presupune deci ca instanța să se fi pronunțat asupra respectivei chestiuni litigioase. Or, după cum s-a arătat mai sus, prin decizia civilă nr. 1004/Ap/2018, Curtea de Apel Brașov a constatat anularea actelor de adjudecare. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate, iar rațiunea reglementării anterior menționate o constituie necesitatea de a preveni încălcarea autorității de lucru judecat și de a împiedica instanțele să dea soluții contrare în dosare diferite, aspect care nu se verifică în speță. Nu pot fi primite susținerile recurentei potrivit cărora în virtutea principiului anulării actelor subsecvente și a repunerii părților în situația anterioară s-ar fi dispus și cu privire la anularea contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. x din 13 martie 2017 și nr. 1195 din 22 iunie 2018, în condițiile în care obiectul dedus judecății în dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1004/Ap/2018, era limitat la anularea actelor de adjudecare din dosarul execuțional nr. x/2012 nu și la anularea actului subsecvent. După cum corect a observat și curtea de apel prin hotărârea atacată, nici în cuprinsul considerentelor și nici în dispozitivul deciziei civile nr. 1004/Ap/2018, instanța nu a dispus cu privire la anularea contractelor de vânzare - cumpărare ci doar cu privire la anularea actelor de adjudecare din 19 martie 2015. În atare circumstanțe, recurenta nu se poate prevala de încălcarea autorității de lucru judecat existente cu privire la anularea contractelor de vânzare - cumpărare ca efect al anulării actelor de adjudecare, nefiind corecte susținerile potrivit cărora obiectul analizei judiciare în cadrul dosarului nr. x/2015 a vizat toate actele juridice prin care s-a transferat, în mod succesiv, dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză. Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE,