Decizia nr. 879/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 28 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA, Asociația Pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR-ADA) a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 77.065.20 RON inclusiv TVA egală cu valoarea triplului remunerațiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiile, perioadele și modalitățile menționate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în: a) unitatea de cazare B. din Satul Vînători-Neamț, Comuna Vînători-Neamț, județ Neamț, în perioada august 2015 - august 2018; b) în restaurantul situat în C. din satul Vînători-Neamț, Comuna Vînători-Neamț, județ Neamț în perioada august 2015 - august 2018; c) în cadrul evenimentelor ocazionale desfășurate în Restaurantul din C. din sat Vînători-Neamț, comuna Vînători-Neamț, județ Neamț, în perioada august 2015 - august 2018. În subsidiarul capătului I de cerere, a solicitat obligarea pârâtei la plata: a) sumei de 25.685,40 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiile, perioadele și modalitățile menționate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale; b) sumei de 59.244,19 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 21.08.2018 pentru întârzierea plații remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului I al cererii de chemare in judecată; c) la plata penalităților de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 22.08.2018 și până la data plății efective a sumei de 25.685,40 RON. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (100 RON taxă de timbru, 20 RON cost eliberare extras RECOM, onorariu de avocat, onorariu de expertiză). În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, dispozițiile Metodologiilor publicate prin Deciziile ORDA nr. 266/2011, nr. 198/2012 și art. 30 alin. (1) și art. 148 și urm. C. proc. civ. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă: Prin sentința civilă nr. 181 din data de 05 martie 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a obligat pârâta la plata sumei de 58.684,2 RON reprezentând triplul remunerațiilor legal datorate (incluzând TVA) pentru comunicarea publică de opere muzicale în perioada august 2015- august 2018 și a obligat pârâta la 4575 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 28.01.2021 sub nr. x/2018. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: Prin decizia civilă nr. 1812A din data de 10 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 181/05.03.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, ca nefondat. I.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1812A din data de 10 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.R.L.. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 iunie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și procesul-verbal de repartizare aleatorie . Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, iar prin decizia ce se va pronunța fie să se dispună casarea hotărârii recurate și să se trimită cauza pentru efectuarea unei noi expertize contabile, fie să se modifice în tot decizia recurată și în principal să se respingă cererea reclamantei ca neîntemeiată, iar în subsidiar să se admită în parte acțiunea, în sensul stabilirii cuantumului real al remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în spațiul restaurant, în afara perioadei când au fost angajați muzicanți, de ocupare efectivă a celor 19 camere din dotare și a desfășurării efective a evenimentelor, în perioada de referință 15.08.2015-15.08.2018, în baza evidenței contabile a apelantei, ce corespunde realității și legalității și nu în baza așa-ziselor informații din mediul on line a căror veridicitate nu poate fi probată și pe care le-a contestat. Drept motive de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs a susținut că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală. Susține că în mod nelegal, Curtea de Apel București a respins apelul pe care pârâta l-a formulat, motivând hotărârea pe constatările raportului de expertiză contabilă întocmit și contestat la fond, care a fost întocmit subiectiv, doar în baza susținerilor reclamantei, calculul efectuat de expert fiind eronat, în sensul că a reținut greșit toate veniturile din fișa contului 704 din contabilitatea pârâtei-apelante, în condițiile în care celelalte venituri provin din alte activități decât cele de cazare si alimentație publică, respectiv din prestații activități transport, etc., comunicându-i-se doamnei expert în acest sens și formulând obiecțiuni care nu au fost înaintate expertei. Doamna expert a întocmit expertiza prin susținerea doar a punctului de vedere al reclamantei, ce nu are corespondent în înscrisuri, ci doar în baza așa-ziselor informații din mediul on line a căror veridicitate nu poate fi probată și pe care pârâta le-a contestat. Potrivit evidențelor contabile ale pârâtei și a înscrisurilor "situație salariați" se atestă că au existat 2 (doi) salariați angajați ai pârâtei, pe post de solist vocal și solist instrumente, care prestau activitate în restaurant, pe perioada aprilie 2016 - aprilie 2018, sens în care doar în 10 luni de zile din cele 37 de luni de referință s-au comunicat opere muzicale ambientale în restaurant, întrucât pentru 27 luni au existat muzicanți angajați. Totodată, expune și susține că este un calcul al remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în perioada de referință 15.08.2015-15.08.2018, pentru cele trei categorii de remunerații după cum urmează: l. a) în perioada august- decembrie 2015 doar 25 de zile au fost ocupate cele 19 camere de cazare, rezultând calculul 19 camere x 1,5 RON/cameră x 1 lună = 28,5 RON remunerație; b) în perioada ianuarie 2016- august 2018, doar 116 de zile au fost ocupate cele 19 camere de cazare, rezultând calculul 19 camere x 1,5 RON/cameră x 4 luni = 114 RON remunerație; 2. a) în perioada august 2015- martie 2016, remunerația pentru cele 8 luni de zile corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în restaurant, calculată până la angajarea muzicanților- aprilie 2016, este de 1200 RON = 150 RON/lună x 8 luni; b) în perioada mai 2018- august 2018, remunerația pentru cele 4 luni de zile corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în restaurant, calculată după încetarea contractelor de muncă a salariaților muzicanți - aprilie 2018, este de 600 RON = 150 RON/lună x 4 luni; 3) În perioada august 2015- august 2018, s-au organizat patru evenimente, iar remunerația cu muzică este de 400 RON = 100 RON x 4 evenimente. Arată că în practica judiciară au fost abordări diferite cu privire la legalitatea perceperii remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale. Este necesară oferirea unei soluții tranșante și clare a situațiilor divergente apărute în practică, evitându-se astfel riscul unor interpretări trunchiate ale dispozițiile normative, de natură să genereze în continuare litigii. I.

Apărările formulate în cauză: Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente: Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ. Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele: Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deși recurenta-pârâtă a indicat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare ad litteram a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia recurată. Astfel, criticile aduse modului de calcul efectuat de către expert, cu motivarea că acesta este eronat, întrucât expertul s-ar fi bazat doar pe susținerile părții adverse și pe informații din mediul on line, iar nu pe înscrisuri, precum și criticile privind omisiunea expertului de a valorifica aspectul că din evidențele contabile ale pârâtei ar fi reieșit faptul că în perioada dedusă judecății a avut doi angajați care interpretau muzică în restaurant, dar și susținerea că modul de calcul al remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în scop ambiental se realizează în funcție de numărul de camere ocupate în perioada de referință, sunt critici de netemeinicie prezentate drept motive de recurs, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu au putut fi primite. Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunțate de ultima instanță de fond, recurenta-pârâtă trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. Simpla reluare a susținerilor făcute în etapa procesuală anterioară, respectiv în cererea de apel, ca și cum decizia de apel atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod. Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, de doar reluare a cererii de apel, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei de apel, la raționamentul curții de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanței de recurs învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel și nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta-pârâtă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale împotriva sentinței pronunțate, cu toate că legea recunoaște dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia concretă a instanței de prim control judiciar. Cum accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac și recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestor imperative, argumentele expuse în apel și reluate ad litteram prin cererea de recurs nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac. Ca atare, neputându-se decela din această perspectivă expusă critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei de apel pronunțate, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În plus, astfel cum s-a enunțat și anterior, criticile recurentei sunt unele de netemeinicie, vizând dezbaterea probelor administrate și situația de fapt configurată pe baza acestora. Or, Înalta Curte constată că așa cum rezultă din cuprinsul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., dar și din dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul exercitat de prezenta instanță de recurs este unul de legalitate, grefat pe situația de fapt astfel cum a fost ea stabilită în mod definitiv de către instanțele devolutive ale fondului cauzei. În consecință, intervine aceeași sancțiune a nulității recursului promovat. Prin urmare, față de ansamblul celor anterior reținute și cum în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, va constata nul recursul.