ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1055/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 29.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR - ADA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L, obligarea acesteia la plata sumei de 44.536,05 RON, inclusiv TVA, egală cu valoarea triplului remunerațiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în:

1.1 unitatea de cazare B., Strada x, nr. 1, Comuna Ghiroda, sat Ghiroda, Județul Timiș, în perioada: noiembrie 2014 - noiembrie 2017;

1.2 Restaurantul situat în incinta B., Strada x, nr. 1, Comuna Ghiroda, sat Ghiroda, Județul Timiș, în perioada: noiembrie 2014 - noiembrie 2017;

1.3 Restaurantul situat în incinta B., Strada x, nr. 1, Comuna Ghiroda, sat Ghiroda, Județul Timiș, în perioada: noiembrie 2014 - noiembrie 2017;

În subsidiar primului capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 14.845,35 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiile, perioadele și modalitățile menționate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 34.385,94 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 28.11.2017 pentru întârzierea plații remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată;

c) la plata penalităților de 0.5%/zi de întârziere începând cu 29.11.2017 și până la data plății efective a sumei de 14.845,35 RON.

Prin sentința civilă nr. 1221/20.08.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumei de 14994 RON către reclamantă, reprezentând triplul remunerațiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spațiile administrate de pârâtă în perioada martie 2016 - noiembrie 2017. A fost obligată pârâta la plata sumei de 2950 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert și taxa judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 334A din 2 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de către apelanta-reclamantă UMCR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor împotriva sentinței civile nr. 1221/20.08.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării pârâtei și la TVA aferentă remunerației simple, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

A fost obligată intimata la plata sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată către apelantă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta pârâtă a arătat că decizia atacată este nelegală întrucât procedura de citare și de comunicare a actelor de procedură nu a fost respectată.

Astfel, pârâta a susținut că, prin întâmpinarea formulată în primă instanță, și-a ales sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al avocaților "C., D." - Cabinete de avocat asociate, în municipiul Timișoara, județul Timiș, însă comunicarea deciziei recurate s-a realizat în comuna Ghiroda, județul Timiș, la altă adresă.

Întrucât în cursul procesului nu a revenit asupra alegerii de domiciliu, comunicarea hotărârii trebuia efectuată la sediul ales, în acord cu dispozițiile art. 158 din C. proc. civ.. Actul de comunicare efectuat cu nesocotirea manifestării de voință a părții în ceea ce privește locul citării și al comunicării actelor de procedură este lovit de nulitate, în baza art. 153 alin. (2) din C. proc. civ.

Arată că decizia atacată nu i-a fost comunicată cu respectarea normelor procedurale exprese și imperative și că a aflat despre aceasta la 15 martie 2023, cu ocazia studiului dosarului la arhiva instanței. Mai menționează că la 6 aprilie 2023 a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1221/20.08.2020 a Tribunalului București, întrucât nici procedura de comunicare a respectivei hotărâri nu a fost îndeplinită conform legii.

Acestea sunt și motivele pentru care decizia recurată în prezenta cauză este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Deși și-a ales sediul la societatea de avocatură, din înscrisurile aflate la dosar nr. x/2017 al Curții de Apel București, comunicarea cererii de apel și a citației pentru termenul de judecată din 2 martie 2022, când a fost judecat apelul reclamantei, s-a realizat în comuna Ghiroda, județul Timiș.

De asemenea, din practicaua deciziei recurate rezultă că pârâta nu a fost prezentă la termenul de judecată din 2 martie 2022, reținându-se însă eronat că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

II. Procedura de filtru

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că aceasta a fost promovată în termen, precum și că a fost legal timbrată.

Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 334A din 2 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a stabilit termen de judecată la data de 16 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, astfel că urmează a-l admite, a casa hotărârea instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, pentru considerentele ce succed.

Prin cererea de recurs, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., susținând că au fost încălcate normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că deși prin întâmpinarea formulată în primă instanță și-a ales sediul pentru comunicarea actelor de procedură la adresa cabinetului apărătorului său, citarea și comunicarea actelor procedurale ulterioare s-au realizat la altă adresă.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 153 - 173 C. proc. civ. reglementează citarea și comunicarea actelor de procedură.

Citarea este actul de procedură pe care participanții la procesul civil sunt înștiințați cu privire la existența procesului, a termenului și locului unde se va desfășura judecata, a necesității îndeplinirii unor obligații prevăzute de lege sau fixate de judecător.

Prin citarea părților și comunicarea actelor de procedură se asigură respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Sub denumirea marginală "Obligația de a cita părțile", art. 153 C. proc. civ. prevede că instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Instanța va amâna cauza și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.

Din expresiile folosite de legiuitor - "instanța poate hotărî (...) numai dacă", precum și "instanța va amâna judecata și va dispune" - rezultă că normele care reglementează citarea au caracter imperativ.

Acest caracter imperativ trebuie înțeles în sensul că instanța nu poate lua nicio măsură într-un proces decât dacă părțile sunt legal citate ori sunt prezente, personal sau prin reprezentant, cu excepția cazurilor când prin lege se prevede altfel.

În vederea exercitării drepturilor procesuale, legea îngăduie sau, după caz, obligă părțile la alegerea unui domiciliu procesual.

Astfel, în condițiile art. 158 din C. proc. civ., partea are dreptul de a alege locul citării și al comunicării altor acte de procedură. Conform acestui text legal, în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156. Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuța poștală.

Ca atare, oricare parte din proces, persoană fizică sau juridică, are dreptul să-și aleagă un domiciliu sau sediu procesual pentru comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură pe parcursul litigiului, urmând ca această operațiune să se efectueze numai la domiciliul/sediul procesual ales, iar nu în condițiile art. 155 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.

Procedura vizează exclusiv locul comunicării actelor de procedură, iar aplicarea ei este condiționată de indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură. Astfel, faptul alegerii unui domiciliu nu instituie pentru instanță obligarea comunicării actelor de procedură la domiciliul/sediul ales decât în măsura în care, o dată cu alegerea domiciliului, s-a indicat și numele persoanei la care se va face comunicarea. Textul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. este clar în acest sens. Încălcarea acestei norme de procedură atrage incidența prevederilor art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte observă următoarele:

Așa cum a învederat recurenta pârâtă, prin întâmpinarea formulată în primă instanță, aceasta și-a ales sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la "C., D." - Cabinete de avocat asociate, în municipiul Timișoara, județul Timiș, însă citarea și comunicarea actelor procedurale ulterioare s-au realizat în comuna Ghiroda, județul Timiș, la altă adresă.

De asemenea, Înalta Curte observă că: la dosar fond se află dovada prin care comunicarea sentinței pronunțate de către prima instanță a fost returnată, aceasta fiind comunicată la adresa din Ghiroda, iar nu la sediul ales de către pârâtă; la dosar Curte de Apel București se află procesul-verbal de înmânare din care reiese că s-a returnat instanței cererea de apel ce fusese comunicată în comuna Ghiroda; la dosar apel se află procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâta pentru termenul de judecată a apelului din 2 martie 2022, din care rezultă că destinatarul nu mai locuiește la adresa din Ghiroda.

În contextul expus, se observă că, ulterior depunerii întâmpinării în fața Tribunalului, niciuna dintre cele două instanțe nu a dispus citarea pârâtei la sediul procesual ales astfel cum prevăd dispozițiile art. 158 C. proc. civ., cu toate că acesta era indicat prin actul procedural menționat, iar atât sentința, cât și decizia recurată nu au fost communicate la sediul procesual ales indicat de către pârâtă în întâmpinare.

Or, dacă pârâta a optat în mod expres să fie citată la sediul său ales, această alegere a părții produce efectele prevăzute de dispozițiile art. 158 C. proc. civ., instanța fiind ținută să efectueze procedura de citare la adresa indicată.

Din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor C. proc. civ. referitoare la citarea și comunicarea actelor de procedură rezultă că intenția legiuitorului este de a permite instanțelor de judecată să efectueze comunicarea actelor de procedură într-o varietate de modalități, scopul fiind acela de a aduce la cunoștința justițiabililor că sunt chemați în fața instanței de judecată. Faptul că în cuprinsul întâmpinării se impune, drept cerință obligatorie, precizarea sediului (pentru persoana juridică) nu poate avea semnificația impunerii obligativității procedurii de citare la sediul justițiabilului în toate situațiile.

Comunicarea actelor de procedură are o reglementare specifică, adoptată în vederea încunoștințării părților de existența procesului, punând astfel în valoare respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil: dreptul la un proces echitabil, accesul la justiție, respectarea dreptului la apărare și principiul contradictorialității.

Astfel, solicitarea pârâtei de a i se comunica toate actele de procedură la sediul ales în Timișoara, județul Timiș, la sediul profesional al reprezentantului său convențional, "C., D." - Cabinete de avocat asociate, reprezintă o aplicare a principiului disponibilității, permițând acesteia exercițiul drepturilor sale procesuale în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., de o manieră aptă să asigure înștiințarea sa despre desfășurarea procesului și în consecință, respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

Totodată, Înalta Curte nu poate primi apărarea intimatei-reclamante în sensul că dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât nu ar fi fost indicată și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură.

Formularea art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la "persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură" nu este circumstanțiată la o anumită calitate a persoanei, având deci un sens larg, în care poate intra inclusiv cabinetul unui avocat, întrucât reiese identitatea persoanei căreia urmează să îi fie înmânate actele de procedură.

În speță, astfel cum s-a arătat, pârâta a solicitat prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe ca procedura de citare și comunicare a actelor de procedură să se efectueze la sediul profesional al reprezentantului său convențional, "C., D." - Cabinete de avocat asociate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este necesară indicarea de către parte a unui anumit avocat din cadrul cabinetului sau societății de avocatură pentru a primi actele de procedură, căci însuși cabinetul sau însăși societatea a fost însărcinată în acest scop.

Având în vedere că în fața instanței de apel, din mențiunile efectuate în practicaua hotărârii, pârâta nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata nici prin reprezentant legal, nici prin reprezentant convențional, partea nefiind citată la sediul procesual ales indicat în întâmpinare, în cauză sunt întrunite premisele aplicării dispozițiilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității hotărârii pronunțate, judecata făcându-se în condițiile în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ. este o nulitate expresă, iar potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. proc. civ. vătămarea părții este prezumată până la dovada contrară pe care o poate face partea interesată, în contextul acestei norme, partea interesată fiind partea adversă sau partea care are interes să înlăture sancțiunea nulității.

Din perspectiva interesului ocrotit prin dispozițiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea este relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea pentru care procedura de citare nu a fost îndeplinită în condițiile legii - în speță de pârâtă - și numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă, astfel cum prevede art. 178 alin. (2) C. proc. civ., condiții îndeplinite în cauză.

Este de precizat că, în cauza pendinte, neregularitatea invocată constă în soluționarea cererii de apel fără ca pârâta să fie citată la sediul ales indicat prin întâmpinare.

De asemenea, recurenta pârâtă a invocat și faptul că a formulat calea de atac a apelului, nici sentința primei instanțe nefiind comunicată la sediul ales.

Înalta Curte apreciază că lipsa efectivității comunicării actelor de procedură la sediul procesual ales are drept consecință pentru pârâtă împiedicarea efectuării apărărilor și a luării la cunoștință de conținutul hotărârilor pronunțate de către instanță, aceste aspecte conturând vătămarea procesuală suferită. Or, aceste chestiuni sunt esențiale în procesul civil pentru respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, principii fundamentale subsumate dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO, precum și de art. 6 C. proc. civ.

Neefectuarea procedurii de citare potrivit solicitării pârâtei are efect încălcarea dreptului la un proces echitabil, care conține în structura sa dreptul de acces la justiție, de vreme ce nu a fost informată despre acordarea termenului de judecată, astfel că acesta, în mod subsecvent, nu a fost în măsură să își exercite drepturile procesuale, cum ar fi de pildă dreptul la apărare, neavând posibilitatea formulării unei apărări corespunzătoare, inclusiv sub aspectul formulării căii de atac împotriva sentinței primei instanțe.

Nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil atrage sancțiunea nulității actului de procedură efectuat în aceste condiții, astfel că remediul eficient pentru înlăturarea consecințelor vătămătoare ale actului procedural nelegal nu poate fi decât acela al casării hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În consecință, față de cele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 497, art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 334A din 2 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 334A din 2 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA-Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2024.