Decizia nr. 751/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018, la data de 18 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtei la: aducerea terenului (a căii de acces) de la drumul comunal Mănăștiur Pădurani la parcul fotovoltaic aflat în proprietatea reclamantei la starea inițială sau la o stare care să permită folosirea sa în condițiile contractuale, - curățarea digurilor/canalelor de scurgere aflate la limita terenului folosit de reclamantă pentru a permite scurgerea apelor, iar în caz de opunere să fie autorizată să efectueze lucrările pe cheltuiala B. S.R.L.; - reducerea proporțională a prețului contractului sau scutirea de plata prețului până la aducerea terenului la starea inițială; - obligarea pârâtei la plata sumei de 353.206,23 RON, cu titlu de daune produse reclamantei ca urmare a inundării terenului dobândit de la pârâtă, cu cheltuieli de judecată. Pârâta B. S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata sumei de 31.804 RON cu titlu de restanțe sistematice la achitarea obligațiilor prevăzute în contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. x din 8 mai 2013 la BNP C..

Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș Prin sentința civilă nr. 1467 din 13 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. A respins cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L., ca rămasă fără obiect. A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia nr. 178 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat în parte, sentința civilă nr. 1467 din 13 noiembrie 2019 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., formulând în esență, următoarele critici: afirmația instanței de apel conform cărora respingerea probelor de către tribunal este una speculativă este total neavenită; în mod corect au fost respinse probele cerute pentru că cercetarea locală nu putea convinge judecătorul, iar martorii, dacă nu erau specialiști, nu puteau atesta caracterul inundabil al terenului; nu este incident art. 480 alin. (3) C. proc. civ. afirmația din finalul considerentelor referitoare la "lipsa analizei cauzei" este în totală contradicție cu normele procedurale respectiv art. 194 lit. e) C. proc. civ., care obligă reclamanta să arate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât nu s-a dovedit încălcarea normelor interne de procedură; invocă ca motiv de nulitate a deciziei atacate, faptul că reclamanta a solicitat prin cererea de apel, efectuarea unei expertize tehnice, solicitare ce, în opinia pârâtei, este tardivă și nelegală.

Înregistrarea recursului la înalta Curte de Casație si Justiție Dosarul a fost înregistrat la ICCJ la data de 10 februarie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin rezoluția de primire din data de 3 martie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute la art. 490 alin. (2) C. proc. civ. II. Analiza recursului Analizând recursul formulat în cauză, din prisma interpretării și aplicării greșite a normelor de drept procedural indicate în memoriul de recurs, ceea ce face aplicabil motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul fondat al acestuia. Prin decizia nr. 178 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat în parte, sentința civilă nr. 1467 din 13 noiembrie 2019 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. În motivare, instanța de apel a reținut că respingerea acțiunii în mod formal de către tribunal pentru motivul nedovedirii susținerilor și totodată, respingerea probelor cu martori și cercetare locală încalcă dreptul la un proces echitabil și echivalează cu necercetarea fondului, astfel că devin incidente dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., în apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond este o soluție de excepție care este condiționată de solicitarea expresă formulată de către cel puțin una din părțile din proces. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. Rezultă din dispozițiile legale mai sus citate că soluția anulării hotărârii instanței de fond, după admiterea apelului, intervine numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 480 alin. (3) C. proc. civ., respectiv dacă instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată. Textul legal citat instituie totodată, și regula potrivit căreia instanța de apel, după anularea sentinței, va judeca procesul, evocând fondul. Prin excepție de la această regulă, art. 480 alin. (3) C. proc. civ. stabilește că în oricare dintre cele două situații, instanța de apel va putea, totuși, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, o singură dată, însă numai dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri, prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Instanța nu cercetează fondul atunci când dă soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut. Nu poate fi apreciată drept o "necercetare a fondului" situația în care prima instanță s-a pronunțat asupra fondului, dar în temeiul unui probatoriu insuficient. În acest caz se va proceda în sensul art. 479 alin. (2) C. proc. civ., cu consecința schimbării sentinței, dacă se admite apelul. Or, în speță tribunalul, nu numai că nu a soluționat procesul în temeiul unei excepții procesuale, ci s-a pronunțat asupra cererilor formulate în cauză, pe care le-a admis sau respins. Contrar celor reținute de instanța de apel, hotărârea tribunalului este motivată în fapt și în drept, sunt indicate și analizate inclusiv probe (a se vedea de exemplu, referirile la proba cu fotografii, referiri existente la pagina 11 a sentinței civile apelate), așa încât cauza nu putea fi trimisă spre rejudecare primei instanțe, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, prin încheierea din data de 18.09.2019, Tribunalul s-a pronunțat cu privire la probele cu martori și cercetarea la fața locului solicitate de reclamantă și le-a respins ca nefiind utile soluționării cauzei, iar în cuprinsul sentinței prima instanță a arătat motivele pentru care au fost respinse anterior probele propuse de reclamantă. Tribunalul a reținut că niciuna dintre probele solicitate prin cererea de chemare în judecată nu a fost aptă să dovedească situația de fapt pretinsă, arătând că martorii propuși spre audiere, neavând calitatea de specialiști, nu pot să-și exprime punctul de vedere cu privire la caracterul inundabil al terenului și la cauzele inundațiilor. Curtea de apel a apreciat că "prima instanță ar fi putut reține aceste aspecte, cu respectarea rigorilor impuse de art. 6 din Convenția Europeana privind Drepturile Omului, doar după administrarea acestor probe, altfel se poate ajunge la concluzia că motivarea instanței în ceea ce privește respingerea probelor este una speculativă", omițând însă, faptul că, pentru a constata această încălcare era necesară verificarea în prealabil, a modului de aplicare a normelor interne de procedură referitoare la propunerea și încuviințarea probelor. Constatând că prima instanță a judecat în fond, însă există un alt motiv de nulitate a hotărârii, respectiv acela că nu au fost respectate dispozițiile referitoare la încuviințarea și administrarea probelor, Curtea trebuia să constate că sunt incidente dispozițiile art. 480 alin. (6) C. proc. civ. și, admițând apelul și reformând dispoziția instanței de judecată de fond referitoare la respingerea probelor solicitate tribunalului (care a fost criticată în mod expres și argumentat de reclamantă prin motivele de apel), să procedeze la reținerea cauzei spre judecare, evident cu punerea în discuția părților procesuale și pronunțarea conform normelor procedurale incidente, și asupra probatoriului solicitat de către reclamantă în apel. Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel, de anulare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 480 alin. (3) C. proc. civ., mai sus citat, întrucât nu există niciuna dintre cele două situații la care face referire textul legal invocat, respectiv nesoluționarea pe fond a procesului ori judecarea acestuia în lipsa părții care nu a fost legal citată. Așa fiind, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de partea pârâtă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.