ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2154/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2021, reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 54.480 euro, în echivalent RON, la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune-interese, reprezentând contravaloarea discountului acordat pârâtei în scopul efectuării de investiții asupra terenurilor care au făcut obiectul contractului de arendare, aferent anilor 2018 și 2019 (la data introducerii acțiunii, valoarea cererii este de 265.317,60 RON), a sumei de 20.750,80 RON reprezentând dobânda legală remuneratorie, calculată de la data scadenței (1 noiembrie 2019, respectiv 1 noiembrie 2020), până la data introducerii acțiunii, și a dobânzii legale remuneratorii calculate în continuare, până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 744/PI din 19 noiembrie 2021, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 189/A din 6 aprilie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că a arendat pârâtei terenurile în suprafață de 800 ha, conform contractului de arendă nr. 1 din 8 noiembrie 2017. Potrivit aceluiași contract, pârâta, în calitate de arendaș, avea obligația să efectueze investiții, motiv pentru care prețul arendei a fost redus, însă nu și-a respectat aceste obligații. Mai arată că pârâta a nesocotit și alte obligații contractuale, cum ar fi transmiterea polițelor de asigurare, comunicarea declarațiilor APIA, garantarea obligațiilor contractuale cu filă CEC.

Recurenta-reclamantă contestă interpretarea dată de curtea de apel clauzelor contractuale prevăzute de art. 3.3, art. 4.14 și art. 4.17 și consideră că, în mod greșit, a reținut instanța că arendașul avea dreptul, nu și obligația de a efectua respectivele investiții. Susține că ar fi trebuit avute în vedere și regulile de interpretare edictate de art. 1266 și art. 1267 C. civ., nu numai dispozițiile art. 1268 alin. (3) din același cod. Consideră că instanța de apel a intrepretat eronat contractul și, astfel, a încălcat și aplicat greșit normele de drept material stipulate de art. 1270 C. civ., atunci când a reținut că în contract nu sunt individualizate tipurile de investiții ce urmau a fi efectuate de către arendaș, motiv pentru care a respins acțiunea.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greșit aplicată.

Această ipoteză nu include situația în care partea nu este de acord cu modalitatea în care instanța devolutivă a interpretat voința părților prin prisma celor prevăzute în contract întrucât stabilirea intenției reclamantei și pârâtei se face prin raportare la conținutul convenției și a probelor din dosar și reprezintă un aspect de fapt. Înalta Curte reține că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar interpretarea dată, în sensul că arendașul nu are o obligație suplimentară de a realiza investiții, nu poate face obiect de control în recurs.

Susținerile recurentei conform cărora instanța de apel nu a avut în vedere prevederile art. 1266 (Interpretarea după voința concordantă a părților), art. 1267 (Interpretarea sistematică) și ale art. 1270 (Forța obligatorie a contractului) din C. civ. și astfel nu a interpretat corect clauzele contractuale nu pot fi analizate din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. întrucât textele a căror încălcare o invocă recurenta se referă la regulile de interpretare a convențiilor și la relativitatea efectelor acestora. Aceste norme consacră principii generale în domeniul efectelor convențiilor prin prisma cărora se solicită instanței de recurs să interpreteze art. 3.3, art. 4.14 și art. 4.17, precum și alte clauze din contractul de arendă în scopul de a stabili care sunt obligațiile care, potrivit înțelegerii părților, revin arendașului.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 189/A din 6 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 189/A din 6 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2023.