ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, la data de 02 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., obligarea acestora în solidar la plata sumei de 818.094,34 RON, cu titlu de penalități de întârziere, conform Contractului de subantrepriză și furnizare echipamente nr. 1092/27.03.2013 și a Contractului de lucrări CL 5 "Stații de Epurare noi Curtici și Sântana și colector de transfer ape uzate aferent, a sumei de 391.156,04 RON cu titlu de cheltuieli achitate de către reclamantă pentru întreținerea obiectivului ca urmare a neexecutării în termen a lucrărilor de către subantreprenor, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 690/09.11.2021, Tribunalul Timiș a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâte și a respins acțiunea ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata către pârâta S.C. C. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6000 RON.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 702/A din 21 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de către reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar D. împotriva sentinței nr. 690/09.11.2021, pronunțate de Tribunalul Timiș, obligând apelanta la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 6.545 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar D., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., susținând în esență că soluția Curții de Apel Timișoara este nelegală, în condițiile în care motivarea propriu-zisă a ignorat în totalitate argumentele expuse, probatoriul administrat în cauză și cele statuate de instanțele de judecată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, a arătat recurenta-reclamantă că hotărârile pronunțate în dosarul x/2019 au stabilit, pe baza corespondenței dintre părți și dintre acestea și beneficiarul final, că intimatele-pârâte nu au dreptul la încheierea procesului-verbal de recepție cu recurenta, ca urmare a neîndeplinirii integrale a obligațiilor contractuale, respectiv a îndeplinirii defectuoase a acestora.

Față de aceste statuări, recurenta-reclamantă arată că instanțele de fond nu au identificat înscrisurile care au răsturnat prezumția de culpă a intimatelor pârâte, în condițiile în care corespondența depusă la dosar și înscrisurile provenind de la beneficiarul final - Compania de Apă Arad S.A. confirmă faptul că întârzierile de proiectare, imputabile intimatelor, au determinat întârzieri de execuție, lucrările civile neputând fi realizate în absența unui proiect tehnologic aprobat.

Consideră recurenta că este absurdă și contrară probelor administrate, concluzia instanței de apel, în sensul că întârzierile în îndeplinirea obligațiilor intimatelor erau cauzate de întârzierile constructorului de lucrări civile.

În plus, se arată că însuși aspectul reținut eronat de instanța de apel, referitor la emiterea ordinului de începere a lucrărilor la data de 08.12.2016, deși lucrările de montaj trebuiau să înceapă la 01.12.2014, confirmă teza susținută de recurentă.

Se mai arată că instanța de apel a ignorat înscrisurile din dosar, care atestau emiterea ordinului de începere a realizării serviciilor de proiectare la data de 19.08.2013, și a celui de începere a lucrărilor de montaj la data de 04.02.2016, precum și faptul că aceasta a transferat în sarcina recurentei obligația de a demonstra că întârzierile intimatelor-pârâte nu au fost cauzate de întârzierile subcontractantului de lucrări civile.

În opinia recurentei, intimatele-pârâte aveau obligația de a dovedi că întârzierea lor a fost condiționată de alte aspecte, probă care nu a fost realizată în cauză.

Consideră recurenta că este complet nemotivată și contrazisă de înscrisurile din dosar, constatarea instanței de apel referitoare la faptul că intimatele-pârâte nu ar fi indicat niciodată în concret lucrările civile neterminate sau întârziate, care puteau determina întârzieri în ceea ce privește obligațiile recurentei, modul de calcul al penalităților, respectiv al cheltuielilor cu întreținerea obiectivului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 13.02.2023, sub nr. x/2019.

Apărarea formulată în cauză

Intimatele-pârâte B. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat întâmpinare la recurs, invocând, pe cale de excepție, nulitatea recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate și enumerate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond solicitând respingerea acestuia ca fiind nelegal și nefondat, cu cheltuieli de judecată.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 02 septembrie 2019, așadar după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 20 aprilie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 15 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancționată cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, se constată că recursul, deși întemeiat formal pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrate în textele de lege invocate, și nici în alte motive de casare din cele enumerate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, se constată că prin criticile formulate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea cu privire la modul de stabilire a situației de fapt în cauză, prin raportare la probele administrate, criticând raționamentul instanței de apel în interpretarea probatoriului și solicitând reevaluarea situației de fapt, în sensul de a se stabili un alt conținut al raportului juridic născut dintre părți din contractul încheiat, care ar demonstra, în opinia recurentei, neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor ce reveneau intimatelor pârâte.

Or, Înalta Curte subliniază faptul că în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intrând în atribuția instanțelor devolutive.

În plus, se constată că recurenta nu arată care sunt acele norme de drept material care ar fi fost interpretate sau aplicate greșit de instanța de apel și nici nu identifică motivele contradictorii sau străine de natura cauzei reținute de aceasta, argumentele invocate în susținerea tezei nemotivării corespunzătoare a deciziei recurate fiind grefate tot pe situația de fapt ori pe interpretarea probelor, astfel încât nu constituie veritabile critici de nelegalitate.

Reiese așadar că prezentarea din cererea de recurs de față nu răspunde exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.., motiv pentru care devine incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că intimata-pârâtă C. S.R.L. a depus dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare, cu titlul de onorariu de avocat, conform documentelor justificative aflate la dosar .

Fiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., și reținând culpa procesuală a recurentei-reclamante în prezenta cale de atac, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.140 RON către intimata-pârâtă C. S.R.L., conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă A. S.A. - prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 702/A din 21 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.A. să plătească intimatei-pârâte C. S.R.L. suma de 7.140 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2023.