Decizia nr. 587/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 530/2018 a Tribunalului Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția a I civilă la data de 22 decembrie 2017, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară obligarea acesteia la plata sumei de 206.702,67 RON, din care 162.887,83 RON aferentă cheltuielilor declarate neeligibile în sarcina instituției reclamante din culpa pârâtei și TVA aferent în cuantum de 43.814,84 RON. Prin sentința civilă nr. 530 din 24 mai 2018, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Sentința pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 540/F din 26 noiembrie 2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2017, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca și, pe cale de consecință: Pârâta a fost obligată la plata sumei de 206.702,67 RON, din care 162.887,83 RON aferentă cheltuielilor declarate neeligibile și TVA aferent în cuantum de 43.814,84 RON. Pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a fost obligată la actualizarea sumei anterior menționate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale, începând cu data de 16.04.2014 până la data plății efective. S-a luat act de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată în apel. Prin decizia nr. 127/A din 5 iunie 2019 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis în parte apelul declarat de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, pe care a anulat-o în întregime și a trimis cauza pentru competentă judecare în primă instanța la Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Decizia pronunțată în recurs în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 505 din 20 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Universitatea "Dunărea de Jos", a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Decizia pronunțată în apelluj, în rejudecare Prin decizia nr. 155/A din 16 septembrie 2020 Curtea de Apel Cluj, secția a I civilă a admis în parte apelul declarat de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a înlăturat din sentința apelată dispoziția referitoare la obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca la plata de TVA în sumă de 43.814,84 RON, cu consecința respingerii acestui petit. A păstrat restul dispozițiilor din sentința apelată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați și pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca. În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos "din Galați a formulat, în esență, următoarele critici: - în conformitate cu prevederile articolului 425 C. proc. civ., decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel, în ceea ce privește înlăturarea din sentința apelată a dispoziției referitoare la obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca la plata sumei de 43.814,84 RON cu titlu de TVA aferent cheltuielilor declarate eligibile, este netemeinică, deoarece hotărârea cuprinde motive contradictorii; - deși în cauză s-a reținut nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor asumate la art. 5.1 lit. b), c), f) din Acordul de parteneriat, invocat prin cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel a înlăturat din sentința apelată dispoziția referitoare la obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca la plata de TVA în sumă de 43.814,84 RON; - această sumă de 43.814,84 RON, precum și sumele cu titlul de TVA aferente atât apelantei pârâte cât și celuilalt partener, trebuiau solicitate, după validarea cererilor de rambursare, de către apelanta pârâtă; - conform instrucțiunii AMPOSDRU privind plata de către AMPOSDRU a contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul Proiectelor de finanțare prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, după semnarea Actului adițional, în vederea rambursării TVA-ului aferent cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, pârâta trebuia să transmită la AM/OI responsabil, o cerere de restituire a contravalorii TVA plătite, aferentă cheltuielilor eligibile, însă apelanta pârâtă nu făcut niciun demers de recuperare a sumelor reprezentând TVA, deși avea obligația contractuală de a face acest demers și, în mod expres, i-a fost solicitat acest lucru; - inacțiunea apelantei pârâte de solicita, după validarea cheltuielilor de către Autoritatea de Management, a TVA-ului probează fapta ilicită a apelantei pârâte, sancționată temeinic și legal de către instanța de fond; - față de probatoriul administrat, în mod temeinic și legal se impune a se reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale și anume existența unui contract valabil încheiat, fapta ilicită constând în neîndeplinirea de către apelanta - pârâtă a obligației de informare a partenerilor asupra încărcării eronate a diagramei Gantt, prejudiciul și raportul de cauzalitate - prejudiciul suferit de reclamantă este consecința directă și necesară a neexecutării culpabile a obligației contractuale asumate de către pârâtă. Este deci incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. /1) pct. 8 C. proc. civ. - sentința recurată nu întrunește exigențele impuse atât de dispozițiile art. 6 din CEDO, cât și de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conținând și motive contradictorii, în sensul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - instanța de apel a soluționat apelul fără analizarea tuturor aspectelor invocate și prin analiza aparentă a susținerilor pârâtei, fără să procedeze la o analiză efectivă, de fapt și de drept, nefiind verificate argumentele invocate de către reclamantă în susținerea acestui demers procesual; S-a solicitat admiterea recursului, cu consecința obligării pârâtei la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerespectarea obligațiilor asumate prin Acordul de parteneriat nr. 7461 din 28 iulie 2009. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat următoarele critici: - decizia recurată oferă o motivare contradictorie care este de natură să împiedice părțile să cunoască raționamentul real și efectiv al instanței. Astfel, instanța de apel a reținut că "pârâta USAMV Cluj-Napoca a susținut că toți partenerii, au participat la întocmirea Diagramei Gantt și la descrierea activităților ce urmau a fi desfășurate în partea narativă a proiectului, anterior semnării contractului de finanțare", iar apoi reține că "pârâta nu a susținut că Diagrama Gantt întocmită de toți partenerii nu era corelată cu partea narativă a proiectului"; - pârâta, în calitate de partener principal, nu a încărcat, în mod eronat, niciunul dintre documentele aferente cererii de finanțare, în sistemul A.. Partea descriptivă/narativă și Diagrama Gantt au fost întocmite împreună cu partenerii proiectului și ulterior a fost încărcată de către pârâtă, în calitate de lider, în sistemul A.; - încărcarea în platforma A. a fost realizată de o persoană în numele consorțiului, nu de către o persoană independentă, fără nicio responsabilitate față de proiect, încărcate materialele generate/realizate/aprobate de către toți partenerii implicați; - prin urmare, nu se poate face o distincție și o culpabilizare individuală a vreuneia dintre partenerii din consorțiu pentru erorile materiale survenite, din moment ce ele au fost rezultatul muncii în echipă și au fost aprobate de cei trei parteneri implicați în proiect; - cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă, în calitate de lider de proiect, această susține a instanței este neîntemeiată deoarece la momentul în care pârâta a identificat neconcordanța între partea descriptivă a proiectului și Diagrama Gantt a informat, potrivit art. 5.1. lit. b) din Acordul de parteneriat nr. 7461/28.07.2009, atât partenerii din proiect cât și AM-POSDRU; - reclamanta nu a fost interesată de remedierea erorii strecurate în Diagrama Gantt, fapt demonstrat și prin lipsa de la ședința de mediere cu OIPOSDRU, precum și de lipsa unor documente prin care să își aducă aportul la remedierea situației prin sprijin direct și nemijlocit al celorlalți parteneri; - motivele pe care se întemeiază hotărârea instanței de apel sunt contradictorii și nu au fost probate prin niciun înscris de către reclamantă, apărarea acesteia rezumându-se la a afirma în mod neîntemeiat că pârâta ar fi transmis partenerilor o altă Diagramă Gantt; - pârâta nu și-a încălcat obligațiile prevăzute de art. 5.1. lit. b), c) și f) din Acordul de parteneriat nr. 7461/28.07.2009 pe perioada negocierii, încheierii și executării acestuia; - instanța de apel a reținut în mod eronat că pârâta a modificat graficul de desfășurare a activităților convenit de parteneri, cu ocazia încărcării Dia-gramei Gantt pe platforma A., în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-a probat prin niciun înscris că aceasta a încărcat o altă Diagrama Gantt decât cea asumată de către toți partenerii; - în ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, pârâta și-a respectat obligațiile asumate prin Acordul de parteneriat, inclusiv obligația prevăzută de art. 5.1. lit. b) privind informarea partenerilor privind progresul activităților din cadrul proiectului; Cu privire la condiția existenței raportului de cauzalitate, în prezentul litigiu, această condiție nu este îndeplinită deoarece reclamanta nu a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat; - în ceea ce privește vinovăția autorului faptei ilicite, în condițiile în care pârâta nu a cunoscut existența neconcordanței între partea descriptivă și diagrama GANTT, nu s-a probat vinovăția acesteia, întrucât proiectul a fost întocmit și asumat de către toți partenerii; S-a solicitat admiterea recursului și respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată; În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. 5. Apărările formulate în cauză Recurenta-pârâtă Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. In subsidiar, în condițiile în care se va trece peste excepția invocată, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă Universitatea "Dunărea de Jos"din Galați a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 6. Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galați și de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 155/A din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 22 martie 2022, ora 9: 00 , în ședință publică, cu citarea părților. II. Judecata în recurs. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la recursurile declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere următoarele: a) În legătură cu recursul declarat de reclamantă. Astfel cum bine a reținut instanța de apel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la "plata sumei de 206.702,67 RON, din care 162.887,83 RON aferentă cheltuielilor declarate neeligibile în sarcina instituției noastre din culpa pârâtei și TVA aferentă în cuantum de 43.814,84 RON". Conținutul cererii de chemare în judecată trimite, într-adevăr, la concluzia că din totalul sumei solicitate prin capătul principal de cerere, suma de 162.888,83 RON reprezintă cheltuieli cu salariile angajaților în proiect, declarate neeligibile pentru perioada septembrie 2010 - mai 2011, în vreme ce pentru diferența de 43.814,84 RON pretinsă de reclamantă cu titlu de TVA lipsește o motivare în fapt și drept, care să o justifice din punct de vedere juridic, astfel încât să convingă instanța de apel că acordarea ei în beneficiul reclamantei este întemeiată. În acest circumstanțe, aprecierea instanței de apel potrivit căreia față de natura pretenției în sumă de 162.887,83 RON, respectiv cheltuieli cu salariile angajaților care aveau să fie declarate neeligibile, apare ca întemeiată constatarea că întrucât salariile nu sunt purtătoare de TVA, cu privire la acestea nu există obligația de a fi plătită TVA către bugetul de stat. Pe cale de consecință, nu exista nici temei pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 43.814,84 RON, instanța de apel fiind în drept a considera că această sumă nu ar putea reprezenta TVA aferentă cheltuielilor declarate neeligibile din cererea de rambursare nr. x, astfel cum s-a menționat în cererea de chemare în judecată. Apreciază, așadar, Înalta Curte că motivele care au întemeiat această soluție a instanței de apel sunt coerente logic și juridic, ele susținându-se unele pe altele și contribuind, în mod unitar, la demonstrarea corectitudinii juridice a soluției pe care recurenta reclamantă o critică invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Este corectă și statuarea instanței de apel potrivit căreia precizările făcute în apel de către reclamantă în primul ciclu procesual nu pot fi reținute ca având, în sensul prevederilor art. 478 alin. (4) C. proc. civ., natura unor explicitări ale pretențiilor privitoare la natura și fundamentul sumei de 43.814,84 RON, deci care ar fi admisibile prin raportare la aceste prevederi legale. Pentru a avea acest caracter și, deci, pentru a putea fi primite în proces, era necesar ca temeiul juridic al acestor pretenții, înțeles ca fundamental element de configurare a cererii reclamantei, să rămână neschimbat. Când însă așa-zisele "explicitări" tind la înlocuirea temeiului inițial al pretențiilor cu altul nou, de natură a atrage o reconfigurare, sub acest aspect, a judecății, iar această "explicitare" intervine întâia oară în apel, devine îndeajuns de limpede că, într-o asemenea situație, nu dispozițiile art. 478 alin. (4) C. proc. civ. sunt incidente ("Părțile pot însă să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe"), ci acelea ale alin. (3) al articolului ("În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi"). Or, în condițiile însă în care prin precizările ("explicitările") depuse în apel reclamanta arată că, de fapt, tinde la a obține TVA aferentă cheltuielilor eligibile din cadrul cererilor de rambursare nr. x, iar nu TVA aferentă cheltuielilor declarate neeligibile din cererea de rambursare nr. x (cheltuieli de personal), era justificat ca instanța de apel să considere că trebuie reținută incidența prevederilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ. Se cuvine a observa, sub acest aspect, că prin Decizia nr. 28/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 478 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că explicitarea pretențiilor implicite în apel nu are semnificația modificării cadrului procesual sub aspectul obiectului judecății și a derogării de la dispozițiile alin. (1) și (3) ale aceluiași articol, dar presupune corecta lămurire a limitelor judecății în primă instanță), s-a statuat, în cuprinsul considerentelor (pgf. nr. 57) că "...precizările care pot fi aduse pretențiilor în faza procesuală a apelului nu pot fi pretext pentru nesocotirea limitelor devoluțiunii și deducerea în fața judecății a unor cereri noi (...)." În concluzie, instanța de apel nu a săvârșit, în contra reclamantei, nicio greșeală de judecată, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și nici a motivului prevăzut de pct. 8 al aceluiași articol. Sub acest din urmă aspect, reține Înalta Curte că referirile pe care reclamanta le face, în cuprinsul cererii sale de recurs, la întrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale a pârâtei cu privire la suma de 43.814,84 RON apar ca lipsite de relevanță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, precizările scrise depuse de reclamantă în apel, în primul ciclu procesual, depășesc limitele îngăduite de art. 478 alin. (3) și (4) C. proc. civ., prin ele atribuindu-se un nou fundament juridic, deci o cauză nouă, respectivei pretenții. Se impune, așadar, a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. b) În legătură cu recursul declarat de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca (denumită în continuare U.S.A.M.V.). Cu caracter preliminar, Înalta Curte înțelege să precizeze că, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai în scopul verificării legalității hotărârii atacate, limitele acestui control fiind cele ce rezultă din motivele expres și limitativ afirmate prin dispozițiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Astfel fiind, examinarea oricărei cereri de recurs obligă la o riguroasă observare a limitelor instituite prin prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., trimițând, totodată, și la concluzia că motivele de recurs invocate de partea recurentă care nu își au corespondent în ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi primite spre a fi analizate pe fondul lor. În spiritul acestei concepții, legiuitorul a găsit, de altfel, potrivit să afirme, prin prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că recursul este lovit de nulitate "...în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". În același spirit, când doar unele dintre motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare prevăzute de lege, aceste motive nu pot fi socotite valide, adică apte să oblige instanța de recurs la a le cerceta fondul lor. Înalta Curte a găsit de cuviință să facă aceste precizări cu caracter teoretic și general deoarece în procesul de față, deși recurenta U.S.A.M.V. a invocat, prin cererea sa de recurs, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în concret cele mai multe dintre motivele expuse în cererea de recurs tind la reconsiderarea stării de fapt reținute de prima instanță și, după caz, de către instanța de apel, în urma reaprecierii provelor administrate. Or, astfel cum rezultă din prevederile art. 488 C. proc. civ., instanței de recurs legea nu îi acordă o asemenea prerogativă, interpretarea și aprecierea probelor în vederea stabilirii stării de fapt relevante în cauză fiind un atribut acordat primei instanțe și celei de apel, ca instanțe ale fondului, însă nu și instanței de recurs. În aceste circumstanțe, Înalta Curte precizează că toate criticile și susținerile pârâtei recurente prin care, în opoziție cu cele reținute de instanța de apel, se afirmă, în esență, că: - eroarea materială în legătură cu diagrama Gantt s-a produs la momentul elaborării acesteia, când nu s-a observat lipsa de corelare între partea descriptivă și Diagrama Gantt, iar nu la momentul în care U.S.A.M.V. a încărcat diagrama Gantt pe platforma A., rezultând că eroarea materială exista la momentul încărcării; - fiind vorba despre o eroare săvârșită la momentul elaborării diagramei Gantt, acesta putea fi observată de oricare dintre parteneri, astfel că nu există o culpă exclusivă a U.S.A.M.V. - U.S.A.M.V. nu și-a încălcat obligațiile prevăzute de art. 5.1 lit. b), c) și f) din Acordul de parteneriat nr. 7461/28.07.2009 pe perioada negocierii, încheierii și executării acestuia, aceste susțineri fiind probate prin faptul că U.S.A.M.V. a acționat cu bună-credință pe parcursul derulării proiectului, îndeplinindu-și obligațiile contractuale; - în cauză nu s-a probat prin niciun înscris că U.S.A.M.V. a încărcat o altă diagramă Gantt decât cea asumată de către toți partenerii. Prin aceste aserțiuni, cărora pârâta le atribuie calitatea de motive ale recursului ei, se tinde, în realitate, nu la a se critica legalitatea deciziei prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci la a se obține din partea instanței de recurs stabilirea unei alte stări de fapt decât aceea reținută de instanța de apel. Are în vedere Înalta Curte că instanța de apel a reținut, în urma analizei și interpretării probatoriului administrat, că în contradicție cu susținerile pârâtei, partenerii de proiect ai acesteia " … și-au desfășurat activitățile conform graficului descris în partea narativă a proiectului, însă Diagrama Gantt încărcată de pârâtă în sistemul A. a fost eronată, nerespectând graficul de derulare a activităților convenit de toți partenerii, precum și că " … eroarea a apărut cu ocazia încărcării Diagramei Gantt pe platforma A.. Această acțiune putea fi întreprinsă doar de către pârâtă, în calitate de reprezentant legal al asocierii dintre cele trei universități. Accesul la această platformă prin care se transmitea cererea de finanțare l-a avut exclusiv pârâta", pentru a conchide că "...pârâta nu a dovedit în cauză apărarea sa că a încărcat în sistemul A. întocmită în mod eronat de către toți partenerii, în schimb susținerea reclamantei în sensul că eroarea a apărut numai cu ocazia încărcării Diagramei Gantt pe platforma A. este susținută chiar de înscrisurile emanând de la pârâtă și de la autoritatea de management". De aici, statuarea Curții de apel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta nerespectând obligațiile asumate la art. 5-1 lit. b),c) și f) din Acordul de parteneriat. Față de toate cele de mai sus, dar și în raport de întregul conținut al deciziei recurate, arată Înalta Curte că raționamentul și argumentele instanței de apel sunt corecte și logice, susținându-se unele pe altele și contribuind, împreună, la fundamentarea soluției cuprinse în dispozitivul deciziei. Nu s-ar putea, deci, reține, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de U.S.A.M.V., după cum, în sensul celor deja menționate în precedent, Înalta Curte nu ar putea trece la modificarea stării de fapt pentru a reține că nu există o culpă exclusivă a pârâtei în săvârșirea faptei ilicite prejudiciabile, căci s-ar depăși limitele de control îngăduite de art. 488 C. proc. civ. În ce privește criticile din recurs potrivit cărora în mod nelegal a fost angajată răspunderea civilă a pârâtei, Înalta Curte le apreciază ca nefondate. Atâta vreme cât s-a reținut de către instanța de apel, în baza probelor administrate, că exclusiv pârâta (iar nu toți partenerii) se face vinovată de săvârșirea erorii de încărcare a diagramei Gannt, ceea ce a atras neeligibilitatea unora dintre cheltuielile făcute în cadrul proiectului, erau întrunite condițiile angajării răspunderii civile a pârâtei, căci existau faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtei. Concluzia pârâtei U.S.A.M.V. putea fi acceptată doar prin modificarea stării de fapt reținute în apel, ceea ce, așa cum s-a arătat deja, nu stă în puterea instanței de recurs. Se va respinge, așadar, recursul declarat de pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.