ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2616/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la data de 03 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI la plata sumei de 308.941,01 RON, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, în cuantum de 30.721,54 RON, de la data plății despăgubirii (17.08.2016) și până la data formulării cererii de chemare în judecată; de asemenea, obligarea la plata dobânzii legale în continuare, de la data formulării cererii și până la data lichidării efective a debitului principal; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3850 din 21 decembrie 2018, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300.369,42 RON, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 29.869,13 RON, cu titlu de dobândă legală calculată pentru perioada 17.08.2016 - 02.05.2018, precum și la plata dobânzii legale în continuare, de la data de 03.05.2018 până la data achitării integrale a debitului principal datorat, conform criteriului prevăzut de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.109,07 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1774 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă; a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost respinsă acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 4.500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de material.

Recurenta-reclamantă arată că, în raport de art. 1.376 alin. (1) C. civ., oricine, nu doar proprietarul, este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Totodată, potrivit art. 1.377 C. civ., are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.

Potrivit recurentei-reclamante, deși a susținut că dispozițiile art. 1.376 și art. 1.377 C. civ. statuează răspunderea pentru fapta lucrului în persoana celui ce are paza acestuia, instanța de apel, cu încălcarea și aplicarea greșită a acestor dispoziții legale, a apreciat că răspunderea aparține exclusiv proprietarului bunului, independent de culpa celui care are paza acestuia.

Recurenta-reclamantă consideră că nu poate fi limitată răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucru la persoana proprietarului exonerându-l, în mod nejustificat, de la răspundere pe cel care are paza lucrului.

Recurenta-reclamantă susține că Universitatea București a continuat să își exercite paza asupra lotului de teren și după data exproprierii, respectiv a continuat să exercite în mod independent controlul și supravegherea asupra lucrului, servindu-se de acesta în interes propriu, această împrejurarea urmând să atragă răspunderea sa.

Recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că intimata-pârâtă avea paza lucrului, iar în raport de art. 1.376 și 1.377 din C. civ. deține calitate procesuală pasivă în cauză.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 15 iunie 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen la 7 decembrie 2022, în ședință publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu o cerere în răspundere civilă delictuală, temeiul de drept al acțiunii fiind reprezentat de dispozițiile art. 1.349 alin. (3), art. 1.357, art. 1.376, art. 1.531, art. 2.210 C. civ., art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, art. 194 și urm. și art. 451 și urm. C. proc. civ. cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte de Tribunalul București.

Instanța de apel, prin decizia recurată, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri este una obiectivă, în raport de art. 1.377 și art. 1.376 C. civ., adică incumbă proprietarului, fiind independentă de culpa celui care are paza materială a lucrului.

Sub un prim aspect, Înalta Curte arată că, potrivit art. 1.376 alin. (1) din C. civ., orice persoană este obligată să repare, independent de orice culpă, "prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa". Din această formulare rezultă că, pentru a duce la antrenarea răspunderii, "lucrul" trebuie să se fi aflat, în momentul cauzării prejudiciului, "sub paza" persoanei chemate de lege să răspundă.

În ce privește noțiunea de pază a lucrului, aceasta este definită de art. 1.377 C. civ., care stabilește că "În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu".

Pentru a defini noțiunea de pază, care constituie elementul esențial al răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale sau de lucruri, legiuitorul indică persoanele care pot exercita paza - proprietarul sau orice altă persoană care are posesia animalului sau a lucrului, precizează temeiul în care se exercită paza - în baza legii, a unui contract sau doar în fapt și precizează modul în care se exercită controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului - independent și în interes propriu. Trebuie făcută distincție între paza juridică și paza materială.

În raport de prevederile legale mai sus enunțate, Înalta Curte reține că, soluționând excepția lipsei calității procesuale pasive prin raportare exclusiv la proprietarul lucrului, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material incidente, respectiv a prevederilor art. 1.376 alin. (1) și a art. 1.377 din C. civ., procedând la o limitare a acestora și nu a lămurit situația de fapt pe aspectul paznicului lucrului.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează a proceda analiza tuturor aspectelor legale, astfel cum acestea sunt reglementate de prevederile art. 1.376 alin. (1) și art. 1.377 din C. civ.

Față de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă și va casa decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1774 din 14 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Casează decizia civilă nr. 1774 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.