ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 484/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 martie 2021 pe rolul Judecătoriei Târgu - Jiu, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul București Jilava, obligarea acestuia la achitarea daunelor morale în cuantum de 14.000 RON (3.000 euro), pentru încălcarea și nerespectarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ.

La 31 mai 2021, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 8 martie 2018, excepția netimbrării acțiunii și excepția nemotivării cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

La termenul din 7 septembrie 2021, Judecătoria Târgu - Jiu a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința civilă nr. 5130 din 7 septembrie 2021, îndreptată prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târgu - Jiu a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu - Jiu a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 martie 2021 pe rolul Judecătoriei Târgu - Jiu, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul București Jilava, obligarea acestuia la achitarea daunelor morale în cuantum de 14.000 RON (3.000 euro), pentru încălcarea și nerespectarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ.

Constatând că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, a stabilit că Judecătoria Sectorului 4 București este competentă să judece cauza.

Prin sentința civilă nr. 16968 din 6 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata litigiului și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că pârâtul are sediul în comuna Jilava, județul Ilfov, iar nu în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București. De asemenea, reclamantul se afla în Penitenciarul Târgu-Jiu la momentul formulării cererii, astfel încât Judecătoria Sectorului 4 București nu este competentă să soluționeze litigiul, față de dispozițiile art. 107 și 111 C. proc. civ.

A constatat că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 111 din același act normativ, cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Totodată, a menționat că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ. prevăd că normele acestui act normativ sunt incidente în cazul proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, reguli noi de competență putând fi stabilite numai prin modificarea normelor codului (art. 122 C. proc. civ.).

A reținut că prevederile Ordinului nr. 1279/C/12.06.2000 al Ministrului Justiției, prin care s-a stabilit că, începând cu 1 iulie 2000, cererile privind deținuții din Penitenciarul București Jilava și Spitalul Jilava vor fi soluționate de Judecătoria Sectorului 4 București, nu sunt aplicabile în cauză, față de dispozițiile art. 122 C. proc. civ., cauza fiind civilă și nu penală.

Pe de altă parte, a constatat că reclamantul a învestit Judecătoria Târgu-Jiu cu soluționarea cererii de chemare în judecată în raport de locul unde se afla la acel moment, respectiv în Penitenciarul Târgu-Jiu, iar pârâtul nu a invocat excepția necompetenței acestei instanțe deși, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței.

Câtă vreme pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu prin întâmpinare, a apreciat că a devenit exclusivă competența acestei instanțe, în sensul că părțile nu o mai pot înlătura.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Pitești îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea dispozițiilor legale incidente și a următoarelor argumente:

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

În cauza de față, obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. prin care solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul București Jilava, obligarea acestuia la achitarea daunelor morale în cuantum de 14.000 RON (3.000 euro), pentru încălcarea și nerespectarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ.

În raport de finalitatea urmărită de reclamant prin acțiunea formulată - valorificarea unui drept personal, de creanță, corelativ obligației pârâtului de a asigura condiții corespunzătoare de detenție - prin prisma dispozițiilor legale anterior enunțate, se constată că norma de competență teritorială aplicabilă în cauză are caracter relativ, fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menționat, "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din interpretarea textului legal mai sus enunțat rezultă că, în cazul necompetenței de ordine privată, instanța nu poate să ridice din oficiu excepția necompetenței teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condițiile arătate.

În ceea ce privește întâmpinarea, potrivit art. 205 C. proc. civ., aceasta constă în actul de procedură prin care pârâtul se apără în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.

Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit Judecătoria Târgu-Jiu cu soluționarea cererii de chemare în judecată în raport de locul unde se afla la acel moment, respectiv în Penitenciarul Târgu-Jiu, iar pârâtul Penitenciarul București Jilava deși a depus întâmpinare, prin intermediul acesteia nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu - Jiu, ci excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepțiile netimbrării și nemotivării cererii de chemare în judecată.

La primul termen de judecată acordat, 7 septembrie 2021, Judecătoria Târgu - Jiu, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o, dispunând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului.

Însă, în cauză, fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea acesteia putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de pârât, prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe și puteau pune concluzii, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, prima instanță sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Dimpotrivă, Judecătoria Târgu - Jiu a ridicat din oficiu excepția necompetenței teritoriale cu eludarea normei legale menționate, deși, față de neinvocarea de către pârât a excepției prin întâmpinare, era obligată să se declare competentă să soluționeze pricina la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

Pe de altă parte, relevante pentru stabilirea în cauză a instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze litigiul sunt și dispozițiile art. 111 C. proc. civ., conform cărora "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

Această dispoziție legală reglementează o competență teritorială alternativă în ceea ce privește litigiile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiție, acesta având posibilitatea să introducă acțiunea fie la instanța unde își are domiciliul sau sediul, fie la instanța unde are sediul pârâtul.

Referitor la domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reține că este un atribut de identificare al acesteia, noțiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală." Dacă o persoană are mai multe locuințe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina și în practica judiciară s-a reținut constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".

Astfel, se consacră noțiunea domiciliului ca situație de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar nu ideea de domiciliu, ca noțiune juridică.

Scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă a părții, deoarece aceasta ar fi lipsită de exercițiul drepturilor sale procedurale.

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoașterii de către parte a existenței procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

Or, astfel cum s-a arătat, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul se afla în stare de detenție la Penitenciarul Târgu Jiu, unde executa o pedeapsă privativă de libertate.

Astfel, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială se află domiciliul în fapt al reclamantului, acesta a făcut alegerea de competență, fixând competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2022.