ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1281/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 23 septembrie 2020, sub nr. x/2020 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul București Jilava, obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale provenind din încălcarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la 20 noiembrie 2020, pârâtul Penitenciarul Jilava a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu, susținând că pârâtul are sediul în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București, în favoarea căreia a solicitat declinarea competenței.

Prin sentința nr. 6351 din 14 decembrie 2020, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu-Jiu a reținut că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, normele de competență în această materie fiind de ordine privată, stabilind o competență teritorială alternativă.

Conform art. 107 C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel"; art. 111 din același act normativ prevede că, "Atunci când pârâtul este o persoană juridică de drept public, acțiunea se va introduce fie la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, fie la cea de la sediul pârâtului."

Instanța a reținut că art. 113 C. proc. civ. stabilește competența și a altor instanțe, în afară de instanța de la domiciliul/sediul pârâtului sau domiciliul reclamantului, în mod alternativ, în materia răspunderii delictuale, în cazul obligațiilor izvorâte din săvârșirea unei fapte ilicite, competența aparținând, în acest caz, și instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ori s-a produs prejudiciul.

Prin aceste texte de lege s-a instituit o competență teritorială alternativă, iar dreptul de a alege între instanțele competente, conform legii, aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

În cauză, reclamantul a înțeles să învestească Judecătoria Târgu-Jiu cu cererea îndreptată împotriva Penitenciarului Jilava, invocând calitatea de persoană juridică de drept public a pârâtului și faptul că domiciliul său actual este la Penitenciarul Târgu-Jiu.

În privința stabilirii competenței instanței în funcție de domiciliul reclamantului, Judecătoria Târgu-Jiu a apreciat că aceste dispoziții legale trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum aceasta este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 din cod, stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

Instanța a reținut că, potrivit normelor enunțate, domiciliul, ca element de identificare al persoanei fizice care determină stabilirea competenței instanței, este cel pe care o persoană l-a stabilit ca locuință principală, astfel încât nu poate intra în sfera domiciliului locul de detenție, chiar dacă pedeapsa aplicată presupune custodierea persoanei pe o perioadă îndelungată.

Chiar dacă s-ar aprecia că locul de detenție poate reprezenta domiciliul procesual, instanța a reținut, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, că reclamantul este cazat, începând cu 19 septembrie 2019, la Penitenciarul Jilava pentru executarea pedepsei privative de libertate, la Penitenciarul Târgu-Jiu aflându-se în tranzit, pentru afaceri judiciare, astfel încât nici în această situație domiciliul său nu se află în circumscripția Judecătoriei Târgu-Jiu.

Cum reclamantul nu are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Târgu-Jiu și a sesizat o altă instanță decât cele competente alternativ, potrivit art. 107, 111 și 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., iar pârâtul a invocat excepția de necompetență, solicitând declinarea competenței, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Prin sentința civilă nr. 2271 din 23 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că pârâtul are sediul în comuna Jilava, județul Ilfov, astfel încât, față de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., invocat în susținerea motivelor din întâmpinare, Judecătoria Sectorului 4 București nu este competentă să soluționeze cauza.

Necompetența Judecătoriei Sectorului 4 București a fost reținută și în raport de ipotezele prevăzute de art. 113 C. proc. civ. și de temeiul de drept invocat de reclamant, precum și față de dispozițiile art. 111 din același cod.

Conform art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ., dispozițiile acestui act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare; potrivit art. 122 Cod procedură, reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor codului.

Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că prevederile Ordinului nr. 1279/C/12.06.2000 al Ministrului Justiției prin care s-a stabilit că, începând cu 1 iulie 2000, cererile privind deținuții din Penitenciarele București Jilava și Spitalul Jilava vor fi soluționate de Judecătoria Sectorului 4 București nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acțiunea este de natură civilă, iar nu penală, competența de soluționare fiind reglementată prin dispozițiile C. proc. civ. având în vedere dispozițiile art. 122 ale acestui cod.

Întrucât reclamantul este cel care are alegerea de competență, acesta se afla, la data sesizării instanței, în Penitenciarul Târgu-Jiu, acesta justificându-și alegerea de competență a Judecătoriei Târgu-Jiu în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., neavând relevanță domiciliul din acte, față de starea în care se afla reclamantul și nici faptul că, la momentul sesizării instanței se afla în tranzit la acel penitenciar.

Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că pârâtul nu putea să solicite declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, competentă după sediul său fiind Judecătoria Cornetu. Deși Judecătoria Târgu Jiu nu era competentă să judece cauza după niciunul dintre criteriile de competență alternativă, nu se putea declina competența de soluționare a cauzei la o altă instanță necompetentă. Cum reclamantul a înțeles să învestească Judecătoria Târgu Jiu, iar în cauză este în discuție o competență teritorială relativă, Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că și în situația în care reclamantul ar fi sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, declinarea nu se putea face la o altă instanță necompetentă prin alegerea competenței de pârât prin întâmpinare.

Pentru aceste motive, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Reclamantul A. a învestit Judecătoria Târgu-Jiu cu soluționarea cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Jilava la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale provenind din încălcarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 756/2016 pentru organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor și pentru modificarea H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, "Administrația Națională a Penitenciarelor este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiției (…); (alin. (2) Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate fac parte din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională ale statului și constituie sistemul administrației penitenciare."

Art. 11 alin. (1) din același act normativ prevede că, "Pentru îndeplinirea atribuțiilor, în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor se înființează, se organizează și funcționează penitenciare, penitenciare-spital, penitenciare pentru tineri, penitenciare pentru femei (…); alin. (2) "Unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor se înființează prin hotărâre a Guvernului și au personalitate juridică."

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a penitenciarelor, "Penitenciarele sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, înființate prin hotărâre a Guvernului, și fac parte din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională."

În materia competenței teritoriale, C. proc. civ. stabilește, la art. 111, că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

Această dispoziție legală reglementează o competență teritorială alternativă în ceea ce privește litigiile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiție, acesta având posibilitatea să introducă acțiunea fie la instanța unde își are domiciliul sau sediul, fie la instanța unde are sediul pârâtul.

Art. 111 C. proc. civ. urmărește nu numai transpunerea principiului liberului acces la justiție, prin facilitarea accesului la instanță pentru reclamant, dar și evitarea aglomerării instanței de la sediul persoanei juridice de drept public chemate în judecată în calitate de pârât.

În ceea ce privește domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reține că este un atribut de identificare al acesteia, noțiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală." Dacă o persoană are mai multe locuințe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina și în practica judiciară s-a reținut constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".

Astfel, se consacră noțiunea domiciliului ca situație de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar nu ideea de domiciliu, ca noțiune juridică.

Scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă a părții, deoarece aceasta ar fi lipsită de exercițiul drepturilor sale procedurale.

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoașterii de către parte a existenței procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că, în prezent, se află în stare de detenție la Penitenciarul Târgu Jiu, unde execută o pedeapsă privativă de libertate. Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, actele de procedură (citații, comunicările hotărârilor pronunțate de instanțele aflate în conflict) au fost îndeplinite, față de reclamant, la Penitenciarul Târgu-Jiu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială de află domiciliul în fapt al reclamantului, acesta a făcut alegerea de competență, fixând competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.