ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2022

HOTĂRÂRE

19.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1258/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 28.10.2021 sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată care să oblige debitoarea la plata sumei de 21.199,55 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturii nr. x din 20 ianuarie 2019 și a facturii nr. x/21.02.2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 C. proc. civ.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu, în raport cu dispozițiile art. 132, art. 1016 raportat la art. 107 C. proc. civ., solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Prin sentința civilă nr. 6720/03.11.2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de solutionare a cererii de emitere a ordonanței de plată, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Instanța a reținut că reclamanta se prevalează de o înțelegere verbală, contestată de către debitoare, astfel încât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 113 pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, deși există unele situații în care, pe lângă instanța de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe, instanța a reținut că, în cauză, nu este aplicabil niciun caz de competență teritorială alternativă, motiv pentru care competența se stabilește prin raportare la sediul pârâtei la momentul formulării cererii, ca regulă de drept comun.

Având în vedere că sediul pârâtei se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București și faptul că, în speță, nu se poate reține incidența vreunei norme legale care să atragă vreo competență specială, instanța a apreciat că nu este competentă teritorial în soluționarea cauzei, ci Judecătoria Sectorului 2 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, care, prin sentința nr. 2370 din 09.03.2022, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinatat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 135 C. proc. civ., și a dispus înaintarea dosarului cauzei Înaltei Curti de Casație si Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă ordonanță de plată privind dreptul de creanță afirmat de creditoare reprezentând valoarea totală a facturilor emise și neachitate de către debitoare.

Pârâta a declarat prin întâmpinare că au existat raporturi juridice anterioare între părți, iar una dintre facturi a fost achitată, fapt ce determină concluzia că locul prestării serviciilor menționate de către reclamanta creditoare a fost în comuna Turcinești, jud. Gorj.

Creanța invocată de creditoare reiese din facturile atașate la dosar în cuprinsul cărora există mențiunea că au fost prestate servicii de cazare la sediul creditorului din localitatea Turcinești, jud. Gorj, aspect necontestat, în esență, de către debitor.

Din cuprinsul adeverinței nr. x/25.01.2022, emisă de Primăria Comunei Turcinești reiese că în această localitate s-au executat lucrări de reabilitare ale sediului Primăriei comunei Turcinești, jud. Gorj, în baza contractului de execuție lucrări nr. x/06.06.2018 încheiat cu debitorul, iar pe perioada derulării contractului, cazarea salariaților societății B. S.R.L. a fost asigurată de A. S.R.L., la recomandarea acestora.

Așadar, deși debitoarea susține că între părți nu a intervenit încheierea unui contract, aceasta recunoaște o factură anterioară pe care a și achitat-o, în consecință rezultă cu evidență că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1270 din C. civ. raportate la dispozițiile art. 1240 din C. civ.

Cu toate acestea, în speță se invocă neîndeplinirea unei obligații a debitorului, respectiv obligația de plată a prețului, cu privire la care C. civ. conține prevederi exprese referitoare la locul plății.

Art. 1.494 C. civ. prevede că, în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor: a) obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății.

Prin urmare, deși se susține că părțile nu au prevăzut în contract un loc de executare a obligațiilor, din dispozițiile legale citate reiese că obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul/sediul creditorului de la data plății.

Așadar, destinatarul obligației de plată a prețului serviciilor prestate (creditorul din prezenta cauză) are sediul în comuna Turcinești, jud. Gorj, iar locul executării acestei obligații este la sediul creditorului, în speță nefiind încheiată o convenție de alegere de competență.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 1494 alin. (1) din C. civ., locul executării obligației se poate stabili atât potrivit naturii prestației, cât și în temeiul prevederilor legale menționate, iar părțile nu și-au manifestat voința în sensul alegerii instanței pentru soluționarea litigiilor izvorâte din acest contract, fiind aplicabile dispozițiile art. 113 pct. 3 coroborate cu cele ale art. 116 C. proc. civ. și art. art. 1494 alin. (1) C. civ., Judecătoria Sectorului 2 București nefiind competentă să soluționeze prezenta cauză.

În conformitate cu prevederile art. 135 C. proc. civ., s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curti de Casație si Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1013-art. 1024 C. proc. civ. care reglementează procedura ordonanței de plată.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Conform art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Art. 113 C. proc. civ. alin. (1) pct. 3. prevede că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, iar potrivit alin. (2), când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce și la instanța în circumscripția căreia se află locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

Creanța invocată de creditor rezultă din facturile aflate la dosar în cuprinsul cărora există mențiunea că au fost prestate servicii de cazare la sediul creditorului din localitatea Turcinești, jud. Gorj.

Conform art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ. privind locul plății, în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății.

În acest context devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract."

Cum în cauză locul executării obligației, respectiv plata sumei de bani, considerată de reclamantă ca fiind datorată de pârâtă, se află la sediul creditoarei reclamante din localitatea Turcinești, jud. Gorj, instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii este Judecătoria Târgu Jiu.

Având în vedere că în cauză competența teritorială este alternativă, iar reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind învestită Judecătoria Târgu Jiu, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.