- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 iunie 2007
- Stat pârât
- HRV
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Tomljenovic împotriva Croației
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1934 și trăiește în Zagreb. Reclamantul a fost predare biologie și chimie și a fost directorul școlii elementare V.N. din Zagreb. Prin decizia sa din 22 decembrie 1995 Ministerul Educației și Sportului (Ministarstvo prosvjete i športa) a eliberat reclamantul postului său de șef și l-a respins din muncă din cauza că a ajuns la vârsta de pensionare. La 3 ianuarie 1996, reclamantul a interzis o acțiune la Curtea Administrativă (Upravni sud Republike Hrvatske) împotriva acestei decizii. La 9 octombrie 1997, Curtea Administrativă a respins competența sa în această chestiune și, la 6 mai 1998, a transmis cazul Curții Municipale de Zagreb (Općinski sud u Zagrebu). La 4 septembrie 1998, Curtea Municipală a invitat reclamantul să își completeze cererea, pe care o făcea reclamantul în termenul indicat.
Curtea a avut audieri la 20 noiembrie 2000 și 5 februarie 2001. La 17 decembrie 2001, Curtea Municipală, având în vedere că nu era competentă în această chestiune, a formulat o cerere la Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske) în vederea rezolvării conflictului negativ al jurisdicțiilor. 10. La 22 ianuarie 2002, Curtea Supremă a decis că Curtea Administrativă a fost competentă să asculte cazul reclamantului. 11. După transferul cazului la Curtea Administrativă, la 31 octombrie 2002, instanța respectivă a decis în favoarea reclamantului, anulând hotărârea respinsă din 22 decembrie 1995 și trimitendu-l Ministerului. 12. Întrucât Ministerul nu a luat o nouă decizie în termenul de 30 de zile, la 5 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat Curtea Administrativă să facă acest lucru (a se vedea punctul 16 mai jos).
În răspunsul la cererea sa, Ministerul a susținut că nu mai este competent să elibereze o astfel de decizie datorită modificării legislației care reglementează învățământul primar. La 6 mai 2004, Curtea Administrativă, în calitate de instanță de competență deplină, a emis o decizie care înlocuiește în întregime cea a Ministerului. A respins cererea reclamantului prin acceptarea că Ministerul nu mai are competență în această chestiune. Cu toate acestea, a constatat că, în aceste circumstanțe, Ministerul ar fi trebuit să transmită dosarul unui organism autorizat în temeiul noului legislație pentru a emite o astfel de decizie – consiliul școlar al școlii V.N... Ministerul a făcut acest lucru la 26 iunie 2006. 13. Se pare că cazul este în prezent în așteptare în fața consiliului școlar.
14. Între timp, la 8 martie 2004, reclamantul a depus o plângere constituțională cu privire la durata procedurii. La 1 iulie 2004, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) a respins plângerea reclamantului. Acesta a examinat doar durata procedurii în partea lor între introducerea cererii reclamantului la Curtea Administrativă la 5 noiembrie 2003 și depunerea plângerii constituționale. Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională constatând că procedura a durat doar patru luni și trei zile.
15. Partea relevantă a articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Rebublike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002 din 3 mai 2002 – „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă toate măsurile legale au fost epuizate sau nu în cazul în care instanța competentă nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile persoanei sau o acuzație penală împotriva ei într-un timp rezonabil... (2) În cazul în care o plângere constituțională ... în temeiul alineatului (1) din prezenta secțiune este confirmată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța competentă trebuie să hotărească cazul cu privire la fondul...
(3) Într-o hotărâre emisă în temeiul alineatului (2) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională evaluează compensația adecvată pentru reclamantul pentru încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensarea se plătește din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.” 16. Dispozițiile relevante ale Legii privind litigiile administrative (Zakon o upravnim sporovima, Gazettea Oficial nr. 53/1991, 9/92 și 77/92 prevede următoarele: Secțiunea 64 alineatul (1) prevede că, în executarea hotărârii Curții administrative, autoritatea administrativă își emite hotărârea imediat, dar cel târziu în 30 de zile. În caz contrar, o parte poate, printr-o prezentare specială, să-l solicite să facă acest lucru.
În cazul în care autoritatea nu depune o decizie în termen de șapte zile de la solicitarea respectivă, o parte poate solicita Curtea Administrativă. Secțiunea 64 alineatul (2) prevede că, în cazul în care a fost depusă o astfel de cerere, Curtea Administrativă cere în primul rând autorității administrative să dea motive pentru omiterea sa. Autoritatea răspunde imediat, dar cel târziu în termen de șapte zile. În cazul în care autoritatea nu reușește să facă acest lucru sau în cazul în care motivele furnizate nu justifică nevoia de a hotărî, Curtea administrativă ia o decizie care înlocuiește în întregime decizia autorității administrative.
4. The applicant was born in 1934 and lives in Zagreb.
The applicant was teaching biology and chemistry and was the headmaster of V.N. Elementary School in Zagreb. By its decision of 22 December 1995 the Ministry of Education and Sport (Ministarstvo prosvjete i športa) relieved the applicant of his post of headmaster and dismissed him from work on account that he had reached the retirement age.
On 3 January 1996 the applicant brought an action in the Administrative Court (Upravni sud Republike Hrvatske) against that decision.
On 9 October 1997 the Administrative Court declined its jurisdiction in the matter, and on 6 May 1998 forwarded the case to the Zagreb Municipal Court (Općinski sud u Zagrebu).
On 4 September 1998 the Municipal Court invited the applicant to supplement his claim, which the applicant did within the time-limit indicated. The court held hearings on 20 November 2000 and 5 February 2001.
On 17 December 2001 the Municipal Court, considering that it lacked jurisdiction in the matter, made an application to the Supreme Court (Vrhovni sud Republike Hrvatske) with a view to resolving the negative conflict of jurisdictions.
On 22 January 2002 the Supreme Court ruled that the Administrative Court was competent to hear the applicant's case.
Following the transfer of the case back to the Administrative Court, on 31 October 2002 that court ruled in favour of the applicant. It quashed the impugned decision of 22 December 1995 and remitted the case to the Ministry.
Since the Ministry failed to give a new decision within the statutory time-limit of 30 days, on 5 November 2003 the applicant requested the Administrative Court to do so (see paragraph 16 below). In their reply to his request, the Ministry submitted that it was no longer competent to issue such a decision owing to the change in legislation governing primary education. On 6 May 2004 the Administrative Court, acting as a court of full jurisdiction, issued a decision entirely substituting for that of the Ministry. It dismissed the applicant's request by accepting that the Ministry no longer had competence in the matter. However, it found that in those circumstances the Ministry should have forwarded the case-file to a body authorised under the new legislation to issue such a decision – the school board of the V.N. Elementary School. The Ministry did so on 26 June 2006.
It appears that the case is currently pending before the school board.
Meanwhile, on 8 March 2004 the applicant lodged a constitutional complaint about the length of the proceedings. On 1 July 2004 the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) dismissed the applicant's complaint. It examined only the length of the proceedings in their part between the introduction of the applicant's request to the Administrative Court on 5 November 2003 and the lodging of the constitutional complaint. The Constitutional Court dismissed the constitutional complaint finding that the proceedings had lasted only four months and three days.
The relevant part of section 63 of the Constitutional Act on the Constitutional Court (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Official Gazette no. 49/2002 of 3 May 2002 – “the Constitutional Court Act”) reads as follows: “(1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint whether or not all legal remedies have been exhausted if the competent court fails to decide a claim concerning the individual's rights and obligations or a criminal charge against him or her within a reasonable time ... (2) If a constitutional complaint ... under paragraph 1 of this section is upheld, the Constitutional Court shall set a time-limit within which the competent court must decide the case on the merits... (3) In a decision issued under paragraph 2 of this section, the Constitutional Court shall assess appropriate compensation for the applicant for the violation of his or her constitutional rights ... The compensation shall be paid out of the State budget within three months from the date a request for payment is lodged.”
The relevant provisions of the Administrative Disputes Act (Zakon o upravnim sporovima, Official Gazette nos. 53/1991, 9/92 and 77/92) provide as follows: Section 64(1) provides that, in the execution of the Administrative Court's judgment, the administrative authority shall issue its decision immediately but at the latest within 30 days. Otherwise, a party may by a special submission request it to do so. If the authority does not issue a decision within seven days following that request, a party may apply to the Administrative Court. Section 64(2) provides that if such an application was made, the Administrative Court shall first ask the administrative authority to give reasons for its omission. The authority shall reply immediately but at the latest within seven days. If the authority fails to do so, or if the reasons given do not justify the failure to decide, the Administrative Court shall give a decision entirely substituting for the decision of the administrative authority.