CASE OF TOMLJENOVIC v. CROATIA

Reclamantul s-a născut în 1934 și trăiește în Zagreb. Reclamantul a fost predare biologie și chimie și a fost directorul școlii elementare V.N. din Zagreb. Prin decizia sa din 22 decembrie 1995 Ministerul Educației și Sportului (Ministarstvo prosvjete i športa) a eliberat reclamantul postului său de șef și l-a respins din muncă din cauza că a ajuns la vârsta de pensionare. La 3 ianuarie 1996, reclamantul a interzis o acțiune la Curtea Administrativă (Upravni sud Republike Hrvatske) împotriva acestei decizii. La 9 octombrie 1997, Curtea Administrativă a respins competența sa în această chestiune și, la 6 mai 1998, a transmis cazul Curții Municipale de Zagreb (Općinski sud u Zagrebu). La 4 septembrie 1998, Curtea Municipală a invitat reclamantul să își completeze cererea, pe care o făcea reclamantul în termenul indicat. Curtea a avut audieri la 20 noiembrie 2000 și 5 februarie 2001. La 17 decembrie 2001, Curtea Municipală, având în vedere că nu era competentă în această chestiune, a formulat o cerere la Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske) în vederea rezolvării conflictului negativ al jurisdicțiilor. 10. La 22 ianuarie 2002, Curtea Supremă a decis că Curtea Administrativă a fost competentă să asculte cazul reclamantului. 11. După transferul cazului la Curtea Administrativă, la 31 octombrie 2002, instanța respectivă a decis în favoarea reclamantului, anulând hotărârea respinsă din 22 decembrie 1995 și trimitendu-l Ministerului. 12. Întrucât Ministerul nu a luat o nouă decizie în termenul de 30 de zile, la 5 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat Curtea Administrativă să facă acest lucru (a se vedea punctul 16 mai jos). În răspunsul la cererea sa, Ministerul a susținut că nu mai este competent să elibereze o astfel de decizie datorită modificării legislației care reglementează învățământul primar. La 6 mai 2004, Curtea Administrativă, în calitate de instanță de competență deplină, a emis o decizie care înlocuiește în întregime cea a Ministerului. A respins cererea reclamantului prin acceptarea că Ministerul nu mai are competență în această chestiune. Cu toate acestea, a constatat că, în aceste circumstanțe, Ministerul ar fi trebuit să transmită dosarul unui organism autorizat în temeiul noului legislație pentru a emite o astfel de decizie – consiliul școlar al școlii V.N... Ministerul a făcut acest lucru la 26 iunie 2006. 13. Se pare că cazul este în prezent în așteptare în fața consiliului școlar. 14. Între timp, la 8 martie 2004, reclamantul a depus o plângere constituțională cu privire la durata procedurii. La 1 iulie 2004, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) a respins plângerea reclamantului. Acesta a examinat doar durata procedurii în partea lor între introducerea cererii reclamantului la Curtea Administrativă la 5 noiembrie 2003 și depunerea plângerii constituționale. Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională constatând că procedura a durat doar patru luni și trei zile. 15. Partea relevantă a articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Rebublike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002 din 3 mai 2002 – „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă toate măsurile legale au fost epuizate sau nu în cazul în care instanța competentă nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile persoanei sau o acuzație penală împotriva ei într-un timp rezonabil... (2) În cazul în care o plângere constituțională ... în temeiul alineatului (1) din prezenta secțiune este confirmată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța competentă trebuie să hotărească cazul cu privire la fondul... (3) Într-o hotărâre emisă în temeiul alineatului (2) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională evaluează compensația adecvată pentru reclamantul pentru încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensarea se plătește din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.” 16. Dispozițiile relevante ale Legii privind litigiile administrative (Zakon o upravnim sporovima, Gazettea Oficial nr. 53/1991, 9/92 și 77/92 prevede următoarele: Secțiunea 64 alineatul (1) prevede că, în executarea hotărârii Curții administrative, autoritatea administrativă își emite hotărârea imediat, dar cel târziu în 30 de zile. În caz contrar, o parte poate, printr-o prezentare specială, să-l solicite să facă acest lucru. În cazul în care autoritatea nu depune o decizie în termen de șapte zile de la solicitarea respectivă, o parte poate solicita Curtea Administrativă. Secțiunea 64 alineatul (2) prevede că, în cazul în care a fost depusă o astfel de cerere, Curtea Administrativă cere în primul rând autorității administrative să dea motive pentru omiterea sa. Autoritatea răspunde imediat, dar cel târziu în termen de șapte zile. În cazul în care autoritatea nu reușește să facă acest lucru sau în cazul în care motivele furnizate nu justifică nevoia de a hotărî, Curtea administrativă ia o decizie care înlocuiește în întregime decizia autorității administrative.