ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 453/2024

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă, contestatorii reclamanți A. și B. au solicitat anularea deciziei civile nr. 712 din 8 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul președintele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, C., în cauza având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Încheierea Curții de Apel București, secția a IV a civilă Prin încheierea din 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost suspendată judecata contestației în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 712 din 8 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul președintele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, C., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă au declarat recurs, neîntemeiat în drept, recurenții A. și B. susținând că neprezentarea la termenul de judecată din 15 septembrie 2023 la care s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a datorat imposibilității de prezentare din motive medicale, contestatorul A. fiind internat în spital. Sub un alt aspect, arată că prin încheierea recurată s-a reținut că lipsește dosarul de fond. Solicită repunerea cauzei pe rol și soluționarea contestației în anulare formulate. În continuarea susținerilor din cadrul memoriului de recurs, recurenții fac referire la dosarul de despăgubiri constituit în baza Legii nr. 10/2001, precum și la refuzul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de acordare a despăgubirilor, urmat de acțiunea în justiție ce formează obiectul dosarului nr. x/2010 Invocă dispozițiile art. 725 alin. (3) și (4) din C. proc. civ. și decizia nr. 386 din 31 ianuarie 2013, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2010 și arată că se impune ca dosarul în care a fost pronunțată încheierea de suspendare atacată în cauza pendinte să fie soluționat în temeiul Legii nr. 10/2001.

Apărările formulate în cauză În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 9 ianuarie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 15 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 din C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurenții A. și B. învederează că neprezentarea la termenul de judecată din 15 septembrie 2023 la care s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a datorat imposibilității de prezentare din motive medicale, recurentul A. fiind internat în spital. Totodată, expun aspecte care vizează litigiul de fond. Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, nefiind expuse argumentele pentru care nu este legală măsura de suspendare a contestației în anulare, dispusă de curtea de apel. Recurenții nu invocă încălcarea unei norme de procedură de către instanța care a pronunțat încheierea atacată, ci deduc judecății o împrejurare de fapt ce vizează imposibilitatea prezenței fizice la termenul la care s-a dispus suspendarea judecării cauzei și își exprimă nemultumirea față de modul în care instanțele au soluționat cauza pe fond. Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la invocarea formală a unor motive de împiedicare de a participa la proces sau la expunerea unor aspecte care nu vizează soluția pronunțată prin hotărârea atacată, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate. Reținând că recurenții nu au prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.