ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 450/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 2.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino" a chemat în judecată pe pârâtul Sindicatul Liber "Dr. Ion Cantacuzino" din cadrul Institutului Cantacuzino, solicitând admiterea cererii de constatare a personalității juridice a pârâtului, astfel cum a fost formulată, respectiv constatarea sau, după caz, declararea nulității absolute a pârâtului, denumit Sindicatul Liber "Dr. Ion Cantacuzino" din cadrul Institutului Cantacuzino.

Prin sentința civilă nr. 9192 din 8 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino", în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Liber "Dr. Ion Cantacuzino" din cadrul Institutului Cantacuzino, în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 947 din 23 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă a fost respinsă cererea privind pe reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino", în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Liber "Dr. Ion Cantacuzino" din cadrul Institutului Cantacuzino, ca neîntemeiată; în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. a fost redus onorariul de avocat solicitat de pârât cu titlu de cheltuieli de judecată de la suma de 4760 RON la suma de 2000 RON; a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 2012,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus și cheltuieli poștale.

Prin decizia nr. 94 din 27 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis apelul formulat de apelantul pârât Sindicatul Liber "Dr. Ion Cantacuzino" din cadrul Institutului Cantacuzino împotriva sentinței civile nr. 947/23.06.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino"; a fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul în care a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 4772,30 RON, cheltuieli de judecată; a fost menținută, în rest, sentința civilă apelată; a fost obligat intimatul să plătească apelantului suma de 1207,60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino" a declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii și consideră că onorariul stabilit de curtea de apel nu este unul proporțional cu prestarea de servicii realizată de avocatul părții adverse, soluția fiind nelegală. Apreciază că nu au fost minimalizate și alte componente ale pregătirii și susținerii apărării, cum sunt redactarea întâmpinării și prezența la termenele de judecată acordate în cauză întrucât ambele instanțe de judecată au observat că serviciile de asistență juridică prestate au fost minime.

Învederează că nu avocatul părții adverse, ci instanța de fond a constatat diferența fundamentală între instituția nulității persoanei juridice și instituția dizolvării persoanei juridice, astfel încât apreciază că soluția instanței de fond de reducere a onorariului de avocat de la suma de 4760 la suma de 2000 RON este cea legală, acestă instanță apreciind componentele pregătirii și susținerii apărării, cum sunt redactarea întâmpinării și prezența la termenele de judecată acordate în cauză.

Recurentul recunoaște că desfășurarea activității avocatului implică studierea înscrisurilor de la dosar și o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor părții pe care o reprezintă, însă apreciază că, în speță, a fost denaturat scopul acordării cheltuielilor de judecată, care trebuie să reflecte doar munca avocatului.

Precizează că, în cauza pendinte, nu sunt incidente dispozițiile deciziei nr. 3/2020 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât nu sunt formulate critici cu privire la modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Prin întâmpinare, intimatul Sindicatul Liber "Dr. Ion Cantacuzino" din cadrul Institutului Cantacuzino a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 18 aprilie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 15 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 din C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino" susține, în esență, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și consideră că onorariul stabilit de curtea de apel nu este unul proporțional cu prestarea de servicii realizată de avocatul părții adverse, nefiind minimalizate și alte componente ale pregătirii și susținerii apărării, cum sunt redactarea întâmpinării și prezența la termenele de judecată acordate în cauză.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, fiind indicate formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., având în vedere că recurentul nu a expus argumentele pentru care apreciază că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la invocarea formală a unui motiv de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că soluția instanței care a pronunțat hotărârea atacată este nelegală.

Înalta Curte reține că nemulțumirea recurentului în ceea ce privește stabilirea de către instanța de apel a cuantumului onorariului de avocat, considerat nejustificat față de complexitatea muncii depuse de acesta, nu constituie o critică de nelegalitate a soluției întrucât nu se invocă nesocotirea vreunui criteriu prevăzut de art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., text de lege în baza căruia instanța a procedat la stabilirea onorariului, ci constituie o problemă de netemeinicie, ce ține strict de aprecierea pe care instanța de apel a făcut-o cu privire la cuantumul onorariului, aplicând criteriile prevăzute de lege cu privire la volumul și complexitatea activității desfășurate de avocat, a cărei verificare este incompatibilă cu dispozițiile care reglementează judecata în recurs.

Înalta Curte reamintește că, prin Decizia nr. 3/2020, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată, și fără a formula critici susceptibile ce cenzură în recurs, recurentul a nesocotit natura căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino" împotriva deciziei nr. 94A din 27 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino", Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata sumei de 1785 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico - Militară "Cantacuzino" împotriva deciziei nr. 94A din 27 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata către intimat a sumei de 1785 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.