ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 436/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, în data de 05.04.2021, sub nr. x/2021, petentul BEJ A., în numele creditorului B., în contradictoriu cu debitoarea C., a solicitat încuviințarea executării silite a obligației stabilite în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1992/5.03.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 14.04.2021, Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea formulată de petentul BEJ A., în numele creditorului B., în contradictoriu cu debitoarea C. și a încuviințat executarea silită în oricare dintre formele prevăzute de lege a dispozițiilor titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1992/5.03.2021 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelanta debitoare Oprea Ana Maria‚ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, în data de 21.05.2021, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 1936 A/12 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, apelul declarat de apelanta debitoare C. a fost respins, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii debitoarea C. a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în data de 16.09.2021.

Prin decizia nr. 83/07.02.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția inadmisibilității recursului și, în consecință, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1936 A/12 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

În data de 18.03.2023, contestatoarea C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021, calea de atac fiind înregistrată sub nr. x/2022.

Prin încheierea din data de 17.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol în data de 07.04.2023 pentru verificarea condițiilor perimării.

Prin decizia civilă nr. 343R/07.04.2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția perimării și a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva deciziei deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei civile nr. 343R/07.04.2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs contestatoarea C..

Prin cererea de recurs, recurenta a prezentat istoricul litigiului, după care a susținut că termenul de perimare nu este împlinit în cauză, întrucât ultimul act de procedură a fost înregistrat în 01.11.2022, dată de la care se calculează termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

A mai susținut recurenta să fie avută în vedere împrejurarea că măsura suspendării s-a dispus la 17.06.2022, motivele de recurs au fost depuse la 12.10.2022 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar recursul a fost depus la 29.06.2022 la Tribunalul București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Prin cererea dedusă judecății, recurenta a susținut nelegalitatea soluției de perimare a căii de atac a contestației în anulare, invocând încălcarea de către curtea de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Critica, deși se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.

Dispozițiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., pretins nerespectate de către curtea de apel, statuează în sensul că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 17.06.2022, având în vedere că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea pricinii.

După trecerea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., prin rezoluția din 03.03.2023, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu citarea părților, pentru verificarea condițiilor perimării.

Prin decizia recurată, curtea de apel a admis excepția perimării și a constat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva deciziei deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021, reținând, în esență, că, de la data la care s-a luat măsura suspendării judecății, părțile nu au efectuat acte de procedură în vederea judecării procesului, termenul de perimare de 6 luni fiind împlinit în data de 17.12.2022.

Referitor la condiția necesară pentru a opera perimarea, pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții, se constată că niciuna dintre părțile cauzei nu s-a preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri în vederea reluării judecății.

Astfel, în speță nu este incidentă ipoteza prevăzută la art. 416 alin. (3) al C. proc. civ., potrivit cu care nu constituie cauze de perimare când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

De asemenea, nici nu s-a făcut dovada că recurenta s-ar fi aflat în imposibilitate de a acționa în maniera de mai sus, iar din acest punct de vedere, operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Reținând că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit acte de procedură în ce privește soluționarea litigiului în interiorul termenului de 6 luni de la momentul pronunțării încheierii de suspendare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a dat eficiență dispozițiilor legale în materia perimării și s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva deciziei deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.

Totodată, nu poate fi luată în considerare susținerea recurentei în sensul că termenul de perimare nu este împlinit, întrucât în data de 12.10.2022 au fost depuse motivele de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție și în 29.06.2022 la Tribunalul București.

Aceasta întrucât, deși potrivit art. 414 alin. (1) și (2) Cod procedură, împotriva încheierii de suspendare a procesului se poate declara, cât timp durează suspendarea, calea de atac a recursului la instanța ierarhic superioară, din verificările efectuate, contrar susținerilor recurentei, se constată că părțile nu au atacat încheierea de suspendare din 17.06.2022 la instanța ierarhic susperioară, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește critica recurentei că ultimul act de procedură a fost efectuat în data de 01.11.2022, se observă, din actele dosarului, că niciun demers în vederea reluării judecății nu a fost efectuat de parte la data menționată sau înăuntrul termenului de perimare.

Prin urmare, câtă vreme recurenta nu a făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 din C. proc. civ., corect a reținut instanța de apel îndeplinirea condițiilor perimării cauzei.

Restul criticilor vizând aspectele de fapt ale litigiului excedează controlului de legalitate în prezenta cale de atac care vizează soluția de perimare a contestației în anulare.

Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt fondate criticile recurentei și că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat în cauză.

Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, prin încheierea din 14.12.2023, taxa judiciară de timbru datorată de recurentă în vederea soluționării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea C. împotriva deciziei civile nr. 343R din 07 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 100 RON, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.