ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 425/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția civilă, în data de 24 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, obligarea la plata sumei de 168.000 euro, echivalentul în RON de la data efectuării plății, reprezentând daune morale cauzate de durata excesivă a procesului penal, finalizat cu achitarea reclamantului, prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea în data de 20.12.2019 în dosarul nr. x/2006 și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 15/D din 21 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca, prin A.J.F.P. Satu Mare, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii principale invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare.

A fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca, prin A.J.F.P. Satu Mare, să plătească către reclamantul A. suma de 10.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlul de daune morale cauzate de durata excesivă a procesului penal din cadrul dosarului înregistrat sub nr. x/2006** pe rolul Tribunalului Satu Mare.

A fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.R.F.P. Cluj Napoca, prin A.J.F.P. Satu Mare, să plătească către reclamantul A. suma totală de 8.055 RON cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță, respectiv onorariu avocat în cuantum de 5.950 RON și taxa de timbru în cuantum de 2.105 RON, stabilită proporțional cu pretențiile admise.

Prin decizia civilă nr. 277/2023-A din 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, au fost admite apelurile formulate de către apelanții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței civile nr. 15/D/2022 din 21 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus valoarea despăgubirilor morale de la 10.000 euro la suma de 5.000 euro, în echivalent în RON, la cursul BNR din ziua plății efective.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu contravin deciziei.

A fost respins apelul declarat de către apelantul-reclamant împotriva încheierii din data de 04.12.2020 și împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel, în temeiul art. 497 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că decizia recurată nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar din cuprinsul deciziei nu reies argumentele, respectiv raționamentul instanței de apel, care să justifice respingerea apelului reclamantului și admiterea apelului pârâților. Instanța de apel, deși și-a însușit argumentele reclamantului care au fundamentat acțiunea formulată, a redus daunele morale acordate de prima instanță, fără ca să prezinte argumente pertinente în acest sens, rezumându-se la o singură frază prin care a arătat că despăgubirile echitabile pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a acordat pentru durata excesivă a procedurilor judiciare se situează între aproximativ 1500 euro și 8000 euro, iar suma de 5000 euro pentru reclamant reprezintă un remediu corect și suficient pentru prejudiciul moral cauzat de durata nerezonabilă a procesului penal.

Este adevărat că legiuitorul nu a stabilit criterii obiective de cuantificare a prejudiciului, astfel încât instanțele au puterea suverană de apreciere a despăgubirilor, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, însă, în cauză, lipsește tocmai acea motivare în fapt și în drept, care să poată fi analizată sub aspectul legalității de către instanța de recurs.

Recurentul a mai susținut că instanța de apel era obligată să analizeze toate criteriile care caracterizează cauza și să prezinte un raționament concludent prin raportare la criteriile de apreciere, care să justifice o astfel de diminuare a daunelor morale.

Deși instanța a analizat succint criteriile impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în raport de încălcarea dreptului la un proces echitabil, toate argumentele reținute în cauză sunt unele favorabile reclamantului, susținând acțiunea formulată, însă nu pot justifica diminuarea cuantumului daunelor morale solicitate.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor legale care conduc la stabilirea prejudiciului moral, respectiv art. 1385 alin. (1) C. civ. și art. 20 alin. (2) din Constituția României.

A arătat că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și următoarele din C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, temei raportat la care instanța de apel era ținută în determinarea prejudiciului produs, cu respectarea art. 1381 și urm. C. civ. care reglementează repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale.

În determinarea prejudiciului moral, instanța de apel s-a raportat în principal la cuantumul daunelor morale acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca urmare a încălcării sau vătămării dreptului reclamantului de a fi judecat într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenție, fără a avea în vedere și dispozițiile anterior menționate. Curtea Europeană acordă despăgubirile în temeiul art. 41 din Convenție, iar în dreptul intern este instituită regula reparării integrale a prejudiciului potrivit art. 1385 alin. (1) și (3) C. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituția României și art. 4 alin. (2) din C. civ.

Or, instanța de apel a ignorat această dispoziție legală, care avea prioritate față de dispozițiile internaționale, stabilind prejudiciul prin raportare la norme legale defavorabile.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată reprezentantul Direcției Naționale Anticorupție, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor morale cauzate de durata excesivă a procesului penal finalizat cu achitarea sa.

Temeiul juridic al pretențiilor solicitate de reclamant a fost reprezentat de dispozițiile art. 1349 și următoarele din C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Prima instanță a constatat că reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Ulterior, la termenul de judecată din 04 decembrie 2020, prima instanță a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.635 RON, raportat la temeiul juridic invocat de parte. Reclamantul a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din 11 decembrie 2020.

În faza procesuală a apelului, instanța a reținut că apelurile declarate în cauză, inclusiv cel al reclamantului, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit încheierii din data de 4 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamant, instanța de recurs a reținut, prin rezoluția de primire din data de 5 mai 2023, că reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului recursului, reprezentantul Direcției Naționale Anticorupție a invocat excepția netimbrării recursului, considerând că acțiunea dedusă judecății este supusă timbrării, întrucât cererea a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 1349 C. civ., iar nu pe prevederile speciale cuprinse în art. 538-539 C. civ. care prevăd scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte, raportat la obiectul cererii deduse judecății, respectiv daune morale cauzate de durata excesivă a procesului penal, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cu care sunt scutite de plata taxei de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac ordinare și extraordinare referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept.

Chiar dacă acțiunea reclamantului nu a fost întemeiată pe dispozițiile speciale cuprinse în art. 538-539 C. proc. civ., ci pe dispozițiile dreptului comun care reglementează răspunderea civilă delictuală, nu se poate reține că recurentul datorează taxă judiciară de timbru pentru soluționarea căii de atac, dată fiind natura juridică a daunelor solicitate, provenite în urma desfășurării unui proces penal ce s-a finalizat cu achitarea inculpatului.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului.

În continuare, examinând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că parte din criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., sub aspectul încălcării dispozițiilor legale privind motivarea hotărârii judecătorești și în ceea ce privește acordarea daunelor morale, în măsura în care nu pun în discuție aspecte ce țin de evaluarea situației de fapt și de aprecierea probatoriului, iar în ceea ce privește criticile aduse cuantumului daunelor morale acordate de instanța de apel, se observă că acestea vizează aspecte de netemeinicie a deciziei recurate, și nu de nelegalitate, ce nu pot fi supuse cenzurii în recurs.

Prin cererea de recurs dedusă judecății, recurentul-reclamant a invocat, pe de o parte, motivarea necorespunzătoare a deciziei recurate, sub aspectul cuantumului daunelor morale redus de către instanța de apel, iar, pe de altă parte, greșita aplicare a prevederilor art. 4 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) C. civ. prin raportare la art. 20 alin. (1) din Constituție, sub aspectul încălcării principiului reparării integrale a prejudiciului ca urmare a micșorării daunelor morale acordate de prima instanță, prin raportare la norme legale nefavorabile, respectiv la dispozițiile de contencios european și jurisprudența aferentă.

Criticile formulate sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, soluția de reducere a cuantumului daunelor morale acordate în primă instanță pentru prejudiciul suferit ca urmare a duratei excesive a procesului penal finalizat cu achitarea reclamantului, de la 10.000 euro la 5.000 euro, a fost motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de apel arătând considerentele de fapt și de drept pentru care a pronunțat această soluție.

Astfel, în apel a fost reapreciată valoarea daunelor morale, reținându-se că durata exagerată a procedurii penale a conturat o imagine negativă a reclamantului în societate, suspiciunile privind comportamentul ilicit al acestuia fiind menținute pe toată durata procedurii penale. Însă, daunele acordate nu au natura unui venit ori câștig financiar, ci a unei compensații pentru durata excesivă a procedurii judiciare, repararea prejudiciului realizându-se conform principiilor aplicate de Curtea Europeană pentru acordarea satisfacției echitabile, așa cum rezultă și din decizia nr. 646/23.02.2018, invocată de reclamant, valoarea aproximativă a daunelor acordate de instanța europeană în astfel de pricini fiind cuprinsă între 1500 euro și 8000 euro.

Instanța de apel a mai precizat că valoarea de 5000 euro, cu titlu de daune morale, se acordă exclusiv pentru durata excesivă a procesului penal, acțiunea penală în sine pornită împotriva reclamantului fiind o procedură permisă de lege în cazul în care există anumite indicii cu privire la săvârșirea unei fapte penale, prejudiciul solicitat pentru imaginea afectată ca urmare a articolelor din presa locală și pentru punerea la dispoziție a reclamantului având legătură cu acțiunea penală, și nu cu durata excesivă, iar prejudiciul pentru diminuarea salariului în contextul procesului penal având natura unor pretinse prejudicii materiale.

În acest context factual, ținând seama și de circumstanțele particulare ale speței, dar și de criteriul echității, consacrat de doctrină și de jurisprudență, având în vedere că întinderea prejudiciului este rezultatul aprecierii instanței de judecată în raport de criteriile relevante în speță, instanța de apel a apreciat practic că nivelul despăgubirilor stabilite prin hotărârea primei instanțe excedează unui raport rezonabil de proporționalitate între prejudiciul moral suferit de reclamant și despăgubirile acordate, impunându-se reducerea acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel nu s-a limitat la enunțarea unor criterii de evaluare a prejudiciului, dimpotrivă, a expus motivele pentru care se impune micșorarea cuantumului daunelor morale raportat la situația de fapt prezentată în detaliu.

Totodată, considerentele deciziei de apel relevă aplicarea criteriilor de evaluare a prejudiciului prin raportare la circumstanțele particulare ale speței, context în care nu se poate reține nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii recurate, prin prisma exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., și nici omisiunea instanței de apel de a analiza toate criteriile ce caracterizează prezenta cauză, recurentul neindicând care criterii nu ar fi fost analizate.

Pe de altă parte, în măsura în care recurentul tinde la reaprecierea în prezenta cale de atac a probelor administrate și a cuantumului efectiv stabilit de instanța de apel, trebuie constatat că asemenea susțineri constituie critici de netemeinicie, și nu de nelegalitate a deciziei.

Or, atare scop al motivelor de recurs este incompatibil cu atribuțiile instanței de control judiciar, circumscrise exclusiv verificării legalității hotărârii, din perspectiva cazurilor de recurs descrise de art. 488 C. proc. civ., motiv pentru care nu s-ar putea proceda la reevaluarea situației de fapt și a probelor administrate.

Prin urmare, împrejurarea că recurentul-reclamant este nemulțumit de concluziile la care a ajuns instanța de apel în privința stabilirii daunelor morale, de modul în care aceasta a analizat și a interpretat situația de fapt, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii sau cu motivarea insuficientă, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și nu justifică incidența în cauză a acestui caz de casare.

Luând în examinare motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că recurentul a criticat greșita aplicare a prevederilor art. 4 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) C. civ. prin raportare la art. 20 alin. (1) din Constituție, considerând că prejudiciul nu a fost reparat integral, iar standardul intern este mai favorabil în raport cu cel european, aplicat de către instanța de apel.

Contrar criticilor recurentului, instanța de apel a analizat cuprinzător condițiile răspunderii civile delictuale raportat la situația de fapt reținută în cauză și necontestată de părți, iar cu privire la prejudiciul suferit, a reținut că reclamantul a invocat aspecte de ordin personal, de ordin profesional și familial, pe care le-a examinat în detaliu.

Dispozițiile art. 1385 din C. civ. reglementează principiul reparării integrale a prejudiciului, iar instanța de apel, având în vedere aspectele de fapt și jurisprudența europeană, a apreciat că prejudiciul ce se cuvine reclamantului este cel ce se impune a fi redus, sens în care a dispus repararea integrală a acestuia.

Așadar, în cauză nu s-a reținut existența unui alt prejudiciu care să fi fost reparat parțial, așa cum eronat susține recurentul.

De asemenea, recurentul a susținut că în mod eronat instanța de apel a aplicat dispozițiile europene care îi sunt defavorabile comparativ cu cele din dreptul intern.

Analizând această critică se constată că recurentul nu a indicat în concret motivele pentru care consideră că dispozițiile de contencios european îi sunt defavorabile, această critică fiind formulată exclusiv din perspectiva cuantumului prejudiciului, a cărui valoare nu poate fi reapreciată în recurs, fiind atributul instanțelor de fond.

Prin urmare, nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 4 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) C. civ. prin raportare la art. 20 alin. (1) din Constituție, de către instanța de apel care, aplicând cu prioritate dispozițiile europene, a constatat că valoarea despăgubirilor acordate de Curtea Europeană se situează între 1500 euro și 8000 euro, motiv pentru care a apreciat că valoarea de 5000 euro este o sumă rezonabilă, care acoperă prejudiciul suferit de reclamant pentru durata excesivă a procesului penal.

Referitor la cuantumul prejudiciului, se reține că, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. În schimb, se poate acorda părții o indemnizare cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani care să îi permită să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.

Însă, indemnizarea părții în contextul satisfacerii echitabile nu trebuie, sub nicio formă, să producă o îmbogățire fără just temei, sens în care instanța de apel a apreciat că suma de 5000 euro este suficientă pentru înlăturarea consecințelor negative pe care le-a produs fapta ilicită a pârâtului.

Ca atare, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile necesare stabilirii și acordării unor daune morale în cauză, inclusiv prejudiciul moral și de imagine suferit de reclamant și prejudiciul moral direct constând în suferința pricinuită reclamantului ca urmare duratei excesive a procesului penal.

Prin urmare, în condițiile în care soluția asupra cererii de acordare a daunelor morale a fost motivată în mod coerent, exhaustiv și nu s-a făcut dovada încălcării unor texte de lege în cadrul acestui demers, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant, câtă vreme aprecierea instanței de apel asupra cuantumului daunelor morale este rezultatul propriei judecăți de valoare și nu poate constitui o critică de nelegalitate ce poate fi supusă spre analiză instanței de recurs.

Pentru toate aceste motive Înalta Curte, observând că recursul este nefondat în ansamblul său, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 277/2023-A din 28 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului, invocată de Ministerul Public.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 277/2023-A din 28 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.