ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 294/2024

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă la data de 17.01.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Comuna Negreni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (în continuare MDLPA) a solicitat prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea notificării nr. x/25.05.2021 (înregistrată la reclamantă sub nr. x/03.06.2021) emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației prin intermediul căreia s-a dispus restituirea sumei de 846.066,37 RON în sarcina sa și obligarea pârâtului MDLPA la restituirea sumei de 846.066,37 RON achitată de către reclamantă prin ordinul de plată nr. x/23.12.2021 în contul MDLPA în considerarea notificării nr. x/25.05.2021, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 969 din 24 iunie 2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Negreni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 522A din 04 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru minori și de familie a respins apelul formulat de apelanta -reclamantă Comuna Negreni împotriva sentinței civile nr. 969/24.06.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

A luat act că apelanta-reclamantă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată în apel pe cale separată.

Împotriva deciziei civile nr. 522A din 04 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta Comuna Negreni, ce a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs formulată, și întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă reia susținerile din cererea de apel, reiterând, în esență, că pentru decontarea sumelor utilizate în vederea executării proiectelor de investiție finanțate din sume alocate de la bugetul de stat, beneficiarul este obligat să depună documentele justificative din care să rezulte bunurile, lucrările ori serviciile pentru care se cere decontarea. În măsura în care finanțatorul apreciază că documentele justificative transmise nu sunt conforme cu prevederile legale, solicită clarificări în termen de maxim 10 zile de la data depunerii documentelor. În cazul de față MDLPA nu a cerut asemenea clarificări în termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru documentațiile depuse de către subscrisa în vederea decontării, chiar dimpotrivă, considerând oportună decontarea sumei solicitate.

Ulterior, în anul 2021, MDLPA a dispus suspendarea transferurilor de la bugetul de stat și restituirea sumelor decontate, motivat de faptul că materialele care au făcut obiectul Situației de lucrări nr. x nu ar fi fost puse în operă la data la care s-a solicitat decontul.

Se susține că cererea de restituire întemeiată pe acest motiv este nelegală căci, în temeiul dispozițiilor Ordonanței nr. 28/2013, precum și ale Contractului de finanțare, decontarea de către finanțator a sumelor de bani este obligatorie atunci când beneficiarul depune cu respectarea dispozițiilor art. 10 din Norme documentele justificative din care să rezulte că au fost achiziționate bunuri, servicii sau lucrări în scopul executării contractului de finanțare.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța a aplicat prevederile art. 13 alin. (3) din Norme coroborate cu art. 10

1

din O.U.G. nr. 28/2013, cererea de decontare fiind depusă conform legii, sumele fiind folosite cuvenit, în scopul executării Contractului de finanțare și nu în alt scop.

Refuzul onorării obligațiilor de decontare asumate de MDLPA prin contractul de finanțare ar putea fi justificat numai în acele situații în care sumele solicitate nu au fost utilizate conform destinației lor stabilite prin contractul de finanțare (adică atunci când executarea contractului s-ar dovedi neconformă). Or, așa cum recunoaște intimatul MDLPA prin răspunsul la plângerea prealabilă nr. x/15.07.2021, lucrările executate până în prezent sunt conforme, având în vedere autorizațiile de construire nr. x/21.01.2020 și, respectiv, 316/29.10.2020.

De fapt singurul motiv pentru care se solicită restituirea sumelor decontate pentru Situația de lucrări nr. x este acela că o parte dintre materialele achiziționate nu ar fi fost puse în operă la data decontului. Un asemenea motiv nu justifică, însă, în opinia recurentei, restituirea sumelor decontate căci, așa cum rezultă din prevederile art. 10

1

din O.U.G. nr. 28/2013, restituirea/refuzul plății se dispune/este permis numai în acele situații în care sumele au fost decontate în mod necuvenit, adică în sensul art. 1341 și urm. din C. civ. atunci când există o plată nedatorată.

Arată recurenta că sancționarea acesteia pentru nefolosirea până la acest moment a tuturor materialelor este prematură. Aceasta, deoarece, numai la momentul finalizării investiției s-ar putea concluziona că bunurile achiziționate au fost sau nu au fost folosite în scopul lucrării.

Astfel, până la această dată au fost decontate de către MDLPA în total 7 situații de lucrări (toate cererile de decont fiind formulate conform cerințelor MDLPA și în aceeași modalitate ca pentru Situația de lucrări nr. 1), unde se regăsesc puse în operă toate materialele decontate prin Situația de Lucrări nr. x, cu excepția unei cantități de 3.583,52 tone nisip sortat nespălat ce urmează a fi pus în operă, conform Proiectului tehnic și a Fazelor determinante aprobate de către I.S.C. Cluj. Fiecare situație de lucrări care a fost transmisă spre decontare către MDLPA a fost verificată și aprobată de Inspectoratul de Stat în Construcții Cluj, care a întocmit Fișa de verificare, aferentă fiecărei situații de lucrări.

În data de 01 noiembrie 2023, cu respectarea termenului legal, intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei în data de 15 noiembrie 2023, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Negreni, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, verificând cererea de recurs, se constată că, deși criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-reclamantă pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenta-reclamantă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs recurenta-reclamantă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată. În cauză, însă, recurenta, fără a arăta motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând în integralitate cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie raționamentul curții de apel.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de apel ar fi aplicat greșit dispozițiile art. 13 alin. (3) din Normele de punere în aplicare a O.U.G. nr. 28/2013, coroborate cu art. 10

1

, art. 10 alin. (3

2

) din O.U.G. nr. 28/2013, respectiv art. 1341 C. civ., în condițiile în care nu este dezvoltată aceasta critică, nefiind urmată de indicarea în concret a argumentelor pentru care se apreciază ca fiind greșită aplicarea acestor norme de către instanța de apel, aceasta nu poate conduce, eo ipso, la casarea deciziei recurate.

Așadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apare ca fiind invocat în mod formal, întrucât recurenta nu duce mai departe susținerea potrivit căreia instanța de apel ar fi aplicat greșit normele de drept material, nearătând ce anume din raționamentul instanței este nelegal.

Practic, recurenta nu face altceva decât să reia, așa cum s-a arătat, situația de fapt din dosar și poziția pe care a susținut-o de-a lungul procesului, fără a se raporta la considerentele curții de apel.

Cât privește marea majoritatea a criticilor, prin acestea s-a tins la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, în raport cu oportunitatea măsurii utilizării sumelor finanțate anterior obținerii autorizației de construire, pentru a evita creșterea prețurilor, după cum susține recurenta. Totodată, se încearcă justificarea deciziei luate în considerarea finalității urmărite de ambele părți, și anume finalizarea investiției prin punerea în operă a materialelor achiziționate. Or, toate aceste chestiuni se circumscriu unor motive de netemeinicie, iar nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, fără a se releva normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel nefiind suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate.

Curtea de Apel București a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Normele Metodologice din 2013 pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare locală, apelanta-reclamantă avea obligația de a transmite instituției pârâte informațiile și dovezile cu privire la achiziția de materiale corelat cu graficele de execuție ale livrării de bunuri, prestării serviciilor, execuției lucrărilor, în funcție de necesități.

Așadar, în condițiile în care recurenta nu a formulat argumente prin care să susțină lipsa incidenței sau greșita interpretare a normei citate de instanța de apel, dimpotrivă, aceasta încercând doar să justifice din punct de vedere practic lipsa punerii în operă a materialelor achiziționate și pentru care a solicitat decontarea, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de parte.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamanta Comuna Negreni împotriva deciziei civile nr. 522 A din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Comuna Negreni împotriva deciziei civile nr. 522 A din 04 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2024.