ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 174/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a V-a civilă la 22 ianuarie 2019, reclamantul Municipiul București, prin primarul general, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în principal, să se individualizeze, în raport de împrejurări, cota de contribuție a debitorilor solidari la plata sumei de 88.899,8 euro, echivalentă în RON la data plății, reprezentând daune interese achitate de reclamant în baza sentinței civile nr. 5912/26.11.2014, pronunțate în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă, astfel cum a fost îndreptată și completată prin încheierea din 03.04.2015 și prin sentința civilă nr. 1694/03.04.2015, în sensul că Municipiul București are o cotă de contribuție de 0%, iar Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice are o cotă de contribuție de 100%; să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 88.898,8 euro, echivalentă în RON la data plății, reprezentând daune interese achitate de reclamant, la plata sumei de 14.022,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată achitate de reclamant în baza aceleiași hotărâri judecătorești, precum și la plata sumei de 11.959,30 RON, constând în cheltuieli de executare silită achitate de reclamant în dosarul de executare silită nr. x/2016 al SCPEJ A.. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1349, art. 1382, art. 1443, art. 1456, art. 1509 alin. (2), art. 1516, art. 1526, art. 1531, art. 1596 C. civ. și art. 670 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2723 din 20 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul București, prin primarul general, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, obligându-l pe pârât să îi plătească reclamantului următoarele sume: 44.449,9 euro, reprezentând 1/2 din daunele-interese achite de reclamant, în echivalent în RON la data plății; 7.011,07 RON, reprezentând 1/2 din cheltuielile de judecată achitate de reclamant; 5.979,65 RON, reprezentând 1/2 din cheltuielile de executare, achitate de reclamant în dosarul de executare nr. 83/2016 al SCPEJ A..

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 660A din 5 mai 2022, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul principal formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 2723 din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu reclamantul Municipiul București, prin primarul general, ca nefondat. A respins apelul incident formulat de reclamantul Municipiul București, prin primarul general, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Recursul Împotriva deciziei nr. 660A din 5 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA), invocând în drept incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel. Recurentul a susținut că prin convenția nr. 1909/2004 și-a asumat obligația de a promova și finanța toate obiectivele de investiții cuprinse în proiectul "Henri Coandă". Această obligație vizează programul "Locuințe pentru tineri, destinate închirierii" (fără a include cheltuielile cu utilitățile și dotările-tehnico edilitare), și nu programul "Construcții locuințe proprietate personală, realizate prin credit ipotecar", cum este în speță. Proiectul guvernamental privind realizarea ansamblului de locuințe "Henri Coandă" a fost inițiat în anul 2002 de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței (MDLPA), pentru construirea, prin intermediul Agenției Naționale pentru Locuințe, a unor locuințe pentru tineri (proprietate personală sau pentru închiriere), prin accesarea creditelor ipotecare. În vederea realizării ansamblului de locuințe "Henri Coandă", aflat pe raza teritorială a Municipiului București, sector 1 și a Orașului Voluntari, a fost încheiată convenția nr. MM 1909/06.05.2004, care prevedea, pentru fiecare entitate în parte, obligațiile ce trebuiau îndeplinite pentru finalizarea proiectului, în funcție de domeniul de activitate al fiecărei părți semnatare. Potrivit art. 2 lit. a) din Convenția nr. MM 1909/6.05.2004, recurentul, prin antecesorul său, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, s-a angajat să promoveze și să finanțeze obiectivele de investiții din cadrul programului "Locuințe pentru tineri, destinate închirierii", în ansamblul de locuințe "Henri Coandă", precum și să asigure subvenția pentru beneficiarii locuințelor construite cu credit ipotecar, conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2002, aprobată prin Legea nr. 534/2002. Programul "Locuințe pentru tineri destinate închirierii" vizează persoanele care nu realizează venituri, care să le permită accesul la o locuință în condițiile pieței. Conform prevederilor Legii nr. 152/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sursa de finanțare a acestui program provine din alocațiile de la bugetul de stat, bugetul local sau alte surse legal constituite. În schimb, programul de construcții de locuințe proprietate personală realizate prin credit ipotecar se adresează persoanelor care intenționează să cumpere o locuință cu credit ipotecar, construită prin Agenția Națională pentru Locuințe. Finanțarea acestui program este asigurată din fondurile proprii ale solicitanților (avansul) și creditele ipotecare contractate de aceștia de la băncile agreate de agenție. Aceste două programe de construcții de locuințe implementate prin intermediul ANL nu se suprapun, întrucât sursele de finanțare sunt diferite. Recurentul a arătat că, potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din Convenția nr. MM 1909/06.05.2004, Agenția Națională pentru Locuințe se angajează să asigure realizarea obiectivelor de investiții din cadrul programului "Locuințe pentru tineri, destinate închirierii", precum și contractarea și realizarea locuințelor finanțate cu credit ipotecar. Sintagma "finanțarea obiectivelor de investiții" nu trebuie interpretată în mod general, în sensul existenței unei obligații de finanțare integrală, care să includă utilitățile și dotările-tehnico edilitare. Conform art. 2 din Hotărârea Consiliului General al Municipiului București (HCGMB) nr. 145/2006, finanțarea investiției ansamblului "Henri Coandă" se face din alocații de la bugetul local. Prin HCGMB nr. 321/2008 s-a stabilit ca finanțarea utilităților pentru cartierul de locuințe aflat pe raza administrativ teritorială a Sectorului 1 să se facă din bugetul local al Sectorului 1. Prin HCGMB nr. 335/2009 s-au modificat indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul "Henri Coandă", în sensul finanțării investiției din bugetul local. Recurentul a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, art. 2 alin. (2) 1 din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998, aprobate prin H.G. nr. 962/2001, art. 16 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din același act normativ, precum și art. 2 lit. b) din Convenția nr. 1909/6.05.2004, ANL este obligată să asigure realizarea obiectivelor de investiții din cadrul programului "Locuințe pentru tineri, destinate închirierii", proiectarea, finanțarea și execuția investițiilor ce constau în realizarea utilităților în Ansamblul "Henri Coandă" fiind în sarcina Consiliului Local al Sectorului 1 (pentru rețeaua de canalizare, alimentare cu apă, instalație de iluminat, dotări urbane), Consiliului Județean Ilfov (pentru rețeaua de drumuri interioare), Consiliului Local al Comunei Voluntari (pentru rețeaua de comunicații, instalația de iluminat public, dotări urbane), S.C. B. S.A. (pentru rețeaua de alimentare energie B.) și S.C. C. S.A. (pentru rețeaua de alimentare gaz metan). Astfel, obligația privind realizarea utilităților în ansamblul "Henri Coandă" nu revine recurentului, ci părților semnatare ale convenției nr. MM 1909/06.05.2004. Potrivit prevederilor convenției, Consiliul Local al Sectorului 1 București s-a angajat să realizeze, în raza sa administrativ teritorială, proiectarea, finanțarea și execuția rețelelor de canalizare, alimentare cu apă, comunicații, iluminat public, precum și o serie de dotări urbane în ansamblul "Henri Coandă". Obligațiile au fost preluate ulterior de Municipiul București. Conform protocolului de cooperare nr. 10428/5081/06.03.2008, încheiat între Municipiul București și Orașul Voluntari, acesta din urmă s-a obligat să realizeze proiectarea, finanțarea și execuția rețelelor de drumuri de acces aflate pe teritoriul administrativ al municipiului București, precum și rețelele de apă, canalizare și iluminat public pe toată suprafața ansamblului. Obligația sa presupunea și sistematizarea pe verticală a ansamblului și realizarea unei rețele de străzi de categoria a II-a de legătură, pe teritoriul din ansamblu administrat. În baza unor hotărâri judecătorești definitive, Municipiul București a fost obligat să își respecte angajamentele asumate cu privire la proiectarea, finanțarea și execuția utilităților în cadrul ansamblului "Henri Coandă". În ceea ce privește celelalte părți semnatare ale convenției, recurentul a arătat că acestea s-au angajat să asigure proiectarea, finanțarea și execuția rețelelor de alimentare cu energie B. și gaz metan. Prin convenția nr. 15580/22.12.2003, încheiată între ANL și S.C. C. S.A., s-a convenit ca această din urmă societate să realizeze proiectarea rețelelor de alimentare cu gaze, precum și să promoveze investiția și să execute rețelele de alimentare cu gaze, ANL urmând a coordona întreaga activitate de proiectare, promovare a investiției și executare a rețelelor de alimentare cu gaze. Conform convenției nr. 194/09.01.2004, încheiate între ANL și S.C. B. S.A., s-a convenit ca aceasta din urmă să proiecteze rețelele de alimentare cu energie B., precum și să promoveze investiția și să execute rețelele de alimentare cu energie B., ANL coordonând activitatea sa. Recurentul a făcut referire la minuta întâlnirii din data de 24.11.2015, privind stadiul îndeplinirii obligațiilor în conformitate cu prevederile convenției nr. MM 1909/05.05.2004, care demonstrează, în opinia sa, că și-a respectat obligațiile asumate prin convenție. A menționat că prin adresa nr. x/21.03.2016, ANL a solicitat Primăriei Municipiului București (PMB) să precizeze dacă a fost emis ordinul de începere a lucrărilor de execuție aferente lotului x (apă, canalizare, iluminat public și drumuri interioare pentru zona sectorului 1, Municipiul București, cartierul Henri Coandă), acest aspect fiind confirmat prin adresa nr. x/23.03.2016, iar ordinul comunicat prin adresa nr. x/06.04.2016. Potrivit protocolului de cooperare nr. 10428/5081/06.03.2008 încheiat cu Municipiul București, Orașul Voluntari s-a angajat să asigure proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de drumuri de acces aflate pe teritoriul său administrativ, a străzilor de categoria a II-a de legătură de pe teritoriul din ansamblul administrat, a rețelei de comunicații pe toată suprafața ansamblului, precum și a unor serii de dotări urbane. Recurentul a susținut că ANL avea o obligație de rezultat, iar nu de diligentă, obligația de rezultat răsfrângându-se inclusiv asupra celei privind efectuarea demersurilor pentru realizarea utilităților și a dotărilor tehnico-edilitare, câtă vreme părțile contractelor de mandat (ANL și beneficiarii locuințelor) au prevăzut expres că perfectarea convenției urmează a se face în baza prevederilor Legii nr. 152/1998. Raportat la excepția de la prezumția legală a cotelor de contribuție a debitorilor solidari, prevăzută de art. 1456 alin. (2) C. civ., coroborată cu faptul că recurentul nu avea obligația de finanțare a utilităților și a dotărilor tehnico-edilitare, a apreciat că nu îi poate fi imputată vreo culpă în ceea ce privește viabilizarea terenurilor pe care au fost edificate construcțiile aferente proiectului "Henri Coandă". Recurentul a arătat că nu are obligația de a plăti sumele achitate de intimat, față de excepția prevăzută de art. 1456 alin. (2) C. civ., potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Convenția nr. MM 1909/06.05.2004 singura obligație fiind de a asigura subvenția pentru beneficiarii locuințelor construite cu credit ipotecar. A susținut că prin acțiunea în regres, intimatul a solicitat obligarea sa la plata sumei de 88.899,8 euro, deși suma totală achitată de acesta, în calitate de codebitor solidar, a fost de 424.061,92 RON, reprezentând diferența dintre suma de 429.567,28 RON reținută de la terțul poprit S.C. D. S.A. și suma de 5.505,36 RON, restituită de executorul judecătoresc, cu titlu de creanță poprită, suplimentar celei stabilite prin titlul executoriu. Cu toate acestea, în mod greșit s-a apreciat că intimatul este îndreptățit să primească echivalentul în RON de la data plății al sumei de 44.449,9 euro pe motiv că în acest mod s-ar evita prejudicierea ambelor părți ca efect al fluctuației valutare. Această ipoteză a fost apreciată ca fiind eronată prin raportare la realitatea concretă, fiind de notorietate faptul că evoluția cursului valutar leu/euro este pozitivă, perioadele de apreciere a monedei naționale fiind de scurtă durată și cu fluctuații nesemnificative, față de tendința de creștere continuă a monedei euro. Recurentul a susținut că singura modalitate echitabilă prin care se poate evita prejudicierea ambelor părți constă în raportarea la suma plătită efectiv în urma procedurii de executare silită, în valoare de 424.061,92 RON.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Municipiul București, prin primarul general, nu a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. La termenul din 16 noiembrie, stabilit prin rezoluție administrativă pentru soluționarea recursului, intimatul-reclamant Municipiul București, prin primarul general, prin reprezentat convențional, a susținut că a depus la dosar întâmpinare și recurs incident împotriva deciziei nr. 660 din 5 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Acest aspect a fost infirmat prin adresa emisă la 22 ianuarie 2024 de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în care s-a specificat că, potrivit fișei dosarului nr. x/2019 și a verificărilor efectuate la registratura instanței, împotriva deciziei nr. 660 din 5 mai 2022 a declarat recurs doar reclamatul Municipiul București, prin primarul general. Aceeași împrejurare a reieșit și din verificările efectuate din oficiu la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde nu s-a identificat transmiterea de către partea intimată a acestor înscrisuri la dosarul de recurs. La termenul de judecată acordat în vederea efectuării acestor demersuri, Înalta Curte a pus în dezbatere recursul, cu prioritate aspectul încadrării criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul sub aspect formal, din perspectiva posibilității de încadrare a criticilor recurentului în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., analiză ce este prioritară, raportat la prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înțelege să critice hotărârea atacată. Art. 487 din același act normativ stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În cauză, prin hotărârea recurată, decizia nr. 660 din 5 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins apelul principal formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 2723 din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu reclamantul Municipiul București, prin primarul general, ca nefondat. A respins apelul incident formulat de reclamantul Municipiul București, prin primarul general, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Pentru a dispune astfel, în ceea ce privește apelul pârâtului, curtea a reținut, în esență, față de critica ce a vizat obligația acestuia de a plăti sumele achitate de reclamantul Municipiul București, în sensul că trebuia să se constate incidența excepției prevăzute de art. 1456 alin. (2) C. civ., în raport de cele stipulate la art. 2 lit. a) din Convenția nr. AAM 1909/6.05.2004 - incidența dispozițiilor art. 1053 alin. (1) din C. civ. 1864, conform căruia persoana care plătește datoria altuia, fără intenția de a-l gratifica, se subrogă în drepturile creditorului plătit devenind titular al creanței respective. Reținând că apelantul-reclamant are calitatea de codebitor, achitând întregul debit, curtea a arătat că acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva celorlalți codebitori, respectiv o acțiune subrogatorie, care trebuie să respecte regimul juridic al obligațiilor solidare. Instanța a arătat că cel care a plătit întreaga datorie nu mai beneficiază de solidaritate, însă este îndreptățit să se întoarcă împotriva celorlalți codebitori solidari și să pretindă ceea ce a plătit peste partea sa, potrivit art. 1053 alin. (1) din C. civ. de la 1864. Aplicând aceste norme în cauză, curtea a constatat că în mod corect reclamantul a plătit întreaga sumă datorată, în considerarea titlului executoriu ce prevede obligația solidară a părților (sentința civilă nr. 5912/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011, îndreptată prin încheierea din 03.04.2015 și completată prin sentința civilă nr. 1694/03.04.2015, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 357/25.02.2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, irevocabilă prin decizia nr. 458/16.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă). Instanța de apel a validat considerentele sentinței instanței de fond prin care s-au reținut aspectele statuate prin sentința nr. 5912/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în sensul încheierii convenției nr. MM 1909/06.05.2004 între Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Agenția Națională pentru Locuințe, Consiliul Local al Sectorului 1 București, Consiliul Județean Ilfov, Consiliului Local al Comunei Voluntari, S.C. B. S.A. - FDFEE Muntenia Sud, S.C. C. S.A. și S.C. Proiect S.A., prin care au fost stabilite obligațiile specifice și necesare pentru realizarea ansamblului de locuințe pe teritoriul sectorului 1 al Municipiului București și al comunei Voluntari, jud. Ilfov, expres enumerate la art. 2 lit. a)-h) și individualizate pentru fiecare parte. În privința apelantului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, curtea a constatat că s-a reținut prin sentința menționată, cu putere de lucru judecat, culpa pentru nerealizarea obligațiilor legale și a celor asumate prin convenție, apreciind că se impune ca acesta să răspundă solidar pentru prejudiciul cauzat reclamanților din acea cauză, întrucât există o interdependența între acest prejudiciu și lipsa utilităților și a dotărilor social-urbane în zona rezidențială, generate de o inacțiune. Totodată, instanța de apel a considerat că este nefondat motivul de apel referitor la stabilirea valorii sumei datorate în regresul părții adverse, în raport de suma stabilită în RON plătită efectiv în urma procedurii de executare silită. Constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 1106-1109 din C. civ. de la 1864, a arătat că acțiunea în cauza de față derivă din subrogarea legală în drepturile creditorului plătit, în conformitate cu art. 1108 pct. 3 C. civ. Reținând că subrogația intervine în situația în care o altă persoană plătește datoria debitorului (cum ar fi, ca în speță, un codebitor solidar), curtea a apreciat, din această perspectivă, intervenirea subrogației legale, considerând că este corectă statuarea primei instanțe în sensul că pe calea acțiunii în regres, codebitorul care a plătit preia creanța astfel cum există în patrimoniul creditorului, iar în condițiile în care prin hotărâre judecătorească părțile au fost obligate în solidar la plata echivalentului în RON din data plății al sumei stabilite în euro, reclamantul care a plătit integral creanța este îndreptățit să primească echivalentul în RON, din data în care pârâtul va plăti, al sumei datorate de acesta, exprimată în euro, corelativ cu obligația pârâtului de a plăti echivalentul în RON al părții sale din creanța exprimată în euro. În ceea ce privește critica ce a vizat existența unui "drept de regres total" ce rezultă din împrejurările cauzei, respectiv din partea din obligație ce revine fiecăruia dintre cei doi codebitori solidari (apelantul-pârât, coordonator al Proiectului de locuințe ANL "Henri Coandă", conform convenției MM 1909/2004, și Municipiul București, cooptat în proiect la un an de la împlinirea termenului de predare a locuinței către reclamanții din dosarul nr. x/2011), curtea nu a primit-o, întrucât a apreciat-o ca fiind contrară celor statuate cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit datoria solidară a părților în cauză, constatarea jurisdicțională anterioară neputând fi ignorată. Pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a atacat cu recurs soluția curții de apel, solicitând casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei, spre rejudecare. Invocând în drept incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul reluat criticile din apel și a arătat, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, art. 2 alin. (2) 1 din Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998, aprobate prin H.G. nr. 962/2001, art. 16 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din același act normativ, precum și art. 2 lit. b) din Convenția nr. 1909/6.05.2004, Agenția Națională pentru Locuințe era obligată să asigure realizarea obiectivelor de investiții din cadrul programului "Locuințe pentru tineri, destinate închirierii", proiectarea, finanțarea și execuția investițiilor ce constau în realizarea utilităților în Ansamblul "Henri Coandă" fiind în sarcina Consiliului Local al Sectorului 1 (pentru rețeaua de canalizare, alimentare cu apă, instalație de iluminat, dotări urbane), Consiliului Județean Ilfov (pentru rețeaua de drumuri interioare), Consiliului Local al Comunei Voluntari (pentru rețeaua de comunicații, instalația de iluminat public, dotări urbane), S.C. B. S.A. (pentru rețeaua de alimentare energie B.) și S.C. C. S.A. (pentru rețeaua de alimentare gaz metan). Ca atare, a afirmat că nu era în sarcina sa obligația de realizare a utilităților în ansamblul "Henri Coandă", ci a părților semnatare ale convenției nr. MM 1909/06.05.2004. Recurentul a susținut că, potrivit prevederilor convenției, Consiliul Local al Sectorului 1 București s-a angajat să realizeze, în raza sa administrativ teritorială, proiectarea, finanțarea și execuția rețelelor de canalizare, alimentare cu apă, comunicații, iluminat public, precum și o serie de dotări urbane în ansamblul "Henri Coandă", obligațiile fiind preluate ulterior de Municipiul București, fiind încheiat și un protocol de cooperare (nr. 10428/5081/06.03.2008), între Municipiul București și Orașul Voluntari, prin care acesta din urmă s-a obligat să realizeze proiectarea, finanțarea și execuția rețelelor de drumuri de acces aflate pe teritoriul administrativ al municipiului București, precum și rețelele de apă, canalizare și iluminat public pe toată suprafața ansamblului. A mai arătat că Agenția Națională pentru Locuințe a încheiat o serie de convenții cu S.C. C. S.A. și S.C. B. S.A. în vederea realizării proiectării rețelelor de alimentare cu gaze și cu energie B., Orașul Voluntari angajându-se să asigure execuția rețelei de drumuri de acces aflate pe teritoriul său administrativ. Recurentul a susținut că nu are obligația de a plăti sumele achitate de intimatul-reclamant, față de excepția prevăzută de art. 1456 alin. (2) C. civ., întrucât, potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Convenția nr. MM 1909/06.05.2004 unica sa îndatorire era de a asigura subvenția pentru beneficiarii locuințelor construite cu credit ipotecar. De asemenea, a arătat că în mod greșit s-a apreciat că intimata-reclamantă este îndreptățită să primească echivalentul în RON de la data plății al sumei de 44.449,9 euro pe motiv că în acest mod s-ar evita prejudicierea ambelor părți ca efect al fluctuației valutare, această ipoteză fiind apreciată ca fiind eronată prin raportare la realitatea concretă, întrucât era de notorietate faptul că evoluția cursului valutar leu/euro este pozitivă, perioadele de apreciere a monedei naționale fiind de scurtă durată și cu fluctuații nesemnificative, față de tendința de creștere continuă a monedei euro. Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazul de casare indicat de recurent – art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. – precum și în celelalte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în baza art. 489 alin. (3) din același act normativ, Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției pronunțate. Astfel cum reiese din expozeul de mai sus, recurentul nu a criticat decizia instanței de apel din perspectiva aspectelor reținute, cu privire la autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 5912/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în ceea ce privește culpa sa pentru nerealizarea obligațiilor legale și a celor asumate prin convenție, și nici a celor referitoare la stabilirea valorii sumei datorate în regresul părții adverse, în raport de suma stabilită în RON, plătită efectiv în urma procedurii de executare silită ori la dispozițiile legale reținute de curte, respectiv art. 1106-1109 din C. civ. de la 1864. Motivele cererii de recurs formulate de către recurent cuprind, dimpotrivă, expuneri ale situației de fapt și o enumerare a înscrisurilor apte, în opinia sa, să dovedească raporturile juridice stabilite cu alte entități implicate în realizarea programelor de construire a unor locuințe, iar nu argumente de natură să combată nelegalitatea deciziei recurate. În acest context, se constată că recurentul a nesocotit judecata anterioară și natura căii extraordinare de atac a recursului, aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului neputându-se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres reglementate prin dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și forma obiect de cenzură în prezentul recurs, întrucât nu vizează argumentele instanței de apel, care au stat la baza adoptării soluției sale. Chiar dacă recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., o indicare formală a acestora sau o aparență de motivare a cererii nu poate fi privită ca un recurs motivat. Dimpotrivă, prevalându-se de acest caz de casare, recurentul avea obligația de a indica normele de drept material pretins încălcate sau greșit aplicate de instanța de apel, în raport de care Înalta Curte să aibă posibilitatea să exercite controlul judiciar al hotărârii recurate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva deciziei nr. 660 din 5 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.