ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1794/2024

Ședința publică din data de 27 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita data de 9 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C., să se dispună sistarea stării de coproprietate asupra terenului situat în extravilanul orașului Agnita, jud. Sibiu, înscris în CF nr. x Agnita (provenit din conversia nr. cf x N), nr. cad. x în suprafață totală de 22500 mp, respectiv conform cotelor-părți pe care le dețin, respectiv 5/16 părți pentru fiecare reclamant și de 3/8 părți pentru pârâtă, prin partajarea acestuia în natură, respectiv atribuirea acestuia către reclamanți în condițiile art. 989 C. proc. civ., cu plata unei sulte corespunzătoare valorii cotei-părți către pârâtă, precum și întabularea terenului în Cartea Funciară în favoarea reclamanților, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 669 și urm. C. civ., art. 979 și urm. C. proc. civ., art. 357 C. civ. și art. 453 C. proc. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 275 din data de 16 noiembrie 2023, Judecătoria Agnita, secția generală a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâta C. și a declinat competența de soluționare a cererii principale formulate de reclamanții A. și B. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că o cotă parte de 1/2 din bunul imobil supus partajului judiciar a făcut obiectul dezbaterii succesorale de pe urma defunctului D., decedat la data de 09 aprilie 2011, în Jolliette, Canada, astfel cum atestă Certificatul de Moștenitor nr. x din 12 iulie 2012 eliberat de BNP E., F. și Asociații.

Restul de 1/2 din imobil a aparținut soției supraviețuitoare G.. Potrivit certificatului de moștenitor nr. x din 12 iulie 2012, soției supraviețuitoare îi revine cota de 1/4 din masa succesorală, iar pârâtei fiice cota indiviză de 3/4.

Prin contractul de donație autentificat sub nr. x din 04 decembrie 2020, totalul cotelor aparținând soției supraviețuitoare au fost transmise ulterior reclamanților din prezenta cauză.

Astfel, instanța a apreciat că prezenta cerere principală ce vizează bunul imobil supus partajului judiciar este o cerere în materie succesorală, al cărui autor a decedat în afara teritoriului României, astfel că partajul bunului imobil este ca efect al deschiderii succesiunii.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 3931 din data de 24 mai 2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reclamanți, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Instanța Judecătoriei Sectorului 1 București a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 117 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află imobilul.

De asemenea, instanța a reținut că reclamanții sunt terți față de succesiunea rămasă de pe urma defunctului D. și că doresc partajarea imobilului situat în Agnita, prevalându-se de contractul de donație.

A mai reținut instanța că reclamanții beneficiază de asistență juridică, prin avocat ales, astfel încât aceștia au înțeles în mod conștient să investească instanța doar cu o acțiune de partaj judiciar. Din moment ce nu s-a solicitat de către reclamanți partajul succesoral, stabilirea instanței competente prin raportare la normele incidente în cazul dezbaterii succesiunii ar însemna, în opinia instanței, o modificare, pe cale judiciară, a înseși cauzei juridice a acțiunii.

Totodată, instanța a reținut că, și în cazul în care s-ar considera că prezenta acțiune este una de partaj succesoral, având în vedere că se solicită partajul exclusiv prin raportare la un bun imobil din localitatea Agnita, cu toate că defunctul avea mai multe bunuri în patrimoniu, astfel cum reiese din Certificatul de moștenitor nr. x din 12 iulie 2012, aparține tot Judecătoriei Agnita competența de soluționare a cauzei, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se află bunul imobil, având în vedere că ultimul domiciliu al defunctului a fost în străinătate.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că în speță, Judecătoria Agnita și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Agnita a făcut aplicarea prevederilor art. 118 C. proc. civ., apreciind că prezenta cerere dedusă judecății este o cerere în materie succesorală, partajul bunului imobil fiind efect al deschiderii succesiunii defunctului D. cu ultimul domiciliul în Canada.

Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 1 București a dat eficiență prevederilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la locul situării imobilului în litigiu, apreciind că partajul este unul judiciar.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. să se dispună sistarea stării de coproprietate asupra terenului situat în extravilanul orașului Agnita, jud. Sibiu, în suprafață totală de 22500 mp, conform cotelor-părți pe care le dețin, respectiv 5/16 părți pentru fiecare reclamant și de 3/8 părți pentru pârâtă, prin partajarea acestuia în natură, respectiv atribuirea acestuia către reclamanți în condițiile art. 989 C. proc. civ., cu plata unei sulte corespunzătoare valorii cotei-părți către pârâtă, precum și întabularea terenului în Cartea Funciară în favoarea reclamanților. Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 669 și urm. C. civ.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au dobândit fiecare cota-parte de 1/2 din cota de 5/8 din imobilul situat în extravilanul orașului Agnita, județul Sibiu în baza contractului de donație autentificat sub nr. x din 04 decembrie 2020 de către B.I.N. H..

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin contractul de donație autentificat sub nr. x/04 decembrie 2020, numita G. a donat numiților A. și B. cota sa parte de 5/8 din terenul arabil în suprafață de 22.500 mp situat în localitatea Agnita, județul Sibiu. Numita G. a declarat că a dobândit cota de 5/8 astfel: cota de 1/2 prin cumpărare, în timpul căsătoriei cu D., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 mai 2004 de I., iar cota de 1/8 prin moștenire de pe urma defunctului D. în baza certificatului de moștenitor nr. x din 12 iulie 2012 .

Cealaltă cotă indiviză de 3/8 din imobil aparține fiicei defunctului, C., în baza aceluiași certificat de moștenitor.

Din certificatul de moștenitor nr. x din 12 iulie 2012 reiese că moștenitoarele defunctului D. sunt G., în calitate de soție supraviețuitoare și C., în calitate de fiică. În același certificat de moștenitor se menționează faptul că nu sunt renunțători la succesiune și nici străini de succesiune, în condițiile art. 700 C. civ. de la 1865 rap. la art. 91 din Legea nr. 71/2011.

Prin încheierea de ședință din 26 octombrie 2023 pronunțată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. x/2023, reprezentantul convențional al reclamanților a precizat că părțile din prezenta cauză nu sunt rude.

Din situația de fapt expusă rezultă că reclamanții și pârâta nu sunt comoștenitori. O condiție generală de fond a partajului moștenirii o reprezintă calitatea persoanelor care îl pot cere. Astfel, partajul moștenirii poate fi cerut de moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal. Or, în situația particulară a speței, partajul succesoral ar fi putut fi cerut de către moștenitoarele legale ale defunctului D., G., soția supraviețuitoare, și C., fiica.

Astfel, sub incidența normei prevăzute de dispozițiile art. 118 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Cererile privitoare la moștenire" nu intră cererile prin care moștenitorii valorifică drepturi culese din succesiune împotriva terților și ca principiu, nici cererile reale, mobiliare sau imobiliare, formulate de terți împotriva moștenitorilor.

Art. 118 C. proc. civ. stabilește cazurile când devine incidentă competența materială a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului:

"Art. 118. - (1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:

(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Întrucât în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate limitativ - dat fiind caracterul de excepție al acestei norme procesuale - de art. 118 C. proc. civ., nefiind vorba despre vreo cerere privitoare la moștenire, dintre cele enumerate la alin. (1) al acestui text de lege (privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; ale legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar) și nici cea la care se referă excepția reținută de art. 117 alin. (3) C. proc. civ., respectiv ipoteza unei indiviziuni ce ar rezulta dintr-o succesiune, întrucât în speță, reclamanții își valorifică în cadrul cererii de partaj dreptul de proprietate dobândit printr-un contract de donație, acesta fiind fundamentul cererii de chemare în judecată pe care au formulat-o, atunci Înalta Curte reține că instanța competentă a soluționa litigiul se stabilește potrivit normei edictate de art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, având în vedere că imobilul în cauză este situat în localitatea Agnita, județul Sibiu, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența în favoarea Judecătoriei Agnita, în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul cu privire la care s-a formulat cererea de ieșire din indiviziune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2024.