ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1772/2024

Ședința publică din data de 25 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 14 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: să elimine clauza de risc valutar înscrisă în Condițiile Generale ale Convenției, Secțiunea 4 - Plăți, punctul 4.1, ca fiind o cauză abuzivă și lovită de nulitate absolută; să dispună stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU, la valoarea de la momentul semnării convențiilor de credit ipotecar, anii 2007-2008, curs ce urmează a fi valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite, de la data hotărârii, în moneda națională, leul românesc, ori în CHF, la valoarea francului de la data încheierii contractelor sau începând cu data de 17.11.2009, când a fost dată Decizia CCR nr. 1535/17.11.2009 privind riscul valutar, pârâtele urmând să elibereze un nou grafic de rambursare, față de cel actual al F., în acest sens; să dispună obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanți a sumelor de bani reprezentând diferența dintre cursul valutar de la data semnării contractului de credit și data înregistrării cererii de chemare în judecată, plus dobânda aferentă, ca o consecință a anulării clauzei de risc valutar menționate în capitolul 1 al cererii de chemare în judecată, și diferența de curs valutar, percepută lunar, în plus, ca urmare a aplicării clauzelor de risc valutar și a creșterii cursului francului elvețian, la nivelul E. și nu la nivelul Băncii Naționale Române, întrucât reclamanții au achitat plățile la schimbul valutar al acestei bănci; să dispună respectarea întocmai, de către E., a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 431/17.06.2021, privind darea în plata și reechilibrarea contractelor de credit în valută; să dispună obligarea pârâtelor, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate de reclamanți în proces, onorariu avocați și alte cheltuieli aferente.

Prin sentința civilă nr. 1419 din 30 mai 2023, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 06 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența materială funcțională de soluționare a apelului formulat de reclamanții A., G., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în favoarea secției I civile a Curții de Apel Pitești.

În motivare s-a reținut că, în aplicarea deciziei nr. 4/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Tribunalul Vâlcea este prima instanță de fond care are structuri specializate (secții), iar sentința civilă atacată - nr. 1419/30.05.2023 a fost pronunțată de secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, prin urmare, instanța superioară este Curtea de Apel Pitești, ca instanță de apel, iar secția corespunzătoare este secția I Civilă, singura competentă material procesual să soluționeze calea de atac exercitată, potrivit Deciziei RIL a ÎCCJ nr. 4/2023.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a pronunțat încheierea din 22 aprilie 2024, în dosarul nr. x/2022 prin care a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența materială de soluționare a apelului formulat de reclamanții A., G., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești; a constatat ivit conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut că la nivelul Tribunalului Vâlcea nu există completuri specializate pentru cauze civile izvorând din litigiile cu profesioniști, astfel cum a fost înregistrată pricina la data de 14 decembrie 2022.

Astfel, potrivit hotărârii Colegiului de conducere al Tribunalului Vâlcea nr. 7/06.03.2013, litigiile cu profesioniștii, așa cum a fost înregistrată prezenta cauză la data de 14 decembrie 2022, se soluționau de secția I civilă a Tribunalului Vâlcea, aceasta instanță având în structură, în materie non-penală, încă o secție, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ce soluționa cauzele civile întemeiate pe dispoziții din legi speciale: litigii în materie de insolvență și înființare de societăți comerciale, litigii în materie de contencios administrativ și fiscal.

A constatat că în prezenta cauză, în concordanță cu teza a II-a a dispozitivului deciziei de unificare a practicii, nr. 4/2023, competența materială procesuală a instanței de control judiciar se determină în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Întrucât Tribunalul Vâlcea nu are structuri specializate pentru cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, iar Tribunalul Vâlcea a stabilit că prezentul litigiu este unul cu profesioniști, Curtea de Apel Pitești, ca instanță de apel, a stabilit competența sa materială procesuală în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost corect reținute de instanța de fond.

A apreciat că, potrivit dezlegărilor în drept date prin decizia nr. 4/2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, verificările asupra competenței materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în fața primei instanțe, când părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanței de control judiciar, iar competența materială procesuală a instanței de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac, odată depășit momentul verificării competenței materiale, prin raportare la natura, obiectul și valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 4/2023, Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere același raționament logico-juridic, a arătat, prin paragrafele 123-124, că instanța de control judiciar specializată, învestită cu soluționarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond care nu a judecat într-o formațiune de judecată specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competență materială procesuală, va avea în vedere obiectul și natura pricinii, urmând a respecta însă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre se atacă, neputând infirma criteriile pe baza cărora a fost stabilită competența de soluționare în faza de judecată anterioară, spre a proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a cauzei.

A reținut, astfel, că necesitatea respectării calificării juridice date de instanța de fond, indiferent dacă a judecat sau nu în secții sau completuri specializate, actelor și faptelor deduse judecății se impune în procedura de verificare a competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar deoarece în această etapă premergătoare soluționării efective a căii de atac nu se pot analiza chestiuni referitoare la legalitatea hotărârii atacate (corecta calificare juridică a obiectului cererii fiind o chestiune de legalitate a hotărârii).

Având în vedere că, în speță, actele și faptele deduse judecății au fost calificate corect de instanțele de fond, reținându-se că prezentul litigiu este unul civil izvorând din exploatarea unei întreprinderi, a constatat că, în mod nelegal, a procedat secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești la o recalificare a acestora din oficiu, apreciind competentă instanța civilă de drept comun, singurul argument invocat fiind denumirea secției din cadrul tribunalului ce a soluționat pricina în fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamanților A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A., prin care au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: să elimine clauza de risc valutar înscrisă în Condițiile Generale ale Convenției, Secțiunea 4 - Plăți, punctul 4.1, ca fiind o cauză abuzivă și lovită de nulitate absolută; să dispună stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU, la valoarea de la momentul semnării convențiilor de credit ipotecar, anii 2007-2008, curs ce urmează a fi valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite, de la data hotărârii, în moneda națională, leul românesc, ori în CHF, la valoarea francului de la data încheierii contractelor sau începând cu data de 17.11.2009, când a fost dată Decizia CCR nr. 1535/17.11.2009 privind riscul valutar, pârâtele urmând să elibereze un nou grafic de rambursare, față de cel actual al F., în acest sens; să dispună obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanți a sumelor de bani reprezentând diferența dintre cursul valutar de la data semnării contractului de credit și data înregistrării cererii de chemare în judecată, plus dobânda aferentă, ca o consecință a anulării clauzei de risc valutar menționate în capitolul 1 al cererii de chemare în judecată, și diferența de curs valutar, percepută lunar, în plus, ca urmare a aplicării clauzelor de risc valutar și a creșterii cursului francului elvețian, la nivelul E. și nu la nivelul Băncii Naționale Române, întrucât reclamanții au achitat plățile la schimbul valutar al acestei bănci; să dispună respectarea întocmai, de către E., a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 431/17.06.2021, privind darea în plata și reechilibrarea contractelor de credit în valută; să dispună obligarea pârâtelor, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate de reclamanți în proces, onorariu avocați și alte cheltuieli aferente.

Cauza a fost soluționată în fond prin sentința civilă nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, această ultimă instanță declinând, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere."

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții cu specializări diferite din cadrul Curții de Apel Pitești, respectiv între secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a considerat că litigiul se soluționează de instanța de drept comun în materie civilă, dat fiind faptul că secția civilă a tribunalului a soluționat apelul declarat în cauză, și secția I civilă, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul, care a reținut că urmează a păstra competența materială procesuală a instanței de fond, în mod corespunzător, în calea de atac, prin raportare la natura, obiectul și valoarea pricinii, invocând dispozițiile deciziei nr. 4/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv calificarea Tribunalului Vâlcea, care a stabilit că prezentul litigiu este unul cu profesioniști.

Prin decizia nr. 4/2023, pronunțată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina: cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac; în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri)".

Competența instanței de apel și recurs, fiind una derivată, se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în primă instanță.

Astfel, regula în materie de competență materială procesuală a instanței de control judiciar este aceea că se determină prin raportare la specializarea primei instanțe (complet/secție) în ipoteza în care există la nivelul acestei instanțe completuri sau secții specializate și în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în ipoteza în care prima instanță nu cuprinde astfel de structuri specializate.

Potrivit actelor dosarului la nivelul Tribunalului Vâlcea nu există secții/completuri specializate în această materie întrucât, potrivit hotărârilor Colegiului de conducere al Tribunalului Vâlcea nr. 7/06.03.2013, 16/2021, 5/2022 și 14/2022 litigiile cu profesioniștii, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 14 decembrie 2022, se soluționau de secția I civilă a Tribunalului Vâlcea, aceasta instanță având în structură, în materie non-penală, încă o secție, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ce soluționa cauzele civile întemeiate pe dispoziții din legi speciale, respectiv litigii în materie de insolvență și înființare de societăți comerciale, litigii în materie de contencios administrativ și fiscal.

Se constată, astfel, că, în cauza pendinte, nu se regăsește situația premisă pentru aplicarea primei teze a dispozitivului deciziei nr. 4/2023 a instanței supreme, competența materială procesuală a Curții de Apel Pitești, ca instanță de apel, urmând a se determina în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond.

Sub aspectul situației de fapt, se reține că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți privind încheierea cu pârâtă a unor contracte de credite garantate ipotecar a fost soluționată de Tribunalul Vâlcea în limitele învestirii, reținând natura juridică a litigiului ca fiind unul cu profesioniști, conform evidențelor programului național de gestiune a activității instanțelor, Ecris.

Totodată, în motivarea deciziei de declinare a competenței materiale procesuale de soluționare a cauzei, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești nu contestă că litigiul are natura unuia cu profesioniști, însă apreciază că nu poate fi aplicată Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești nr. 5/2016, privind repartizarea cauzelor între secțiile civile ale acestei instanțe pe criteriul obiectului și naturii litigiului, întrucât decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat în sensul stabilirii competenței instanței de control judiciar în funcție de specializarea primei instanțe, iar Tribunalul Vâlcea, ca instanță de fond, are astfel de structuri specializate, secția I civilă și secția a II-a civilă.

În raport cu elementele de determinare a competenței materiale procesuale, stabilite prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior menționate și reținând că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, în baza art. 7 alin. (1) lit. g) și h) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, iar prin decizia nr. 31/2023, președintele Curții de Apel Pitești a stabilit înființarea de completuri specializate pentru cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi în cadrul secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, Înalta Curte constată că aparține acestei ultime secții competența de soluționare a apelului formulat de reclamanții A., G., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1419 din 30 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2024.