ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1726/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1726/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 20 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de ordonanță de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la 6 septembrie 2023, creditoarele A., B. și C. au solicitat obligarea debitorului D. la plata sumei de 42.660 RON, reprezentând creanță certă, lichidă și exigibilă stabilită prin decizia Baroului București și hotărârea Consiliului Baroului București nr. 3791 din 2 iunie 2021.
Prin întâmpinarea formulată la 8 noiembrie 2023, debitorul D. a solicitat respingerea cererii privind emiterea ordonanței de plată ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea creditoarelor la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a apreciat că Judecătoria Aiud este competentă teritorial să soluționeze cauza, față de art. 113 C. proc. civ.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 14 din 30 ianuarie 2024, Judecătoria Aiud a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de debitor prin notele scrise din 5 decembrie 2023, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
În determinarea competenței teritoriale, prima instanță sesizată a constatat că sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., precum și că domiciliul debitorului este în raza teritorială a Judecătoriei Sector 3 București.
Prin încheierea nr. 51 din 20 februarie 2024, Judecătoria Aiud a respins, ca neîntemeiată, cererea privind îndreptarea erorii materiale, formulată de creditoarele A., B. și C..
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 București a pronunțat sentința civilă nr. 3309 din 4 aprilie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Aiud. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei, din oficiu, și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a constatat că sunt incidente prevederile art. 1.016 C. proc. civ., astfel că regulile de competență teritorială sunt reglementate prin norme de ordine privată, motiv pentru care, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Totodată, a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 1.019 C. proc. civ., debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, iar în cauză debitorul a depus o întâmpinare prin care a arătat în mod expres că este de acord cu competența instanței sesizate, astfel că excepția necompetenței a fost invocată și admisă cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prezentul conflict negativ de competență este generat de modul în care a fost invocată și admisă excepția de necompetență teritorială în fața primei instanțe sesizate cu soluționarea cererii privind emiterea unei ordonanțe de plată, ambele instanțe reținând că sunt incidente regulile de competență teritorială reglementate prin norme de ordine privată.
Obiectul litigiului este reprezentat de cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 42.660 RON, care ar reprezenta, potrivit creditoarelor, o creanță stabilită în favoarea lor și în sarcina debitorului prin decizia Baroului București și prin hotărârea Consiliului Baroului București nr. 3791 din 2 iunie 2021.
Cu privire la instanța competentă să judece cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, dispozițiile art. 1.016 C. proc. civ. prevăd următoarele:
"Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".
Așadar, pentru determinarea competenței teritoriale, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 107 și următoarele din C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de felul necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.
Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.
Întrucât dispozițiile art. 107 C. proc. civ., aplicabile în cauză, sunt norme de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În procedura ordonanței de plată, așa cum reiese din cuprinsul dispozițiilor art. 1.019 alin. (3) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că debitorul a depus întâmpinare, însă a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Aiud prin notele scrise depuse ulterior, la 5 decembrie 2023 .
Prin urmare, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, fără a se putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Aiud, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2024.