ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2024

HOTĂRÂRE

12.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2024 la data de 31.01.2024, reclamantii A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.A. București, D. S.R.L., S.C. E. S.A. București, S.C. F. S.A. București, S.C. G. S.R.L. București, S.C. H. S.R.L. București, S.C. I. S.R.L. București, să se constate încălcarea, de către pârâți, a drepturilor reclamanților la viata privată și la propria imagine, cu interzicerea pentru viitor a difuzării/prelucrării nelegale a înregistrărilor respective, înlăturarea din conținutul website-urilor deținute/administrate de către pârâți a tuturor materialelor audiovizuale în care sunt incluse/prelucrate nelegal înregistrările vizate de cererea de chemare în judecată, cu obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 CEDO, art. 71, 73, 74, 252, 255 C. civ., art. 30, 33, 34, 40 din Decizia CNA nr. 220/2011, art. 5 alin. (1) lit. a), f) și alin. (2), art. 6 alin. (1) lit. a), c) și alin. (4), art. 7 alin. (1), art. 17 alin. (1) lit. d) din Regulamentul nr. 679/27.04.2016.

Prin întâmpinările formulate în mod distinct, pârâtele G. S.R.L., D. S.R.L. și F. S.A. au invocat excepția de necompetență teritorială.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 277/29.03.2024, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că în procesele privitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă, de vreme ce au ca obiect "drepturi" de care părtile nu pot să dispună. Dacă prin lege specială nu se prevede o anumită competență pentru determinarea instantei care trebuie sesizată, urmează a fi avute în vedere dispozitiile dreptului comun, ceea ce înseamnă că în litigiile privitoare la persoane norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ. are caracter imperativ.

Faptul că pricina este referitoare la persoane rezultă din aceea că titlul V intitulat Apărarea drepturilor nepatrimoniale este plasat în Cartea I a C. civ. intitulată Despre persoane. De altfel, și celelalte articole invocate în susținerea acțiunii, respectiv art. 71, 73, 74 C. civ. sunt, de asemenea, așezate în aceeasi carte a C. civ. dedicată persoanelor.

Cum în cauză domiciliile pârâților sunt situate în localitățile București și Ploiești, în aplicarea art. 107 C. proc. civ., instanța aparține Tribunalului București

Prin sentința nr. 628/10.05.2024, Tribunalul București, secția a IV a civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că potrivit art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

În cauză, fondul dreptului este reprezentat de o acțiune în atragerea răspunderii civile delictuale, finalitatea urmărită de reclamanți prin formularea acțiunii fiind aceea de valorificare a unui drept personal nepatrimonial constând în repararea prejudiciului cauzat prin atingerea adusă dreptului la viață privată și dreptului la imagine prin faptele ilicite reclamate, normele de competență în materie civilă delictuală fiind norme de ordine privată și nu de ordine publică, competența teritorială fiind una alternativă și nu exclusivă, fiind în ipoteza unui litigiu privitor la drepturi de care părțile pot să dispună și nu în ipoteza unui drept de care părțile nu pot să dispună. De altfel, o interpretare contrară ar impune concluzia că în materie de răspundere civilă delictuală, dacă fapta ilicită aduce atingere unor drepturi personale nepatrimoniale, competența teritorială exclusivă este cea de la domiciliul/sediul autorului faptei ilicite, concluzie care ar institui, în mod nepermis, o excepție de la aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. în funcție de natura prejudiciului produs prin săvârșirea faptei ilicite.

În speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, care are natura unei acțiuni personale, C. proc. civ. nu instituie o competență teritorială exclusivă, întrucât nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117-121, ci, în temeiul dispozițiilor art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9, este stabilită o competență alternativă, de ordine privată, așa cum rezultă din interpretarea art. 129 C. proc. civ., reclamantul putând introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1), fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9.

Conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente iar în cauză alegerea de competență a fost deja realizată de reclamanți, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Neamț, în a cărui circumscripție teritorială s-a produs pretinsul prejudiciu.

Din probele administrate, rezultă că reclamanții locuiesc în municipiul Piatra Neamț, prejudiciul producându-se în locul unde domiciliază aceștia, respectiv orașul Piatra Neamț, întrucât acesta este mediul social în care a avut rezonanță și impact fapta ilicită a pârâților, acolo unde fapta săvârșită are potențialul de a le afecta reclamanților imaginea sau dreptul la viață privată.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

În aplicarea art. 116 din C. proc. civ., reclamanții au înțeles să învestească Tribunalul Neamț, instanța de la locul unde s-a produs prejudiciul de imagine și afectarea vieții de familie, invocând în mod expres dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, pentru următoarele argumente:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se constate încălcarea, de către pârâți, a drepturilor la viața privată și la propria imagine, cu interzicerea pentru viitor a difuzării/prelucrării nelegale a înregistrărilor respective, înlăturarea din conținutul website-urilor deținute/administrate de către aceștia a tuturor materialelor audiovizuale în care sunt incluse/prelucrate nelegal înregistrările vizate de cererea de chemare în judecată, cu obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 998 C. proc. civ. care reglementează procedura ordonanței președințiale la care au înțeles să recurgă reclamanții, "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Prin urmare, competența de a soluționa cererea de ordonanță președințială este determinată de instanța competentă să judece fondul dreptului, dispozițiile citate mai sus vizând atât competența materială cât și cea teritorială a instanței.

Înalta Curte constată că, pe de o parte, demersul judiciar a fost determinat de informațiile făcute publice de către pârâți în legătură cu desfășurarea unei cercetări penale în care este implicat fiul acestora, cercetare care se desfășoară în raza teritorială a Tribunalului Neamț, de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Neamț.

Pe de altă parte, potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic al instanțelor Ecris, rezultă că pe rolul Tribunalului Neamț există dosarul nr. x/2024, având ca obiect cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale, privind aceleași părți, cu termen de judecată la data de 17.06.2024.

În materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente iar, în cauză, se reține că alegerea de competență a fost deja realizată de reclamanți, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Neamț, în a cărui circumscripție teritorială s-a produs pretinsul prejudiciu.

Înalta Curte reține că textele legale anterior menționate se coroborează cu dispozițiile art. 998 C. proc. civ., care atrag o competență subsecventă celei specifice fondului dreptului dedus judecății, respectiv a Tribunalului Neamț, ca instanță ce are în soluționare cauza civilă privind acțiunea în apărarea drepturilor nepatrimoniale, formulată pe calea dreptului comun.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.