ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1609/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2023 și reiterată în fața instanței de apel, reclamantul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, text legal potrivit căruia Inspecția Judiciară funcționează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul București.

Petentul a arătat că această normă contravine dispozițiilor art. 133 alin. (2) lit. a), b) și c) din Constituția României, iar aceste dispoziții nu permit ca structura Consiliului Superior al Magistraturii să fie modificată, prin înființarea Direcției de Inspecție Judiciară în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât structura CSM apare ca alcătuită, astfel:

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 14 sunt aleși în adunările generale ale magistraților și validați de Senat; aceștia fac parte din două secții, una pentru judecători și una pentru procurori; prima secție este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 2 reprezentanți ai societății civile, specialiști în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputație profesională și morală, aleși de Senat; aceștia participă numai la lucrările în plen;

c) ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa fiind, Direcția de Inspecție Judiciară, cu aparatul său propriu, nu este în drept să funcționeze în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru că în componența Consiliului Superior al Magistraturii nu este permisă funcționarea altei structuri de peste 100 membri numiți, care au obținut personalitate juridică după 10 ani, prin încălcarea legii fundamentale, Direcția de Inspecției Judiciară neexistând în perioada 2003 - 2013, aceasta luând ființă doar în anul 2013.

Prin încheierea de ședință din 25.04.2024, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea apelantului-reclamant A. având ca obiect sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, este nelegală, întrucât excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, petentul este parte în litigiu și nu există o decizie anterioară cu acest obiect a Curții Constituționale.

Recurentul a solicitat să se ia act de faptul că există o strânsă legătură între cererea de a constata neconstitutionalitatea dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 care nu sunt permise a fi astfel reglementate prin lege din pricina dispozițiilor art. 133 alin. (2) lit. a), b) și c) din Constituția României, prin care s-a reglementat faptul că în structura Consiliului Superior al Magistraturii nu poate funcționa (în afară de cele două secții pentru judecători și procurori), și o altă structură cu personalitate juridică care se autodefinește pe sine Direcția de Inspecție Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care s-a înfiintat în anul 2013, după 10 ani de la modificarea Constituției României în anul 2003.

Totodată, recurentul a reiterat motivele prezentate în cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată și a concluzionat că Direcția de Inspecție Judiciară, cu aparatul său propriu, nu este în drept să funcționeze în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru că în componența acestuia nu este permisă funcționarea altei structuri de peste 100 de membri numiți, care au obținut personalitate juridică după 10 ani, prin încălcarea legii fundamentale. Se impune precizarea că Direcția de Inspecție Judiciară nu a existat în perioada 2003-2013, fiind înființată doar în anul 2013.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, așa cum în mod corect a statuat și instanța învestită cu aceasta.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată;

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4)Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând condițiile de admisibilitate anterior menționate, instanța învestită cu excepția de neconstituționalitate în discuție a constatat, în mod corect, că una dintre acestea nu este îndeplinită, respectiv aceea ca textul legal a cărui neconformitate cu legea fundamentală se invocă să aibă legătură cu pricina.

În acord cu cele statuate prin hotărârea recurată, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de lege iar soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acesteia este una în acord cu dispozițiile legale în materie.

Astfel, obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie solicitarea reclamantului A. de obligare a pârâtei B. la plata de despăgubiri (daune materiale și morale) pentru producerea unui pretins prejudiciu prin clasarea nejustificată a sesizărilor adresate de către reclamant Consiliului Superior al Magistraturii și redirecționate Inspecției Judiciare, cât și prin intervenirea ilegală a pârâtei într-o serie de litigii în care reclamantul figurează ca parte.

Calificarea juridică dată de către prima instanță și necontestată în apel este aceea a unui litigiu căruia îi sunt aplicabile normele de drept din materia răspunderii civile delictuale.

Dispozițiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, a căror neconstituționalitate se invocă, prevăd că Inspecția Judiciară funcționează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul București.

Aceste dispoziții nu au fost invocate sau aduse în discuție în cadrul litigiului de fond și nu sunt relevante în ce privește soluția ce urmează a se da în acest litigiu, întrucât în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale astfel cum au fost deduse judecății în cadrul procesual menționat, modalitatea de organizare și funcționare a unei structuri din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o chestiune străină de context.

Prin urmare, condiția prevăzută de lege sub acest aspect nu este îndeplinită, determinând astfel caracterul inadmisibil al solicitării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 25 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 25 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.