ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1603/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă în data de 12.06.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, B., C. și D., obligarea acestora, în solidar, la plata de despăgubiri civile în cuantum de 6.132.000 euro, echivalentul sumei de 28.575.120 RON, în urma pierderii de către reclamant, din vina pârâților, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 11.926,74 mp, situat în București, str. x, teren care are în prezent numărul CF și topografic x Sector 1 București, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C. proc. civ., art. 28 și 31 din Legea nr. 7/1996, art. 1.357 C. civ.

Pârâtele E., D. și C. au depus întâmpinări, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În data de 07.11.2018, De F. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 11.02.2019, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta De F. S.R.L., a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor persoane fizice și a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției prescripției dreptului material la acțiune.

În data de 27.03.2019, intervenienta De F. S.R.L. a formulat o cerere prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, întrucât reclamantul ar fi formulat cu rea-credință cererea de ajutor public judiciar și a ascuns adevărul despre averea sa și posibilitățile sale materiale reale.

În data de 02.09.2019, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului, a formulat o cerere de intervenție în temeiul prevederilor art. 9

2

din Legea nr. 27/2004, cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către tribunal, prin încheierea din 13.11.2019.

Prin sentința nr. 3040/18.12.2019 (astfel cum a fost completată prin sentința nr. 312/03.06.2020 a aceleiași instanțe), Tribunalul București, secția a V a civilă a respins cererea formulată de intervenienta accesorie De F. S.R.L. în temeiul art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, ca neîntemeiată; a admis excepția prescripției; a respins cererea de chemare în judecată, ca prescrisă, și a obligat reclamantul la plata, către intervenienta accesorie De F. S.R.L., a sumei de 3.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 631A/28.04.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de către reclamant împotriva sentinței, pe care a anulat-o și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Recursul pârâtelor E., C., D. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea învederând că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv dispozițiile art. 998-999 C. civ. de la 1864 și art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Contrar celor reținute prin hotărârea recurată, în cauză, momentul obiectiv al cunoașterii pagubei este chiar momentul cunoașterii săvârșirii faptei ilicite, situație față de care comunicarea, către intimatul-reclamant, a încheierii nr. 6646/14.03.2006 (prin care s-a radiat litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2004), respectiv a extrasului de carte funciară cuprinzând mențiunea radierii respectivului litigiu, constituie momentul de la care începe să curgă prescripția extinctivă în speță.

De altfel, chiar instanța de apel a apreciat că soluția începerii cursului prescripției dreptului la acțiunea în reparație a prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite de la data când cel păgubit a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea, prezintă neajunsul de a amâna, în unele cazuri, data începerii cursului prescripției un timp prea îndelungat, ceea ce ar contraveni scopurilor urmărite de legiuitor prin instituția prescripției extinctive, respectiv clarificarea, în termen rezonabil, a raporturilor juridice, arătând, totodată, că reglementarea și unui al doilea moment, obiectiv, de la care începe să curgă prescripția dreptului la acțiune pentru repararea pagubei pricinuite printr-o faptă ilicită - dată când păgubitul trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea - reprezintă tocmai remediul pentru înlăturarea acestui inconvenient.

Cu toate acestea, deși instanța de apel a înțeles și a explicat corect mecanismul determinării (judecătorești) a momentului obiectiv de la care începe să curgă prescripția dreptului la acțiune în cazul răspunderii civile delictuale, subliniind chiar faptul că reglementarea momentului obiectiv de la care începe să curgă prescripția se întemeiază și pe ideea culpei prezumate a victimei, de a nu fi depus toate diligențele necesare pentru descoperirea pagubei și a celui chemat să răspundă de ea, a omis să analizeze tocmai elementele decisive pentru determinarea acestui moment, respectiv încheierea nr. 6646/14.03.2006, prin care s-a radiat litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2004, respectiv extrasul de carte funciară cuprinzând mențiunea radierii litigiului care a format obiectul dosarului nr. x/2004 depus în cadrul dosarului x/2007, înlaturate ca fiind lipsite de însemnătate.

Recursul pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului București a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanța de apel a aplicat în mod nelegal dispozițiile referitoare la prescripția extinctivă atunci când a verificat temeinicia și legalitatea soluției pronunțate de tribunal, reținând în mod greșit că momentul la care reclamantul trebuia să cunoască paguba (reprezentată de pierderea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 11.926,74 mp, situat în București, Drumul Nisipoasa nr. 201-205, sector 1) este data pronunțării, de către Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a deciziei nr. 743/A/26.09.2017.

În acest sens, a arătat că prevederile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, respectiv prevederile art. 2.528 C. civ., nu disting între cunoașterea în drept și cunoașterea în fapt sau cunoașterea în raport cu conținutul unei hotărâri judecătorești, ci stabilesc momentul cunoașterii efective a persoanelor vinovate și a prejudiciului creat.

Or, niciunde în cuprinsul deciziei nr. 743/A/26.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosarul nr. x/2007, având ca obiect revendicare imobiliară, nu se face referire la pretinsele persoane vinovate sau la existența prejudiciului.

În momentul inițierii acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2007, intimatul-reclamant cunoștea că nu este titularul dreptului de proprietate, practic cunoștea paguba.

Nu poate fi considerat drept moment de la care intimatul-reclamant a luat cunoștință de radierea litigiului acela în care recurentul-pârât a răspuns unor solicitări ale intimatului. Momentul în care intimatul-reclamant a cunoscut radierea litigiului din cartea funciară este acela când a solicitat, prin reprezentantul său, efectuarea de operațiuni de carte funciară, respectiv radierea notărilor din CF nr. x, care grevează numărul cadastral x cu titlu de drept de stingere litigiu prin tranzacție, potrivit hotărârii de expedient, respectiv sentința nr. 4432/09.05.2005, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. x/2005, moment în care a fost pronunțată încheierea nr. 6646/2006 - comunicată lui G., care avea obligația de a o aduce la cunoștința persoanelor pe care le reprezenta.

Un alt moment în care intimatul-reclamant a cunoscut despre existența radierii litigiului din cartea funciară reiese și din cuprinsul dosarului penal nr. x/2008, care a avut ca obiect plângerea formulată de domnul A. împotriva rezoluției nr. 1707/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Din cuprinsul rezoluției din data de 07.03.2008, emisă în acel dosar, reiese faptul că intimatul-reclamant a înregistrat în data de 04.08.2006, sub nr. x/2006, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, o plângere prin care sesiza activitățile necinstite ale unor notari publici și funcționari de stat care, prin comiterea unor infracțiuni, l-ar fi prejudiciat cu suma de 3.000.000 euro, respectiv justifica prejudiciul în raport cu pierderea proprietății terenului, ca urmare a radierii litigiului din cartea funciară de către registratorul de carte funciară H. (fosta salariată a recurentului-pârât), aceasta fiind cea care a emis încheierea nr. 6646/2006. Prin urmare, în momentul în care intimatul-reclamant a depus plângere la Parchet, acesta avea cunoștință de conținutul încheierii de carte funciară nr. x/2006 și despre faptul că litigiul a fost radiat din cartea funciară.

Recursul intervenientei S.C. De F. S.R.L. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a prevederilor art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 și a prevederilor art. 2.528 C. civ. în ceea ce privește stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului material la acțiune ce face obiectul prezentei cauze (răspundere civilă delictuală - fapta proprie).

Recurenta a arătat că aplicarea în speță a prevederilor menționate nu se raportează la momentul în care se pronunță o hotărâre judecătorească pentru a determina momentul cunoașterii persoanelor vinovate și prejudiciului creat.

Prevederile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 sau cele ale art. 2.528 C. civ. nu disting între cunoașterea în drept și cunoașterea în fapt sau cunoșterea în raport cu conținutul unei hotărâri judecătorești, ci stabilesc momentul cunoașterii efective a persoanelor vinovate și a prejudiciului creat.

O hotărâre pronunțată peste momentul cunoașterii efective a persoanelor vinovate și a prejudiciului creat pentru a formula o acțiune în răspundere civilă delictuală nu invalidează momentul cunoașterii efective și nu suspendă termenul de prescripție.

De asemenea, prin decizia nr. 743/A/2017 a Curții de Apel București nu s-a stabilit cine sunt pretinsele persoane vătămate și nici prejudiciul. Faptul că s-a respins, prin această hotărâre judecătorească, pentru prima dată, acțiunea în revendicare, nu echivalează cu pierderea terenului la momentul pronunțării hotărârii - pierderea terenului se realizase deja, înainte de a formula acțiunea. Simpla formulare a acțiunii în revendicare (dosar nr. x/2007) în anul 2007 dovedește faptul că A. cunoștea că a pierdut terenul și urmărea să îl redobândească pe calea instanței judecătorești (acesta este și scopul acțiunii în revendicare).

Instanța de apel nu indică vreo dispoziție legală care să arate faptul că aplicarea art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 sau a art. 2.528 C. civ. se realizează prin raportare la momentul soluționării unei hotărâri judecătorești de respingere a acțiunii.

Chiar și dacă s-ar admite, prin absurd, modalitatea de aplicare a art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 sau a art. 2.528 C. civ. prin raportare strict la hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele inițiate de către intimatul-reclamant, în această situație, instanța de apel a aplicat greșit legea, întrucât nu a analizat toate dosarele și hotărârile judecătorești discutate și invocate în prezenta cauză.

De fapt, instanța de apel omite cu desăvârșire să aplice prevederile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 sau ale art. 2.528 C. civ. prin raportare și la dosarul penal nr. x/2007 soluționat prin rezoluția din 07.03.2008 și prin sentința penală nr. 1254/03.11.2008, respectiv cu privire la dosarul nr. x/2009, având ca obiect acțiunea în despăgubiri formulată împotriva dobânditorilor subsecvenți ai lui I. (J. și De F. SRL) pentru imobilul pierdut de către intimatul-reclamant.

Astfel, prejudiciul s-a produs în momentul săvârșirii pretinsei fapte ilicite, respectiv în momentul în care s-a radiat litigiul nr. 24444/2004 și a fost achiziționat imobilul de către De F. S.R.L., respectiv în anul 2006, întrucât prin simplul fapt că terenul a fost dobândit de către recurenta-intervenientă, intimatul-reclamant a pierdut posibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acestuia.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 24.04.2024, completul de filtru:

- a admis în principiu recursul pârâtelor E., C., D.;

- a anulat, ca netimbrat, recursul pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Municipiului București;

- a respins, ca neavenit, recursul intervenientei S.C. De F. S.R.L.;

- a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 12.06.2024, pentru soluționarea recursului pârâtelor E., C., D..

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, învederând că recurentele-pârâte au considerat în mod nelegal că momentul de început al curgerii termenului de prescripție este cel al săvârșirii faptei ilicite, și anume data la care s-a comunicat încheierea nr. 6646/14.03.2006 de radiere a dosarului nr. x/2004, fără, însă, a indica și care sunt temeiurile de fapt și juridice pentru care a ales acest termen obiectiv. În speță, termenul de prescripție nu poate începe să curgă de la acea dată întrucât, la acel moment, paguba nu exista, astfel încât intimatul-reclamant nu putea și nici nu trebuia să o cunoască, fiind proprietar asupra terenului, conform contractului de vânzare nr. x/2002. În mod real, momentul la care intimatul-reclamant putea și trebuia să cunoască paguba este chiar data la care s-a produs în mod efectiv aceasta, respectiv la data comunicării deciziei nr. 743/A/26.09.2017 - în ceea ce îi privește pe recurenții-pârâți OCPI și B., iar în ceea ce le privește pe recurentele-pârâte C. și D. - acest moment este ulterior datei la care au fost emise adresele de răspuns la petițiile formulate de acesta (martie- aprilie 2018).

Menționează că este nefondată și susținerea subsidiară a recurentelor-pârâte, conform căreia ar fi cunoscut paguba înca din anul 2006, când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care S.C. De F. S.R.L. a dobândit terenul în suprafață de 11.926,74 mp, din moment ce intimatul-reclamant deținea un titlu de proprietate cu privire la acest teren, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.10.2002, sub condiția suspensivă a intrării bunului în patrimoniul vânzătorului I. (condiție îndeplinită în 25.11.2004).

Acest titlu de proprietate nu a fost desființat prin intermediul unei hotărâri judecătorești, iar situația litigioasă putea fi tranșată exclusiv printr-o revendicare prin comparare de titluri, ceea ce s-a și întâmplat în cadrul dosarului nr. x/2007

Comunicarea acestei încheieri a fost unul dintre motivele pentru introducerea acțiunii în comparare de titluri, întrucât a constatat că dosarul nr. x/2005 nu a fost notat în cartea funciară, nefiind nici măcar păstrată în cartea funciară mențiunea existenței dosarului nr. x/2004.

În concluzie, precizează că a cunoscut în mod efectiv existența pagubei la data nașterii acesteia - respectiv la data comunicării deciziei nr. 743/A/26.09.2017 a Curții de Apel București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revendicare prin comparare de titluri, formulată de acesta.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin recursul formulat, pârâtele circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o greșită interpretare/aplicare, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 998-999 C. civ. și a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

În acest sens, recurentele apreciază că, în opoziție cu statuările conținute în decizia recurată, momentul obiectiv (al cunoașterii pagubei) de la care curge termenul de prescripție în prezenta cauză este chiar momentul săvârșirii faptei ilicite, anume comunicarea încheierii nr. 6646/14.03.2006, prin care s-a radiat litigiul obiect al dosarului nr. x/2004, și a extrasului de carte funciară cuprinzând mențiunea radierii litigiului obiect al dosarului menționat.

Înalta Curte constată că, deși încadrabile în motivul de recurs invocat, criticile formulate sunt nefondate.

Astfel, în cadrul prezentului demers judiciar reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor indicate prin cererea de chemare în judecată, pentru pierderea dreptului de proprietate din culpa acestora, respectiv angajații OCPI au radiat nelegal litigiul cu nr. x/2004, în condițiile în care acest litigiu fusese soluționat doar în parte, iar S.C. De F. S.R.L. a profitat de această încălcare a legii, întrucât în cartea funciară nu era notat niciun litigiu, obținând dreptul de proprietate asupra terenului reclamantului.

Prima instanță a respins acțiunea, ca prescrisă, reținând că momentul de la care curge prescripția este acela când intervenienta De F. S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în discuție, drept pe care ulterior l-a înscris în cartea funciară, la nivelul anului 2006.

Admițând apelul reclamantului, instanța de apel a trimis dosarul spre rejudecare, reținând că în mod eronat cauza a fost soluționată prin admiterea prescripției, situație față de care nu s-a procedat la cercetarea fondului.

Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de apel este corectă, iar decizia recurată nu se circumscrie motivului de nelegalitate invocat de către recurentele-pârâte.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, "Prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea".

În același sens, dispozițiile art. 2528 alin. (1) din noul C. civ. rețin că "Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea."

Din textele legale menționate rezultă regula potrivit căreia în determinarea începutului prescripției extinctive există două momente alternative de la care aceasta începe să curgă: fie de la momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și pe cel care răspunde de ea; fie de la momentul obiectiv (judecătorește determinat) al datei la care trebuia, după împrejurări, să fie cunoscute aceste elemente.

Este de observat că, pentru a ocroti drepturile victimei, legiuitorul a detașat momentul începerii curgerii prescripției de momentul nașterii dreptului la repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită și, implicit, al nașterii dreptului la acțiune, luând în considerare momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și a celui răspunzător de repararea lui și stabilind astfel că prescripția începe să curgă numai de la data când victima a cunoscut atât paguba, cât și pe cel are răspunde de ea.

Aceasta întrucât existența unui prejudiciu reprezintă o circumstanță obiectivă, iar cunoașterea sa reprezintă un element subiectiv, care depinde de numeroși factori, variabili de la caz la caz, ceea ce determină ca existența faptei să nu se suprapună cu luarea la cunoștință despre atare existență și a consecințelor ei vătămătoare.

Recurentele denaturează conținutul textelor legale anterior citate și pretind că termenul de prescripție ar curge de la momentul săvârșirii faptei ilicite constând în comunicarea încheierii nr. 6646/14.03.2006, prin care s-a radiat litigiul obiect al dosarului nr. x/2004, și a extrasului de carte funciară cuprinzând mențiunea radierii litigiului obiect al dosarului menționat.

Or, textul legal este cât se poate de clar și prevede faptul că prescripția curge de la momentul la care au fost cunoscute paguba și autorul său, iar nu de la momentul săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

În accepțiunea dată de către recurente (aceea că prescripția curge de la momentul săvârșirii faptei), ar însemna ca dreptul la acțiune să se împlinească mai înainte ca titularul său (păgubitul) să fi avut posibilitatea de a exercita acest drept, întrucât atâta vreme cât păgubitul nu cunoaște paguba și pe cel vinovat de ea, nu poate acționa, iar instituția juridică a prescripției extinctive ar fi deturnată de la finalitatea sa.

Dosarul nr. x/2004 a avut ca obiect acțiunea în constatare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții K., I., L., M. și J., respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenul referitor la care reclamantul încheiase un contract de vânzare-cumpărare pentru bunuri viitoare cu notificatorul I., contract a cărui nerespectare a determinat respectivul demers judiciar (contractul nr. x/14.10.2002). Prin sentința nr. 4432/09.05.2005 pronunțată în acest dosar, s-a luat act de învoiala intervenită între reclamant și o parte dintre pârâți și s-a disjuns cererea cu privire la pârâții I., J..

Cu prilejul finalizării acestui dosar au fost emise încheierea nr. 6646/14.03.2006, prin care s-a radiat litigiul și extrasul de carte funciară cuprinzând mențiunea radierii litigiului, acte de care se prevalează recurentele în susținerea momentului de la care curge termenul de prescripție în prezenta cauză și pe care îl apreciază ca fiind acela al săvârșirii faptei ilicite.

Contrar însă susținerilor recurentelor, momentul comunicării încheierii și extrasului de carte funciară la nivelul anului 2006 sunt irelevante în stabilirea începerii cursului prescripției, întrucât la acel moment reclamantul beneficia de un titlu de proprietate care nu fusese desființat, respectiv contractul nr. x/14.10.2002 încheiat cu I..

Prevalându-se de acest contract, reclamantul A. a promovat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu S.C. De F. S.R.L., finalizată, după mai multe rejudecări, prin decizia nr. 743/A/26.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2007, în sensul respingerii (definitivă prin decizia nr. 4240/06.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Față de istoricul și cronologia dosarelor purtate în legătură cu terenul în litigiu, nu se poate reține că momentul de la care reclamantul a cunoscut paguba este situat la nivelul anului 2006, așa cum pretind recurentele, întrucât la acea dată reclamantul avea un titlu de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.10.2002 anterior menționat, prin care a dobândit un drept de proprietate afectat de o condiție suspensivă, aceea a intrării bunului în patrimoniul vânzătorului. Această condiție a fost îndeplinită prin Dispoziția nr. 3542/26.11.2004 a Primarului General al Municipiului București, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului către notificator (I.).

De asemenea, în cadrul acțiunii în revendicare obiect a dosarului nr. x/2007, părțile (A. și S.C. DE F. SRL) au exhibat titluri de proprietate care proveneau de la același autor, situație față de care, până la finalizarea definitivă a litigiului, reclamantul nu avea cum să cunoască nici paguba, nici pe autorii acesteia (mai ales în contextul în care, în cadrul acțiunii în revendicare, în primă instanță, reclamantul avusese câștig de cauză, conform sentinței nr. 1497/28.12.2009, modificată ulterior în căile de atac).

Prin urmare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, momentul începerii cursului prescripției este dat de finalizarea acestui dosar, prin decizia nr. 743/A/26.09.2017, întrucât numai la acea dată reclamantul a avut posibilitatea de a cunoaște paguba, respectiv pe autorii ei (fiind evins de dreptul de proprietate asupra imobilului).

Raportat la data pronunțării hotărârii care a soluționat acțiunea în revendicare descrisă mai sus (26.09.2017), acțiunea din prezenta cauză, introdusă la data de 12.06.2018, este promovată cu respectarea dreptului material la acțiune prevăzut de art. art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 și de art. 2528 alin. (1) din noul C. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele C., E., D. împotriva deciziei nr. 631 A din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele C., E., D. împotriva deciziei nr. 631 A din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2024.