ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1487/2024

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2021, disjunsă din dosarul nr. x/2017, reclamantul Centru Regional de Formare Profesională a Adulților a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 649.553,00 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/2013 nr. 278/14.01.2013 emise de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia.

Sentința pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă Tribunalul Dolj, secția I civilă, prin sentința nr. 569 din 18 octombrie 2022, a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă Prin decizia nr. 124/2023 din 29 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul de declarat de reclamantul Centru Regional de Formare Profesională a Adulților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 124/2023 din 29 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 31 mai 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr.

În motivarea cererii de recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu s-au indicat în mod concret atribuțiile cuprinse în fișa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea prejudiciului solicitat în prezenta cauză. Sub acest aspect, a învederat că, plecând de la atribuțiile generale pe care le avea pârâta, așa cum rezultă din fișa postului, coroborate cu procesul-verbal nr. x din 20.09.2012 și scrisoare de informare nr. x din 26.03.2013 emise de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că pârâta, în calitate de manager de proiect și director al CRFPA Dolj la acea dată, a săvârșit o faptă ilicită prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate. Totodată, a arătat că între atribuțiile pârâtei s-a regăsit și activitatea de coordonare și răspundere pentru realizarea activităților în conformitate cu programele AJOFM și programele proprii privind formarea profesională a adulților, aspecte care rezultă în mod neechivoc din probele dosarului. Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului, apreciind că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au intrat în cercetarea fondului, analizând la modul general, teoretic, condițiile răspunderii civile patrimoniale în persoana pârâtei. Deși comunicat în mod legal recursul formulat în cauză, intimata-pârâtă A. nu a formulat întâmpinare. 5. Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raport, s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, că recurentul-reclamant este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., precum și că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. În ceea ce privește criticile formulate, raportorul a reținut că recurentul-reclamant a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revenind completului de filtru să aprecieze dacă criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau dacă este incidentă sancțiunea nulității reglementată de art. 489 alin. (2) din același act normativ. Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților în data de 16 și 18 octombrie 2023, nefiind formulat punct de vedere la raport. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție II.1. Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul regional de Formare Profesională a Adulților, în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului. În cauză, deși în memoriul de recurs s-a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., totuși se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunțată în urma interpretării și/sau aplicării greșite a normelor de drept material. Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurentul-reclamant susține că instanța de apel trebuia să rețină, în sarcina intimatei-pârâte, în calitate de manager de proiect și director al C.R.F.P.A. Dolj, săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate, plecând de la atribuțiile generale pe care aceasta le avea, menționate în fișa postului, coroborate cu procesul-verbal nr. x din 20 septembrie 2012. Indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanță, în condițiile în care recurentul-reclamant invocă doar critici prin care urmărește, în realitate, ca instanța de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate și să reevalueze situația de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel. Nici afirmația recurentului în sensul că instanțele de fond nu au intrat în cercetarea fondului, ci au analizat doar teoretic condițiile răspunderii civile patrimoniale în persoana pârâtei, nu poate fi primită, în condițiile în care curtea de apel a făcut verificări concrete în privința îndeplinirii condițiilor de atragere a răspunderii civile delictuale, concluzionând în sensul că simpla menționare a atribuțiilor pârâtei din fișa postului, care reprezintă atribuții și responsabilități cu caracter general ale funcției de director, fără demonstrarea deficiențelor imputate în exercitarea acestora nu poate conduce per se la constatarea caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu. Față de cele mai sus reținute, Înalta Curte constată că instanța de apel a realizat o verificare judicioasă a criticilor formulate prin cererea de apel, concluzia sa fiind în sensul nedovedirii de către reclamant a săvârșirii de către pârâtă a faptelor ilicite imputate. Având în vedere că, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se impune întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la fapta ilicită, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție, constatarea neîntrunirii oricăreia dintre acestea fiind de natură a determina respingerea acțiunii, Înalta Curte urmează a observa că, în raport cu concluzia mai sus reținută cu privire la inexistența faptei ilicite, nu se mai impune examinarea celorlalte condiții, referitoare la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate. În condițiile în care nici instanțele de fond nu au făcut o astfel de analiză, cu atât mai mult ea este inutilă în recurs, neexistând statuări ale instanțelor anterioare, pe aceste aspecte, care să poată verificate de instanța de control judiciar. Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj împotriva deciziei civile nr. 124/2023 din 29 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.