ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2024

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2021, disjunsă din dosarul nr. x/2017, reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 302.907,58 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/2013 emisă de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia - dosar nr. x/2013, finalizat în sensul respingerii acțiunii CRFPA Dolj.

Prin sentința civilă nr. 211 din 07 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021 s-a respins cererea formulată de reclamantul Centrul Regional De Formare Profesională a Adulților Dolj, în contradictoriu cu pârâta A., având ca obiect pretenții-disjuns din dosarul nr. x/2017, pentru suma de 302.907,58 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/2013 emis de OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia - dosar nr. x/2013, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins apelul formulat de către apelantul-reclamant Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj împotriva sentinței civile nr. 211/07.03.2023, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2021, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 09 ianuarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10.

În motivarea cererii de recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu s-au indicat în mod concret atribuțiile cuprinse în fișa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea prejudiciului solicitat în prezenta cauză.

Sub acest aspect, a învederat că, plecând de la atribuțiile generale pe care le avea pârâta, așa cum rezultă din fișa postului, coroborate cu scrisoarea standard de informare nr. x/2013 emise de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că pârâta, în calitate de manager de proiect și director al CRFPA Dolj la acea dată, a săvârșit o faptă ilicită prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate.

Totodată, a arătat că între atribuțiile pârâtei s-a regăsit și activitatea de coordonare și răspundere pentru realizarea activităților în conformitate cu programele AJOFM și programele proprii privind formarea profesională a adulților, aspecte care rezultă în mod neechivoc din probele dosarului.

Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului, apreciind că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au intrat în cercetarea fondului, analizând la modul general, teoretic, condițiile răspunderii civile patrimoniale în persoana pârâtei.

Deși comunicat în mod legal recursul formulat în cauză, intimata-pârâtă A. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul regional de Formare Profesională a Adulților, în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

În cauză, deși în memoriul de recurs s-a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., totuși se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunțată în urma interpretării și/sau aplicării greșite a normelor de drept material.

Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurentul-reclamant susține că instanța de apel trebuia să rețină, în sarcina intimatei-pârâte, în calitate de manager de proiect și director al C.R.F.P.A. Dolj, săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate, plecând de la atribuțiile generale pe care aceasta le avea, menționate în fișa postului, coroborate cu scrisoarea standard de informare nr. x/2013.

Indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanță, în condițiile în care recurentul-reclamant invocă doar critici prin care urmărește, în realitate, ca instanța de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate și să reevalueze situația de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel.

Nici afirmația recurentului în sensul că instanțele de fond nu au intrat în cercetarea fondului, ci au analizat doar teoretic condițiile răspunderii civile patrimoniale în persoana pârâtei, nu poate fi primită, în condițiile în care curtea de apel a făcut verificări concrete în privința îndeplinirii condițiilor de atragere a răspunderii civile delictuale, concluzionând în sensul că simpla menționare a atribuțiilor pârâtei din fișa postului, care reprezintă atribuții și responsabilități cu caracter general ale funcției de director, fără demonstrarea deficiențelor imputate în exercitarea acestora nu poate conduce per se la constatarea caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu.

Față de cele mai sus reținute, Înalta Curte constată că instanța de apel a realizat o verificare judicioasă a criticilor formulate prin cererea de apel, concluzia sa fiind în sensul nedovedirii de către reclamant a săvârșirii de către pârâtă a faptelor ilicite imputate.

Având în vedere că, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se impune întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la fapta ilicită, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție, constatarea neîntrunirii oricăreia dintre acestea fiind de natură a determina respingerea acțiunii, Înalta Curte urmează a observa că, în raport cu concluzia mai sus reținută cu privire la inexistența faptei ilicite, nu se mai impune examinarea celorlalte condiții, referitoare la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate. În condițiile în care nici instanțele de fond nu au făcut o astfel de analiză, cu atât mai mult ea este inutilă în recurs, neexistând statuări ale instanțelor anterioare, pe aceste aspecte, care să poată verificate de instanța de control judiciar.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj împotriva deciziei civile nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Dolj împotriva deciziei civile nr. 300 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.