ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1441/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1936/2022 din 15.07.2022 a Tribunalului Iași, pronunțate în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 decembrie 2023.

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a învederat faptul că starea de sănătate precară nu îi permite prezența la termenele de judecată stabilite.

Totodată, a arătat că a solicitat Curții de apel Iași să dispună efectuarea unei percheziții informatice, în condițiile art. 168 din C. pen.

În continuare, a învederat aspecte ce țin de fondul pricinii deduse judecății referitoare la demersurile pretins ilegale întreprinse de Primarul Comunei Valea Seacă cu privire la intabularea, pe baza unor înscrisuri false, a dreptului de proprietate asupra imobilului care face obiectul titlului de proprietate exhibat și pentru care solicită instanței obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material suferit, chestiuni care au fost reiterate în cuprinsul notelor și a concluziilor scrise depuse la dosar la data de 12 ianuarie 2024, respectiv la data de 23 mai 2024.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, instanța de recurs are a examina doar legalitate hotărârii recurate și numai în raport cu motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Dispozițiile înscrise în 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd, de altminteri, că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar art. 487 alin. (1) din același cod prevede că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca aspectele invocate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Astfel, prin încheierea recurată, a fost suspendată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1936/2022 din 15.07.2022 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa părților la termenul de judecată și inexistența unei solicitări de judecată în lipsă.

Fără a se raporta la considerentele instanței în ceea ce privește măsura suspendării judecății determinată de lipsa părților la termenul de judecată și de faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, recurentul-reclamant critică soluția pe fondul pricinii deduse judecății, invocând apărări cu privire la demersurile efectuate la instanțele de fond învestite cu soluționarea cererii de chemare în judecată.

Astfel de susțineri, însă, nu pot fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme, aceste chestiuni vizează fondul pricinii deduse judecății și care nu pot face obiect de analiză în fața instanței de recurs care este chemată să verifice exclusiv legalitatea soluției de suspendare dispuse de către instanța de apel în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele relevate prin memoriul de recurs de către recurentul-reclamant nu sunt susținute de argumente care să contureze vreo nelegalitate a încheierii atacate, situație față de care devine incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.