ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 214 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 143/24.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs revizuenții A., B. și C., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 noiembrie 2023.

La 20 decembrie 2023, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

În ședința publică din 23 mai 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității recursului.

Având a soluționa cu prioritate excepția inadmisibilității, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Recursul ce face obiectul cauzei de față a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 143/24.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022.

Conform dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." La alin. (6) al aceluiași articol se prevede că "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", însă acest ultim text de lege nu este incident în prezenta cauză, întrucât revizuenții nu au formulat nicio critică susceptibilă de a fi încadrată în acest caz de revizuire, curtea de apel reținând faptul că aspectele relevate reprezintă simple nemulțumiri ale părților cu privire la modul de soluționare al dosarului, context în care sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.

Din moment ce, în prezenta cauză, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, rezultă că, pentru a se stabili dacă este admisibil recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023, trebuie a se verifica dacă decizia civilă nr. 143/24.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, este supusă, potrivit legii, căii de atac a recursului.

Or, decizia civilă nr. 143/24.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, ca instanță de apel, este o hotărâre definitivă, împotriva căreia nu se poate exercita calea de atac extraordinară a recursului. La această concluzie se ajunge având în vedere împrejurarea că obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de apel Timișoara l-a constituit contestația formulată, în condițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, împotriva deciziei de compensare nr. 50647 din 28 iulie 2022 emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru recalcularea valorii exprimate în puncte a imobilului situat în Pecica, înscris în CF nr. x Pecica, nr. 647, județul Arad.

Conform art. 35 din Lege anr. 165/2013 "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (1

1

) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit cărora "hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

În acest context normativ, rezultă că decizia civilă nr. 143/24.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în soluționarea apelului, este o hotărâre definitivă, împotriva căreia nu poate fi exercitată calea de atac extraordinară a recursului, astfel că, făcând aplicarea în cauză a prevederilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., se ajunge la concluzia că nici decizia civilă nr. 214 din 27 septembrie 2023, prin care a fost soluționată revizuirea împotriva hotărârii 143/24.05.2023, nu este supusă recursului.

Sub aspectul analizat, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând principiul legalității căilor de atac, prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", context în care se reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii.

Totodată, liberul acces la justiție nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că prevederile art. 6 din Convenție nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs (cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Față de aceste considerente, în urma coroborării prevederilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. cu cele ale art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare, și va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de revizuenții C., B. și A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții C., B. și A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.